Aş vrea să-ţi dăruiesc cerul, iubitule!

DRAGOSTE // Eu o să-ţi dăruiesc ceea ce nu se supune cerului, vântului, soarelui, oceanului şi stelelor – Iubirea mea!

Aş vrea să-ţi dăruiesc cerul… atât de albastru, clar şi fără de sfârşit! Cerul, sub care e atât de bine şi confortabil… Sub care trăim Tu şi Eu… Spre el se poate pur şi simplu de întins mâinile şi de zâmbit, fapt ce îţi dă o senzaţie de fericire şi linişte. Însă, apoi, norii, din nou acoperă cerul… şi zile întregi plouă ca din căldare…

Aş vrea să-ţi dăruiesc soarele cald şi afectuos, care te trezeşte dimineaţa. Şi de fiecare dată îţi dă speranţe pentru noi oportunităţi şi realizări, lumina căruia ne cheamă la capătul tunelului. Dar noaptea vine şi tu devii incredibil de singur fără razele de soare şi întunericul te sperie…

Aş vrea să-ţi dăruiesc vântul… proaspăt, rapid, care-ţi dă încredere şi libertate. Vântul, cu care vin schimbările în viaţa noastră. Vântul, care diluează pacea unui adăpost liniştit cu emoţii noi şi strălucitoare! Dar vântul poate veni dinspre nord… şi se face frig… incredibil de frig de unul singur… şi schimbările te sperie…

Aş vrea să-ţi dăruiesc oceanul… fără margini, furios, care-ţi dăruie putere şi tărie. Ai fi stat pe mal şi ai asculta zgomotul valurilor sale maiestuoase, încărcându-te cu energie şi viaţă. Dar merită doar să nimereşti la fundul oceanului că începi să sesizezi cât de mic şi singur eşti în această lume…

Aş vrea să-ţi dăruiesc stelele… blânda şi calma lor lumină ne luminează nopţile şi cele mai întunecate ore din viaţa noastră… Ca tu să poţi să le numeri, şezând pe veranda casei tale, ştiind că undeva sunt eu, şi tot mă uit la aceste stele… ca Tine acum. Dar stelele mor… şi uneori e atât de trist să realizezi că pe una din ele mâine n-o s-o mai vezi… Şi… eu nu ştiu… ce să-ţi dăruiesc Ţie…
Ţie, omului care îmi dăruie zi de zi lumina soarelui, îmi pătrunde în sufet şi în inimă, îmi dăruie cerul infinit din ochii lui, în care niciodată nu există nori, îmi dăruie vântul care se transformă într-un uragan de pasiune, îmi dăruie un ocean de gingăşie şi săruturi, în a cărei adâncitură nu-ţi este frică să te îneci… şi doar de la un simplu al său „Te Iubesc”, stelele încep să strălucească mai luminos, şi eu încep să înţeleg că atunci când o stea moare, alta se naşte în locul ei!

Eu o să-ţi dăruiesc ceea ce nu se supune cerului, vântului, soarelui, oceanului şi stelelor – Iubirea mea!
Pentru iubitul meu, de la Lena din Chişinău

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău