Armata rusă, o adunătură de prostănaci?

Trebuia să se întâmple cu totul ieşit din comun ca un important oficial militar rus să-şi defăimeze propria ţară, lăsând să se întrevadă cum că armata lui ar fi o adunătură de prostănaci făcuţi grămadă. Că nişte comandanţi „incompetenţi” au adus degeaba tone de armament greu, de la mii de kilometri, într-o veselie tâmpită.

Mixtură de minciuni şi jumătăţi de adevăruri

Explicaţiile generalului Valeri Evnevici sunt, bineînţeles, uşor de înghiţit. Faptul nu trebuie să ne mire. Emisarul ministrului rus al Apărării se preface idiot cu bună ştiinţă pentru a întinde nişte dulci momeli adversarului pe care îl crede fraier.

Cam tot aşa justificau, nu cu mult înainte de 22 iunie 1941, dislocarea de noi trupe la frontieră comandantul Wehrmachtului Walter von Brauchitsch şi şeful statului major al armatei roşii Gheorghi Jukov. Se amăgeau reciproc. Turnau gogoşi şi nici nu clipeau minţind. Hitler şi Stalin se pregăteau de război. Scopul scuza mijloacele.

Minciuna debitată de consilierul ministrului rus al Apărării este atât de grosolană încât ar fi jenant să mai stăruim asupra ei. Amintim de această balivernă numai pentru că o parte din presa noastră a luat-o de bună, catalogând scandalul iscat de acţiunea diversionistă a Rusiei în Zona de Securitate de la Nistru drept o simplă nedumerire sau chiar o alarmă falsă.

Dar asta e situaţia. Evnevici ne-a spus o poveste cu cocoşul roşu. Printr-o mixtură bine amestecată de scorniri, palavre, intoxicări şi jumătăţi de adevăruri, Kremlinul creează la Chişinău şi în jurul Republicii Moldova o perdea de fum îndărătul căreia îşi poate face mendrele în voie.

Un teatru rus pentru americani

Însăşi vizita fulger a generalului Evnevici a fost un tertip ordinar. El nu a venit, bineînţeles, să se îndreptăţească sau să-şi ceară scuze pentru „incompetenţa” ofiţerilor ruşi care ar fi introdus în Transnistria din „greşeală” armament tocmai bun de început un nou război. Scopul lui era altul şi anume: să mai arunce praf în ochi, ca în colbăria stârnită să modernizeze în linişte aerodromul de la Tiraspol şi să care cu avioane cargo noi arme la Nistru.

Până la urmă, o cacealma s-a dovedit a fi chiar şi introducerea noului armament. În editorialul de vinerea trecută arătam că la mijloc este o demonstraţie de forţă. Un spectacol al Moscovei jucat în faţa americanilor şi a aliaţilor acestora.

Ruşii au sondat terenul, dorind să vadă cum vor reacţiona SUA. Replica a fost promptă. După câte se pare, Washingtonul a intervenit imediat şi fără menajamente: a informat Chişinăul şi le-a cerut moscalilor să se cărăbănească cu armele înapoi.

Dar să nu ne facem iluzii. Reacţia fermă a americanilor i-a temperat pe „incompetenţi”, dar nu i-a făcut să renunţe. Ei îşi vor întări şi reînnoi potenţialul militar de la Nistru şi de acum încolo. Atâta doar că nu mişeleşte, ci informând în prealabil, chipurile, autorităţile moldovene.

Carul de război al Rusiei s-a urnit din loc şi acesta e un fapt indubitabil. Moscova îşi perpetuează prezenţa militară şi politică în Transnistria.

Ce-i de capul ruşilor?

De altfel, chiar a doua zi după sosirea generalului rus la Chişinău, colegul său, Igor Korotcenko, membru al Consiliului Public al Ministerului Apărării din Federaţia Rusă şi redactor-şef al oficiosului „Naţionalnaia oborona”, ne-a spus cu nonşalanţă ce-i în capul clasei conducătoare de la Moscova. El a declarat pentru „Vocea Rusiei” că a venit timpul să fie „legitimată” (sic!) independenţa „Nistreniei”, întrucât Republica Moldova, în opinia sa, mai devreme sau mai târziu, va adera la NATO şi se va uni cu România.

Nu este vorba de un simplu interviu. Korotcenko nu-i un bate poduri. Nu-i nici jurnalist neangajat şi nici expert independent. El e un funcţionar înalt în solda Ministerului rus al Apărării, iar Consiliul Public, din care face parte, este condus nemijlocit, potrivit statutului său, de preşedintele Vladimir Putin. Să nu uităm, de asemenea, că declaraţiile lui au fost făcute pentru un post de radio care poartă un război propagandistic împotriva României şi Republicii Moldova.

Şi în general vorbind, nu vi se pare ciudat că de la un timp încoace se cam înmulţesc vocile diplomaţilor, politicienilor sau militarilor ruşi care îndeamnă la recunoaşterea grabnică a regiunii separatiste? Ca să nu mai vorbesc de foiala buimăcitoare a unor comandanţi „ incompetenţi” care sunt atât de nerozi încât aduc în neştire aruncătoare de bombe şi rachete antiblindate de la uzinele din Ekaterinburg tocmai în unităţile militare de la Tiraspol.

Ţineţi minte ce vă spun. Sub ochii noştri „prostănacii” ne pregătesc o surpriză. Şi încă una pe deplin previzibilă.

Petru BOGATU

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu