„Aş importa mentalitatea din Germania în Moldova”

DIASPORA // „Cea mai complicată problemă a moldovenilor în Germania este cea a cunoaşterii limbii germane”

A venit în Germania în 1996 împreună cu soţul (trecut din viaţă) care luase aici o bursă. La început, s-a gândit că va sta aici doar în perioada studiilor. Soarta însă a hotărât altfel. Aşa a rămas pentru mai mulţi ani ea să trăiască departe de casă. Germania n-a fost prea ospitalieră, în schimb i-a oferit studii de calitate şi un loc de muncă bine plătit. Pe dna Angela Mutruc, preşedinta Societăţii Moldovenilor din Germania, am întâlnit-o, la Berlin, prinsă în activităţi…

– Cum a apărut ideea înfiinţării Societăţii Moldovenilor din Germania?

În 2004, un grup de moldoveni stabiliţi la Berlin, organizau întâlniri neoficiale la care puneau în discuţie diverse probleme, îşi aminteau de Moldova. În cadrul acestora a apărut ideea de a înfiinţa o societate a moldovenilor. În scurt timp, acest grup s-a adresat cu o cerere la Ambasada Republicii Moldova în Germania, în care erau punctate principalele repere ale viitoarei asociaţii. Societatea a fost fondată în 2004, iar primul preşedinte al ei a fost numit dl Constantin Pavliuc, care avea deja experienţă şi conducea o societate culturală. În 2007, preşedinte a fost ales soţul meu, dl Mutruc, iar după decesul său eu am preluat conducerea societăţii. În prezent, în cadrul acesteia sunt înregistraţi 38 de membri, dintre care 25 sunt moldoveni, iar restul nemţi.

Principalele activităţi ale Societăţii Moldovenilor din Germania au fost, în primul rând, orientate spre elaborarea proiectelor sociale pentru copiii din Moldova, care aveau nevoie de ajutor. Şi aici putem menţiona copiii de la internate şi cei cu dizabilităţi. Am încercat să găsim fonduri aici prin organizarea unor concerte de binefacere. De exemplu, am găsit o casă de copii din satul Visoca, r-ul Soroca, unde mergem în fiecare an şi încercăm să ajutăm cu ce putem aceşti copiii.

Pe lângă proiecte sociale, noi mai desfăşurăm şi unele acţiuni culturale. Încercăm să promovăm cultura noastră în Germania. Organizăm diferite proiecte de schimb cultural.

Pentru viitor avem mai multe planuri. De exemplu, am dori să organizăm cursuri de limba română pentru copiii noştri care trăiesc în Germania. Avem mulţi copii din familii mixte care nu cunosc suficient de bine limba. Copiii care se nasc aici nu cunosc deloc româna. De asemenea, dorim să facem cursuri de istorie a românilor.

– Ce activităţi desfăşoară asociaţia în Germania?

O dată pe lună organizăm o masă rotundă cu tematică diferită, dedicată Moldovei. De exemplu, la ultima întâlnire am vizionat filmul „Nuntă în Basarabia”. În cadrul societăţii, sunt mulţi membri de etnie germană aşa că, la aceste întâlniri, încercăm să le facem cunoştinţă cu istoria şi cultura poporului nostru.

În acest an, am planificat manifestaţii dedicate aniversării a 20 de ani de la proclamarea independenţei Republicii Moldova. În afară de activităţile desfăşurate de ambasadă, noi vom organiza o masă rotundă, la care vor participa invitaţi atât de la noi, cât şi din Germania.

De asemenea, în fiecare an marcăm sărbătoarea copiilor; în cadrul căreia organizăm o serie de concerte cu participarea artiştilor din Moldova. Desfăşurăm această sărbătoare în grădina Ambasadei şi invităm reprezentanţii altor ambasade acreditate la Berlin. Toate concertele sunt desfăşurate în scopuri caritabile, iar fondurile se utilizează pentru procurarea diferitor bunuri pentru casa de copii din Visoca.

