Arz-o focul, dragostea

ADULTER // Îşi dorise o căsnicie fericită şi i se părea că o are, dar iată că, de la un timp, nu înţelegea ce se întâmplă cu nevasta lui

S-au cunoscut într-o frumoasă duminică de vară. Diana avea 20 de ani şi lucra de câteva luni la grădiniţa din sat. Era zglobie şi romantică. În duminica ceea, a mers împreună cu colegele la pădure. Încântată de frumoasa privelişte ce i se deschidea înaintea ochilor, fata cânta şi dansa. Într-un moment, s-a oprit să asculte ciripitul păsărilor. Şi cum sta şi asculta vrăjită, ca din pământ, în faţa ei a răsărit un flăcău înalt şi frumos. O privea zâmbind. Fata nu s-a pierdut cu firea. I-a răspuns şi ea cu un zâmbet, întinzându-i mâna: „Mă numesc Diana şi lucrez la grădiniţă”. „Sunt Florin, profesor la şcoala din sat.”

De la o vorbă la alta, până în seară, flăcăul i-a furat primul sărut. În duminica următoare, Florin şi prietenii lui au plecat din nou la pădure. A plecat şi Diana cu colegele ei. Şi aşa, duminică de duminică, pe tot parcursul acelei veri poieniţa le-a ascultat vorbele şi inimile. Prima discuţie referitoare la căsătoria lor tot în poieniţă a avut loc. Era a treia duminică de când se întâlneau şi Florin i-a spus Dianei: „Dacă nu o să mă îndrăgeşti, nu voi fi fericit niciodată”. „Te-am îndrăgit de cum te-am văzut”, i-a răspuns ea. Atunci flăcăul a deschis o şampanie şi a întrebat-o dacă vrea să se mărite cu el. Fata, puţin îmbujorată, a rostit ca în faţa altarului: „DA!”.

Este adevărat că lumea din sat ştia că Florin era pe punctul de a se logodi ba cu o fată, ba cu alta, dar logodna se tot amâna. De data asta, satul a înţeles că Diana era aleasa lui. În septembrie, mirele a plecat în satul miresei de la sudul republicii, să o peţească. Nu v-am spus că satul lui Florin se află în fostul judeţ Edineţ.

Mai frumos ca într-o poveste

Diana era fată de gospodari, cu zestre multă şi de o frumuseţe copleşitoare. Era una la părinţi şi aceştia n-ar fi vrut ca fiica lor să se ducă aşa departe de ei. Dar când le-a spus cât de drag îi este flăcăul, şi-au înghiţit lacrima şi s-au văzut nevoiţi să fie de acord cu alegerea făcută. Nunta s-a făcut o duminică la sud şi alta la nord. Au fost cei mai frumoşi miri din câţi văzuseră satele lor până atunci. Iar ei erau atât de fericiţi, atât de emoţionaţi, încât umpleau de mângâiere sufletele celor care îi admirau.

Timp de trei ani, toate s-au derulat ca într-un vis frumos. Buchete de flori mai în fiecare zi, cine romantice la fiecare sfârşit de săptămână, odihnă la mare, la munte, călătorii prin marele oraşe din fosta URSS. Apoi, rând pe rând, le-au venit pe lume trei copii. Diana continua să fie femeie iubăreaţă. Îi plăceau la nebunie petrecerile. Socrii, oameni foarte evlavioşi, când o vedeau chiuind şi cântând pe la petreceri, chiar o dojeneau. O considerau nu tocmai potrivită pentru familia lor. Dar pentru marea majoritate a sătenilor, râmâneau cea mai frumoasă pereche.

Jucărica se strică

Toate bune până la o vreme. Diana îşi iubea nespus de mult profesia şi, de la un timp, a început a se consacra mai mult lucrului decât familiei. A ajuns o persoană bine-cunoscută, implicată într-o mulţime de proiecte. Uneori, venea obosită de pe la tot felul de şedinţe, seminare, când copiii dormeau deja. Se culca fără a-i spune o vorbă de mângâiere soţului. Încet-încet, acesta a prins a se simţi tot mai trist şi mai singur. Îşi dorise o căsnicie fericită şi i se părea că o are, dar iată că, de la un timp, nu înţelegea ce se întâmplă cu nevasta lui, care a fost atât de îndrăgostită de el. În relaţia lor ceva s-a rupt şi bărbatul nu înţelegea de unde vine ruptura.

Prima ei dragoste îi desparte

Aceasta venea de la o întrunire republicană, unde Diana s-a întâlnit cu fostul ei iubit, ajuns mare om de afaceri, acum divorţat. Se cunoscuseră în anii de studenţie, la colegiu. A suferit mult când a părăsit-o, căsătorindu-se cu cea mai apropiată prietenă cu care împărţise toate secretele. Numai inima ei ştia săraca câte nopţi nu a dormit şi s-a tot gândit la el. S-a zbuciumat, a plâns lăsând perna udă de lacrimi până când i-a apărut în cale Florin. Toată lumea considera că au păşit cu dreptul în viaţa de familie şi nimeni nu-i va putea desparte. Timp de 15 ani convieţuiţi, au învăţat să se asculte unul pe celălalt, să-şi crească copiii cu dragoste şi frică de Dumnezeu.

Dar se vede că la binecuvântarea căsătoriei şi-a pus umărul şi cel rău. Văzând că lucrurile merg cum nu se poate de bine în această familie, s-a gândit să o pună la încercare pe femeia care, de la o vreme, a început a frecventa mănăstirile. Zis şi făcut. I-a scos în cale prima dragoste, să vadă cum ţine la jurământul de credinţă şi iubire dat în faţa Altarului! Şi a văzut. De cum Liviu, aşa îl cheamă pe respectivul domn, i-a apucat mâna şi i-a şoptit ceva, Diana a uitat de toate pe lume: şi de succes în lucru, şi de soţ, şi de copii. Conştientă de faptul că îşi putea permite să se poarte aşa cum voia şi să-şi hotărască singură viaţă, a început să se întâlnească pe ascuns cu dragostea dintâi.

Ce e val ca valul trece

Timp de două luni, fostul iubit a răsfăţat-o cu fel de fel de cadouri, iar într-o zi a răpit-o şi a dus-o la Chişinău. Aici, Diana a devenit secretara lui. Valul de dragoste a trecut foarte repede. Vorba poetului: „Ce e val ca valul trece”. După aproape o lună de dragoste cu fostul iubit, Diana s-a pomenit cu o bădărănie la care nu s-a aşteptat. Marea ei iubire i-a făcut contul pentru tot ce a cheltuit cu ea – îmbrăcăminte, încălţăminte, bomboane, flori, mese la restaurant –, zicându-i: „Dacă vrei să te întorci la copii, întoarce-mi toţi banii pe care i-am cheltuit cu tine până acum”. Şi aceasta nu e tot.

Fuga de la iubit

Într-o seară, la o petrecere, într-un moment de gelozie, pumnul greu al bărbatului a izbit în creştetul femeii. Abia atunci i s-a luat ceaţa de pe ochi şi a prins-o dorul de copii şi de Florin. A vrut să fugă în acele clipe, dar el a ajuns-o, a băgat-o în maşină şi a dus-o în apartamentul lui. Cherchelit cum era, bătăuşul a adormit buştean. Diana a îmbrăcat hainele de sport care erau la îndemână, s-a încălţat în adidaşi ca să nu facă gălăgie şi a ieşit încetişor din casă. Era iarnă. S-a dus la gară, iar dimineaţa, cu primul autobuz, a ajuns acasă la soţ şi la copii. Înecându-se de plâns, a căzut în genunchi în faţa lui Florin implorându-l să o ierte pentru fapta necugetată. Bărbatul a iertat-o. În timpul mesei, Florin nu-şi putea lua ochii de la soţie şi ea de la el. Femeia i-a povestit totul de-a fir a păr. Şi povestea lor s-a întors din nou pe partea cea frumoasă, dar n-a ţinut decât o lună.

Recidiva lui Liviu

Într-o seară, Liviu a telefonat-o şi a rugat-o să iasă în marginea satului ca să-i înapoieze lucrurile. Femeia s-a dus fără să-i spună lui Florin. Nu dorea să îi vadă pe cei doi cum se încaieră. Însă în loc să-i dea lucrurile, a împins-o în maşină şi a dus-o din nou la Chişinău. Cei de acasă nu ştiau nimic. Peste două zile, Diana l-a rugat pe Florin să vină să o ia. Când s-a dus, uşa încuiată. A bătut, a bătut, nici gând să deschidă. Atunci a strigat: „Dacă nu deschideţi, chem poliţia!”. La auzul acestor vorbe, Liviu a deschis. Diana nu se vedea. Era încuiată în dormitor. Florin, foarte calm şi liniştit, i-a zis: „Dă-mi soţia! De ce mi-ai luat-o, cu ce drept?”. „Capul meu cel prost a fost de vină că nu m-am însurat cu ea atunci când mă iubea fierbinte. Iată acum o să o aduc de faţă şi o să vedem pe cine o să aleagă. Dacă te va alege pe tine, o să pleci cu ea şi eu nu voi avea nicio pretenţie”. Cu faţa ofilită, cu ochii umezi, Diana a ieşit din odaia încuiată şi s-a aruncat în braţele lui Florin.

Nina Neculce

The following two tabs change content below.