„Aș muri, moartea nu-mi vine”, un spectacol ca o răzbunare

 

O foarte tânără actriță, Tinca Gorcenco, a debutat fulminant într-un spectacol care o readuce în fața publicului pe legendara Maria Tănase. Producție a teatrului Studio Master Class, monospectacolul „Aș muri, moartea nu-mi vine” a fost jucat în premieră la Teatrul „Alexei Mateevici”.

„Cu limbă de moarte îi rog să nu aducă nimănui la cunoștință despre moartea mea cu excepția oficialităților și în orice caz înmormântarea să fie anunțată cu o zi mai târziu chiar celor ce m-au cunoscut. Nu vreau mascaradă. Să nu mi se facă parastas decât la șase săptămâni. Să-mi care apă cu cofa și să se închine cineva la cimitir în fiecare zi timp de șase săptămâni.”

Maria Tănase: „Nu vreau mascaradă”

Este un fragment din testamentul Mariei Tănase, folosit de regizoarea Nelly Cozaru ca sursă de documentare pentru cel mai recent spectacol al său, „Aș muri, moartea nu-mi vine”, realizat cu sprijinul Departamentului Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni. Prin apariția acestui monospectacol, Nelly Cozaru continuă un ciclu artistic inițiat în 2013. Acum trei ani, o urmăream în „Edith Piaf – femeia care a iubit” pe actrița Irena Boclincă transfigurându-se în artista ce a devenit, de la primele sale evoluții, o efigie a muzicii franceze.

De această dată, ni se oferă șansa de a o redescoperi sau de a ne revigora pasiunea pentru figura emblematică a culturii românești – Maria Tănase.

Spectacolul „Aș muri, moartea nu-mi vine” nu e doar un act artistic prin excelență, ci și o trecere în revistă a evenimentelor contradictorii și dramatice dintr-o perioadă a istoriei intensă, vibrantă. Maria Tănase s-a născut în 1913, chiar înainte de declanșarea Primului Război Mondial, a obținut gloria în anii luminoși ai interbelicului, iar apusul carierei și al vieții ei s-a produs în plină depresie comunistă. Istoria personală a „Păsării Măiestre” (așa cum a fost supranumită cântăreața de către Nicolae Iorga) coincide în mod firesc cu traseul poporului a cărui muzică a purtat-o în suflet.

Un debut de excepție

În spectacolul „Aș muri, moartea nu-mi vine”, monologul vibrant al protagonistei se leagă cu muzica, reveriile, obsesiile sale. Marele noroc și responsabilitatea de a o încarna pe Maria Tănase i-au revenit tinerei actrițe Tinca Gorcenco. Regizoarea Nelly Cozaru mărturisește că a fost foarte dificil să găsească o actriță potrivită pentru această partitură: „Frunzăream în minte nume de actrițe care ar răspunde cerințelor destul de înalte: aspect fizic nu doar plăcut, dar cu trăsături ale feței reprezentative pentru neamul nostru (și mai bine pentru toți Balcanii), dar și asemănătoare, dacă s-ar putea, cu cele ale Mariei Tănase, femeie de o frumusețe răpitoare, precum și studii muzicale, umor caracteristic lumii lăutarilor, disponibilitate, disciplină, delicatețe și forță, rafinament, dar și simplitate aproape ca “din popor”, o actriță de compoziție, dar totuși, o Eroină”.

Și a găsit-o! Pe Tinca Gorcenco, absolventă și, actualmente, masterandă a Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. Rolul a fost pregătit meticulos, pe partea de text, dar și voce. Tinca Gorcenco recuperează lipsa de experiență și reușește să ne prezinte un personaj viabil și complex. Intuiția și sensibilitatea nativă a actriței o ghidează și ne ajută pe noi, spectatorii, să facem o călătorie în timp și să contactăm cu lumea Mariei Tănase. De o emoție pură este scena în care Maria află că nu mai are dreptul să cânte (sfârșitul anului 1940, la comanda Gărzii de Fier). În fața noastră, imaginea omului ce primește o lovitură cumplită, riscând să fie dezrădăcinat, anihilat, prinde viață printr-o liniște bizară, nefirească. Această liniște este ucigătoare, în contrapunct cu melodia, instrumentele, vocea, o voce trimisă de Dumnezeu unei ființe umane menite să trăiască doar pentru muzică.

O altă provocare pentru Tinca Gorcenco a fost să cuprindă tensiunea, dulceața și forța limbii române, așa cum știa doar Maria Tănase s-o cânte și s-o rostească. A fost nevoie de mult antrenament și dedicație pentru a explora și exprima subtilitățile, detaliile, accentele și semnificațiile căntecelor folosite în spectacol. Spectacolul a ieșit integru, ca un omagiu muzicii, adus de întreaga echipă de realizatori, din care fac parte Vlad Burlea, autorul coloanei sonore și al aranjamentelor muzicale, Viorica Cheptănaru ce i-a predat interpretei ore de canto, expresia corporală fiind semnată de coregrafa Irina Slobodeaniuc.

Am crescut cu „Cine iubește și lasă”

Cu siguranță, spectacolul lui Nelly Cozaru este un festin pentru admiratorii Mariei Tănase, pentru noi toți, cei care am crescut cu „Cine iubește și lasă”, „Trenule, mașină mică”, „Cântec de leagăn”, „Lume, lume”, „Ciuleandra” ș.a.

„Le doresc viață lungă și sănătate tuturor acelora pe care i-am cunoscut, chiar dacă unora le-am stat greu în drum și au considerat să mă cunoască după placul lor și nu după caracterul și firea mea”, mai spune Maria Tănase în testamentul său. Fraza definește surprinzător de exact condiția femeilor din acea perioadă, tendința de a judeca „după placul lor” calitățile și reușitele unei femei. În demersul său de a apropia publicul de figurile unor femei învingătoare, celebre pentru arta și individualitatea lor, Nelly Cozaru parcă se „răzbună” pentru ele. Mi-ar plăcea foarte mult să cred că ciclul nu se încheie aici. Mi-ar plăcea și mai mult să urmeze Doina Aldea-Teodorovici. Așa cum nu am văzut-o până acum.

Constanța Popa

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)