Arcadie Rusu: „Dacă s-ar produce Unirea, s-ar îmbogăţi un neam şi am deveni mai puternici spiritual”

Alexandra Bordeianu3

Foto: Alexandru Bordeianu

Este dansator, coregraf, regizor. A cunoscut lumea dansului din copilărie şi a început s-o cucerească în anii de liceu şi de facultate în România. Trăieşte ca să înveţe lumea să danseze. Trecerea de la ipostaza de dansator la cea de coregraf a început după anii de liceu, de la primul dans creat, când a fost invitat la un liceu să realizeze coregrafia spectacolului, „Cartofi prăjiţi cu orice”, de Arnold Wesker. De atunci spune că i „s-a aprins becul de coregraf” şi aşa a hotărât să ajungă la Bucureşti pentru a urma această cale. Pe viitor vrea să danseze şi să facă oamenii să danseze. Este pentru UNIREA celor două maluri ale Prutului şi crede că dacă aceasta s-ar produce, „s-ar îmbogăţi un neam şi am deveni mai puternici spiritual”.

 A mers la ore de dans din clasa a II-a, la şcoala din satul natal. A făcut liceul la Botoşani, România, unde a jucat în trupa de teatru a liceului. „Teatrul m-a făcut să caut cum să pun dansul meu pe scenă”, mărturiseşte coregraful. A urmat Facultatea de Coregrafie a Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografie „I.L. Caragiale”, Bucureşti, pe care a încheiat-o cu premiul pentru cel mai bun spectacol de coregrafie, „Mind Control”, în cadrul Galei Absolvenţilor. Apoi a absolvit cursurile de master în creaţie coregrafică ale aceleiaşi universităţi. După care a urmat o bursă la Viena şi multe alte rezidenţe artistice.

„Atunci când vrei să te exprimi prin dans, studiile nu se opresc niciodată. Mereu învăţ de la coregrafii cu care colaborez, dar la fel de multe şi de la dansatorii cu care construiesc spectacole”, spune Arcadie Rusu.

Bliss_foto Iulia Antocica 5

Foto: Iulia Antocica

Îşi aminteşte că adaptarea la traiul din România a fost simplă. A fost primit ca un frate. Şi aici le mulţumeşte părinţilor pentru educaţie. „În România am fost student bursier pe tot parcursul studiilor mele. Aici am putut să învăţ corect, pe baza propriilor capacităţi. În Basarabia trebuia să plătesc ca să intru la vreo facultate. A fost o perioadă de presiune mare asupra societăţii, peste tot numai corupţie. Multe nu s-au schimbat nici azi”, consideră ungheneanul.

A ales Bucureştiul ca „scenă” unde să continue să activeze şi să crească profesional pentru că simte Bucureştiul foarte aproape de sine şi pentru că „aici pot să continui cel mai bine drumul meu în dans”. La Bucureşti a făcut până acum cele mai multe spectacole, unde are mulţi prieteni de viaţă şi de scenă. Meseria nu-l ţine pe loc. Lucrează acolo unde are proiecte şi unde este invitat. „Nu ştiu cât de mult contează existenţa mea într-un loc anume, mă consider cetăţean al planetei”, conchide dansatorul.

Nu poate spune dacă ar putea reveni în Republica Moldova. „Dacă eu nu sunt în Basarabia, atunci ea este în mine. Aşa că mă simt acasă.”

„Aş înlocui cuvântul mândrie cu bucurie

Până acum a avut posibilitatea de a dansa pe diferite scene faimoase – la Paris, Londra, şi spune că se simte bine atunci când reuşeşte să conecteze spectatorul la călătoria de pe scenă, indiferent de locul unde se întâmplă actul artistic. „Atunci când eşti în faţa spectatorului, contează mai puţin gradul de faimă al teatrului ca instituţie, mărimea scenei sau numărul de spectatori”, relevă coregraful. În activitatea sa îl inspiră viaţa, „ea este punctul de reper pentru orice direcţie în artă”.

Arcadie Rusu are scopul de a bucura publicul cât mai mult, de aceea este în continuă căutare a formelor de exprimare în lumea dansului. Din 2007 este dansator în „Gigi Caciuleanu Romania Dance Company” având turnee cu spectacolele companiei şi participând la festivaluri atât în România, cât şi în afară. „Aş înlocui cuvântul mândrie cu bucurie. Mă bucur de fiecare spectacol pe care l-am făcut sau în care am dansat.”

Alina Usurelu5

Foto: Alina Usurelu

„Mă simt norocos că sunt din Basarabia”

Vine la baştină de trei ori pe an. Îşi vizitează părinţii şi prietenii. Fiecare călătorie acasă îl „încarcă pe dinăuntru, mă simt norocos că sunt din Basarabia”. Acum viaţa sa este la Bucureşti, dar meseria îi permite să fie în mai multe locuri. Arcadie Rusu nu face distincţie între oamenii de pe cele două maluri ale Prutului. Crede că arta şi cultura pot ridica moralul societăţii. „Oamenii sunt peste tot oameni. Nivelul de corupţie e mai mic în România, faţă de Basarabia. Sărăcia le dă multe griji oamenilor şi îi face să uite că viaţa trece pe lângă ei.”

Lucian Melic2

Foto: Lucian Melnic

„În Basarabia au rămas primii mei paşi, primele gusturi, primele vorbe. Toate amintirile legate de Basarabia împlinesc cel mai mult ceea ce sunt eu acum. Oriunde ne-am afla, dacă suntem în armonie cu noi înşine, nu vom fi în conflict cu nimeni”, crede Arcadie Rusu.

Creaţii proprii şi festivaluri:

„Hunted Devotion” (Opera Holland Park, Londra), în cadrul „Big Dance Festival”, Londra.

„Nesomn” (Centrul Naţional al Dansului Bucureşti).

Festivaluri: „A Corps”, Poitier, Franţa;

Festivalul „Dilema Veche”, Alba Iulia;

Explore Dance Festival, Bucureşti;

Chişinău-Bucureşti – Teatrul Odeon;

„Crazy Stories in The City” (Teatrul Foarte Mic);

FNT (Festivalul Naţional de Teatru); Festivalul de Teatru Piatra Neamţ;

„Promised Land” (Teatrul Foarte Mic, Centrul Naţional al Dansului Bucureşti);

„Festivalul Internaţional de Teatru „Poveşti”, Alba Iulia; „Acoperire Culturală”, Chişinău;

Timisoara International Dance Festival – 2015, distins cu premiul Undercloud.

„Proces cu uşile închise” realizat în programul TEAM al Filarmonicii „George Enescu”, Atheneul Român, filmat şi difuzat de TVR Cultural.

The following two tabs change content below.