Arta unui optimist slab-văzător

Deşi vede lumea în ceaţă, îşi aşterne visele pe o coală de hârtie

Unii obişnuiesc să-i ignore, alții îi privesc cu milă și caută să-i ajute. Sunt oameni speciali, cu nevoi speciale, care văd și creează frumosul. Faceţi cunoştinţă cu Ştefan, un băiat de 17 ani din Selişte, Nisporeni, care ştie să mânuiască creionul, chiar dacă vede doar două procente cu ochiul stâng şi şapte procente cu ochiul drept.

Ștefan a învățat de la naștere să înfrunte zi de zi greutățile. E un băiat slab-văzător, dar care vede cu sufletul și face minuni pe pagini de album. Băiatul s-a născut în Seliște, Nisporeni. Atunci, medicii le-au spus părinţilor vestea dureroasă: „Copilul dumneavoastră nu vede”. Ştefănel a avut o intervenție chirurgicală datorită căreia și-a putut permite să meargă la școală și să învețe alături de ceilalţi copii. Băiatul vede lumea din jurul său foarte greu, dar și mai greu așterne pe hârtie această lume. Stă aplecat deasupra colii de hârtie pe care, cu multă minuţiozitate, uneşte linii dând aripi unui porumbel al păcii ce zboară spre soare, dă culoare florilor de câmp cărora se pare că le simţi mireasma.

Primul desen, primul profesor

„Primul desen reușit l-am făcut în clasa a III-a, eram foarte fericit”, spune Ștefan, ochii îi strălucesc după lentilele groase ale ochelarilor. Primul profesor i-a fost nimeni altul decât fratele său mai mare cu cinci ani. „Văzând că mă chinui cu creionul în mână, fratele Petru mi-a făcut mostra primului desen”, îşi aminteşte Ştefan.

Este un băiat comunicabil. Are mulţi prieteni. Iar în inima-i plină de creaţie şi-a găsit locul şi o domnişoară despre care spune că-i este muză.

„Avem un copil puternic”

Mama Maria, ajutor de educator la grădiniţă, și tatăl Constantin sunt mândri de copilul lor. „Avem un copil puternic. Suntem bucuroşi de rezultatele lui. Este un adevărat luptător”, ne spune cu voce blândă mama băiatului.

„ Copil talentat”, constată cei care văd pentru prima dată lucrările lui Ştefan. Nu a irosit talentul, a încercat cu tot dinadinsul să-l dezvolte. La 12 ani, a mers la o școală de arte din satul vecin și a muncit mult până a ajunge acolo unde și-a propus: „Este unul dintre cei mai buni elevi”, îl laudă profesorul de arte plastice Grigore Stamate. Ştefan şi-a încercat puterile la mai multe concursuri unde a luat premii. „Domnul profesor m-a ajutat foarte mult să devin ceea ce am devenit”, spune cu sinceră mulțumire tânărul.

La fel ca Ştefan

Este o fire foarte glumeaţă. Cu toate acestea, ne vorbeşte cu seriozitate despre visurile sale. Multe din ele s-au realizat deja, dar, după cum „toate drumurile duc la Roma”, Ştefănel îşi doreşte cu tot dinadinsul să ajungă şi el acolo. „Aş vrea foarte mult să pictez acest oraş”, ne spune în şoaptă băiatul, de parcă i-ar fi frică să nu-şi sperie visul, căci crede că dorinţele nu se rostesc, deoarece ar putea să nu se îndeplinească. „Dar acum ce-ţi doreşti?”, îl întrebăm pe tânărul talentat. „Vreau să merg la un liceu din Chişinău, apoi la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice. Sunt sigur că voi reuşi”, spune ferm tânărul.

Are un nume predestinat, Ştefan, şi, la fel ca tizul său, este gata să lupte pentru a-şi vedea visurile împlinite. Între timp, îşi aşază ochelarii, ascute creioanele şi îşi aşterne visele colorate pe o coală de hârtie albă.

Andriana Nedomolchin, stagiară