Are tata doi feciori în Moldova

SINGUR ACASĂ // Pentru ultima dată, Viorel şi-a văzut fiul când acesta avea şapte luni

Mama vorbeşte cu fiul:

–      Vasilică, ţi-a fost dor de mama?

–      (Băieţelul dă din cap afirmativ.)

–      Vrei ca mama să te ia cu ea la Moscova?

–      Daaaa!

–      Da’ cum e mai bine cu mămica sau fără?

–      Cu mama (Inga zâmbeşte şi îl sărută dulce pe fiul său.)

–      Ce făceai când erai la bunica şi bunelul?

–      Stăteam cu ei. Ei plecau la lucru, dar tu erai la Moscova.

–      Când erai la grădiniţă şi tanti Olesea te-a întrebat unde e mama, ce i-ai spus?

–      Că e acasă (Spune Vasilică trist.)

–      Da’ de ce mama pleacă la Moscova?

–      Să facă bani.

–      Da’ de ce avem nevoie de bani?

–      Ca să cumpărăm bomboane.

Inga a revenit recent acasă. A lucrat la Moscova pentru cei doi copii ai săi, de patru ani şi de un an şi şapte luni, pe care i-a lăsat în grija soacrei şi a surorii mai mici. Dorul de fiii săi îi sugruma sufletul. I-a fost foarte dureros. Când a păşit pragul casei, mezinul, în loc să se arunce în braţele mămicii, a ignorat-o. „Costică nici măcar nu m-a recunoscut. Îmi spunea că nu sunt mama lui. Îi zicea mamă soacrei şi surorii. Da’ eu nu sunt mamă pentru el. Aşa, o femeie străină care a venit de la Moscova”, povesteşte Tatiana îndurerată.

 Svetlana PANŢA

Inga şi Viorel s-au cunoscut când aveau câte 17 ani. După ce au absolvit 11 clase la şcoala din sat, au decis să plece la muncă în străinătate. „Ce folos că unii au studii superioare? Oricum nu-şi pot găsi un loc de muncă şi ajung să lucreze peste hotare”, consideră Inga. Tânăra mămică de 25 de ani spune că din toate rudele sale au rămas acasă doar soacra şi sora sa, care a absolvit 12 clase şi planifică să plece în viitorul apropiat la Moscova.

„Las’ să plece acum cât e tânără. Apoi va apărea un copil şi nu va mai avea timp pentru asta”, o sfătuieşte soacra Ingăi pe Anişoara, sora sa mai mică. Anişoara spune că nu-i va urma exemplul surorii mai mari. „Nu mă grăbesc să mă căsătoresc. Am timp”, spune hotărâtă Anişoara, care a avut grijă de Vasilică şi Costică în timp ce Inga era la Moscova.

Pentru o banană şi o bomboană

Lucrând la construcţii la Moscova, Inga şi Viorel planificau să câştige cât mai mulţi bani ca să ridice casa. Însă nu a fost să fie. Casa a rămas nefinisată, iar Inga, împreună cu băieţii săi, stă acum la soacră. „E greu. Totul e scump. Din banii câştigaţi la Moscova reuşim să cumpărăm doar nişte hăinuţe pentru băieţei şi să achităm grădiniţa. Asta-i tot. N-am mai pleca peste hotare dacă am avea casa noastră. Dacă ar fi aici de lucru, am fi rămas cu mare plăcere. Cum să nu te duci? Şi un lapte costă bani, dar ca să-i dai copilului o banană sau o bomboană, trebuie să pleci să lucrezi la negru în străinătate, departe de casă şi copii”

„Ce s-a întâmplat cu tata?”

Inga vine să-şi vadă copiii o dată la trei luni, însă Viorel lipseşte de acasă câte un an sau chiar doi ani. Bărbatul şi-a văzut ultima dată copiii acum un an, când Costică avea şapte luni. E departe şi suferă foarte mult că nu a văzut cum copiii săi au făcut primii paşi şi cum au spus prima dată „tata”. „Degrabă nu vine acasă. S-a accidentat pe un şantier. A căzut pe spate şi are o rană adâncă. Sărmanul îşi pansează spatele. Bea foarte multe leacuri, să-i mai treacă din durere ca să poată lucra, că are de crescut doi copii”, spune îndurerată mama lui Viorel.

Bătrâna spune că nu-i este frică să rămână singură, s-a deprins. „Primul meu soţ a murit când Viorel avea patru ani. Al doilea soţ tot m-a părăsit. Acum, unica mea bucurie sunt aceşti doi copii”, spune bunica îmbrăţişată de Costel şi Vasilică care, atunci când o cheamă, strigă în gura mare: „Mama! Mama!”.

Şi iarăşi „La revedere, copii”

Nu o singură dată când era la Moscova, în serile când simţea şi mai mult lipsa copiilor, Inga se gândea cât de bine ar fi ca fiii săi să fie alături de ea. „E greu să-ţi iei copiii cu tine în străinătate. Sunt doi, nu-i unul. Acolo totul este scump. Aici măcar suntem ai noştri, o bucăţică de pâine putem să găsi. Dar acolo suntem străini şi nu trebuim nimănui”, spune resemnată femeia.

Inga ar rămâne acasă, alături de copii, însă toate încercările sale de a găsi un loc de muncă la ţară nu s-au soldat cu succes. Astfel a fost nevoită să rupă băieţii de la piept şi să le spună: „La revedere, mama se va întoarce!”. Despărţirea de copii este cea mai grea. Pentru Inga este foarte complicat să le explice de ce mama trebuie să plece. Cu toate astea, femeia planifică în scurt timp să plece la soţul ei la Moscova. Cel mai mult îi este teamă ca, atunci când va reveni acasă, fiul său mai mic să nu o recunoască din nou.

Anişoara, legănându-l pe braţe pe Costel: „Nu mă grăbesc să fac copii. Voi pleca la Moscova. Nu ştiu unde voi lucra. Cred că unde vor da mai mulţi bani”

 

 

 

 

 

 

Mama, tata, fratele mamei, verişorii, toate rudele Ingăi lucrează la Moscova. „Sora nu a plecat până acum pentru că a trebuit să aibă grijă de copii. Acum planificăm să mergem cu toţii. O iau cu mine să câştige şi ea ceva bani”, planifică Inga.

The following two tabs change content below.