– Câţi moldoveni locuiesc în Germania?

În Germania oficial sunt înregistraţi peste 10 mii de moldoveni, iar 3000 dintre ei locuiesc în Berlin. Foarte mulţi dintre aceştia locuiesc la Hannover. De asemenea, mulţi trăiesc în sudul Germaniei, în regiunea Bavaria. Moldovenii sunt o minoritate etnică destul de dispersată. Mai este aici un aspect important. Acum un an, am fost rugată să fac un sondaj sociologic printre moldoveni şi am chestionat peste 180 de oameni. În afară de sondaj am realizat şi o analiză. Deci, peste 60% din moldovenii din Germania sunt vorbitori de limbă rusă, care s-au stabilit aici în anii ’90, în timpul conflictului transnistrean. Majoritatea sunt oameni în vârstă, trecuţi de 40 de ani. 40% din aceştia sunt pensionari sau oameni care primesc ajutor material. Alte 20% din moldoveni sunt stabiliţi în Germania în cadrul căsătoriilor mixte. Iar 15% sunt studenţi care îşi fac studiile aici. În comparaţie cu situaţia de la începutul anului 2000, actualmente sunt mai puţini cetăţeni ilegali.

– Cu ce probleme se confruntă moldovenii în Germania?

Cea mai complicată problemă este cea a cunoaşterii limbii germane. Statul german oferă la început nişte cursuri de studiere a limbii pentru ca cetăţenii să se poată integra mai uşor, dar acestea sunt destul de superficiale. Cel mai bine cunosc limba studenţii şi cei care sunt căsătoriţi cu nemţi.

O altă problemă este integrarea. În primul rând, e vorba de integrarea socială. Nemţii sunt un popor destul de rece şi nouă, celor care provenim dintr-o societate destul de emotivă, ne este foarte greu să ne facem aici prieteni.

Obţinerea unui loc de muncă la fel este o problemă majoră. Se observă un criteriu preferenţial faţă de nemţi. Un post de muncă bun se obţine foarte greu. Cu toate acestea sunt câţiva moldoveni, care au obţinut aici succese mari. De exemplu, medicul Alexandru Mustea, care şi-a început aici cariera cu un stagiu la Berlin, ca mai apoi să fie numit medic-şef în oraşul Greiswald. Cei mai mulţi moldoveni lucrează în sfera de servicii. De exemplu, soţul meu a încercat să deschidă o mică afacere cu vinuri, iar eu, pe moment, prestez servicii de traducere.

– Ce atitudine au nemţii faţă de Moldova şi moldoveni?

Majoritatea nemţilor nu prea au auzit de Republica Moldova. Şi aici am în vedere pătura mijlocie a societăţii. Însă nemţii de la universităţi ştiu că ţara noastră este cea mai săracă din Europa. Paradoxul se produce atunci când un neamţ călătoreşte în Moldova şi ajunge la Chişinău, unde vede mai multe maşini luxoase decât în Berlin. Oriunde aş merge trebuie să-mi încep discursul cu o prezentare a ţării noaste. De exemplu, nemţii nu înţeleg de ce moldovenii îşi fac paşapoarte româneşti. Ce ne leagă pe noi de România? Nemţii care ştiu câte ceva despre noi au auzit mai multe despre conflictul din Transnistria decât despre faptul că vorbim aceeaşi limbă şi avem aceleaşi tradiţii ca şi românii de peste Prut. Un moment de spargere a acestor stereotipuri a fost Eurovisionul din 2011, la care trupa „Zdob şi Zdub” a avut o prestaţie foarte bună şi a plăcut foarte mult nemţilor.

– Ce vă place la nemţi?

Îmi place la ei corectitudinea, punctualitatea, perseverenţa. Ei au o cultură generală foarte dezvoltată, indiferent cine este el – măturător de stradă sau businessman. Statul este bazat pe lege care protejează, în primul rând, cetăţeanul. Eu niciodată nu voi fi oprită la un colţ de stradă de un poliţist dacă nu am încălcat regulile de circulaţie. Fiecare angajat, fiecare funcţionar plăteşte impozitele la timp. Niciun medic sau profesor nu va lua vreodată mită, deoarece ştie că îşi poate pierde din această cauză serviciul.

Nemţii ţin foarte mult la timpul lor liber. Ei nu economisesc banii, ci călătoresc foarte mult. Cum gândeşte un moldovean? El adună bani pentru o casă, o nuntă, o cumetrie. Ce fac moldovenii în concediu? Fac reparaţie pe care nu au reuşit să o facă în timpul anului. Nici eu nu am casă aici. Noi închiriem o locuinţă.

– Ce nu vă place în Germania?

Complicată întrebare… Nu îmi plac deseori aglomeraţiile urbane. Nu îmi place atitudinea rece a nemţilor faţă de străini. Este o atitudine subtilă, dar care se simte în interior. Şi aceasta e supărător atunci când trăieşti mulţi ani aici şi eşti la un nivel cu nemţii. Câteodată mă deranjează că germanii sunt din cale afară de calculaţi. De exemplu, când mergi în metrou nimeni nu oferă locul unui bătrân. Dar de ce? Deoarece pentru aceştia sunt deja locuri rezervate – primele locuri din stânga sunt pentru bătrâni şi bolnavi. În această situaţie omului nu i se prea lasă dreptul de a alege.

– Aţi decis să rămâneţi în Germania sau vreţi să vă întoarceţi acasă?

E greu de spus acum. Când am venit în Germania, situaţia din Moldova era foarte grea. Eu eram profesoară în şcoală, iar soţul meu era angajat la Academia de Ştiinţe a Moldovei. Trăiam în cămin, într-o cameră plină de mucegai, din care motiv copilul se îmbolnăvea foarte des. La început, noi aveam alte planuri. Voiam să strângem bani şi să ne cumpărăm un apartament la Chişinău. Dar când am plecat din Moldova, unde ca profesoară nu vedeam salariul câte trei luni, iar găina pe care mi-o trimitea mama de la ţară era numai pentru copil, şi soţul m-a întâlnit la Berlin (el fiind venit mai devreme) cu tot felul de mâncăruri şi dulciuri, am crezut că am nimerit în rai. Şi atunci mi-am zis: „Eu nu mă întorc înapoi!”

La început, ne-a fost foarte greu. Am lucrat la maternitate, am făcut menaj în apartamente, am lucrat la un restaurant indian. Aici am încercat o sumedenie de joburi  ca să ne vedem împlinit visul unui apartament propriu. Iar când am adunat această sumă de bani, preţurile în Moldova au crescut considerabil, aşa că n-am mai dorit să ne întoarcem.

– Dacă v-aţi întoarce în Moldova, ce aţi aduce de aici acasă?

În primul rând, aş aduce mentalitatea. Cu toate că eu aş „importa-o” numai parţial. Mentalitatea nemţilor care îi face foarte corecţi. În Moldova trebuie să treacă multe generaţii ca să ajungem să fim şi noi corecţi. Aş aduce şi bunăstarea financiară. Aici mulţi trăiesc din salariu fără a fi nevoiţi să mai lucreze în alte locuri. Aş aduce învăţământul german care este orientat doar spre studii, şi nu spre banii părinţilor. De asemenea, aş aduce sistemul de protecţie socială, care la noi este foarte slab dezvoltat. Acestea sunt cele mai importante lucruri pe care le-aş aduce acasă, ca moldovenii să nu fie nevoiţi să meargă peste hotare, ci să se simtă bine acolo unde s-au născut.

Simion Ciochină

din Berlin pentru Jurnal de Chişinău

The following two tabs change content below.