ARCA LUI NOE: Fotograful Terchea-Berchea :)

Omul care se consideră absolut fericit şi trăieşte după principiul fac doar ceea ce-mi place

Deşi este fizician ca formaţie şi un novice în arta fotografică, pozele semnate Anshu, de la Andrei Şuşvaliuc, au intrat în topul celor mai bune lucrări plasate atât pe site-uri din ţară, cât şi din străinătate. Fiecare fotografie a lui Andrei Şuşvaliuc uimeşte prin mesajul pe care îl transmite. „Fotografiile arată felul în care fotograful vede lumea din jur”, susţine Anshu. Omul cu capul în formă de ou, membre ale corpului împrăştiate haotic pe rafturile unui dulap, o casă deșteaptă care îţi dă ceea de ce ai poftă – cam aşa arată lumea lui Andrei Şuşvaliuc, cel puţin despre asta vorbesc fotografiile lui.

S-a născut şi a copilărit într-o localitate situată pe malul râului Nistru. Este vorba de orăşelul Otaci din nordul Moldovei. „Bunicul meu, mama şi tata, mătuşă-mea – toţi sunt pictori. Nu am putut să nu le urmez calea. Pictez de când mă ţin minte. Însă acum un an şi jumătate am descoperit o altă lume, cea a fotografiei.” Până a începe să fotografieze, Anshu a fost designer, a ilustrat cărţi, a făcut desene animate pentru companii din străinătate. „Am fost şi constructor. Esenţial e să faci ceea ce-şi place şi să o faci cu pasiune”, consideră Andrei.

Colaje provocatoare

Cu toate că activitatea lui Anshu se axează acum pe fotografie, în pozele lui este prezentă şi pictura, de altfel lucrările făcute de el sunt colaje, colaje de imagini şi de emoţii care într-un final exprimă un anumit mesaj.
„Foarte mulţi oamenii văd lumea prin prisma stereotipurilor care s-au înrădăcinat adânc în mintea noastră. Trebuie să dăm toate gândurile la o parte, să ne calmăm creierul, în care adesea are loc un haos adevărat şi să simţim cu sufletul. Este chiar şi o zicală în acest sens: linişteşte cercurile de pe oglinda apei şi vei vedea cerul în ea”, spune melancolic pictorul fotograf.
Haosul în diferite interpretări ale lui este prezentat în mai multe lucrări ale lui Anshu, una din ele fiind chiar autoportretul pictorului fotograf cu capul de forma unui ou. „Este un portret satiric. Aşa mă văd eu uneori, când nu mai înţeleg ce se întâmplă în capul meu. Sunt un fel de Terchea-Berchea”, recunoaşte surâzând.

În căutarea modelelor

Dacă mergeţi pe stradă şi se apropie de dumneavoastră un tânăr cu ochi mari de culoarea cerului senin, care vă priveşte entuziasmat şi vă propune să fiţi model în lucrările lui, chiar dacă pare puţin ciudat la prima vedere, şi ideile lui vă par întru totul sărite de pe fix, nu vă speriaţi, acesta ar putea fi fotograful Andrei Şuşvaliuc.

„Este foarte complicat să găseşti o persoană care ar reacţiona la ideile mele din start, care, recunosc, sunt cam neordinare. De la început, când începi să faci primii paşi în lumea fotografiei, oamenii te privesc cam cu neîncredere. Nu am avut cazuri ca persoanele să mă refuze. Pe Xenia am cunoscut-o la orele de yoga. M-am apropiat de ea, am început să comunicăm şi prin urmare am făcut un cuplu creativ”, povesteşte Anshu despre modelul prezent în mai multe lucrări ale sale.
Spre deosebire de fotografii simpli, care observă şi fixează imaginea, pictorul-fotograf, precum este Anshu, mai adaugă ceva, ceva care provoacă.

„Fotografia nu trebuie să-l concentreze pe om la un punct fix. Ea trebuie să lase loc pentru fantezie, să orienteze, să fie un punct de pornire. Este la fel ca şi cum ai privi un film şi ai citi o carte, cartea îţi lasă loc pentru imaginaţie”, consideră fotograful.

Anshu este de părerea că pentru un fotograf nu are importanţă cu ce aparat fotografiază şi cât de performant este studioul în care lucrează. „Doar sunt pictori care pictează cu degetele. Respectiv sunt şi poze geniale făcute cu un aparat foto chiar de la telefonul mobil. Locul meu de muncă este interiorul meu”.

Critică constructivă şi distructivă

Anshu spune că, după ce finalizează lucrul asupra unei fotografii, ea începe să trăiască separat de el, însă nu-l lasă indiferent criticile aşa-numitor fotografi profesionişti. „Le sunt recunoscător persoanelor care mă critică dur. Când fotografiezi şi lucrezi mai mult asupra unei imagini, la un moment dat poţi pierde compoziţia, să nu mai vezi culorile. Criticii sunt profesorii mei. Cei care mă critică, mă învaţă. Eu doar nu am făcut şcoală de fotografie”, recunoaşte Andrei Şuşvaliuc.

Cu toate acestea, ceea ce nu-şi poate ierta fotograful este faptul că ceva timp în urmă „s-a produs” şi el în postură de critic şi, după cum spune Andrei, a distrus o lume întreagă a unui băieţel care făcea primii paşi în arta picturii.
„O cunoscută de-a mea, pictoriţă destul de vestită în R. Moldova, m-a rugat să văd picturile fiului ei şi să le dau o notă. Eu m-am uitat şi am spus că lucrările lui nu te agaţă, sunt cam lipsite de sens şi primitive. Băiatul sta după o perdea şi auzea tot ce vorbeam noi. El a ieşit supărat din cameră şi a trântit uşa. Am înţeles că am distrus o lume întreagă, lumea în care trăia acest băieţel. De atunci sunt foarte atent la ce spun”, menţionează fotograful.

Despre ce „tace” un fotograf

Pictează, fotografiază, scrie versuri când îl domină spleenul, este instructor de yoga, se pare că despre ocupaţiile sale Anshu poate vorbi la nesfârşit. „Cred că marele meu defect este că vorbesc prea mult”, spune zâmbind. Însă când a venit vorba de nişte lucruri mai pământeşti, cum ar fi familia, Andrei Şuşvaliuc s-a blocat. Este o lume în care nu şi-ar dori să pătrundă cineva. Cu toate acestea, a vorbit despre o altă creaţie a lui.

„Am o fiică de 14 ani, nu stăm împreună. Se numeşte Tatiana. Îmi seamănă mie. Îi place ceea ce-mi place mie. Este pasionată de pictură. Avem un limbaj al nostru. Ea vede lucrurile într-o lumină a ei, ceea ce o face să pară un pic ciudată. Îmi place să discut cu ea pe diverse teme, uneori chiar putem să vorbim cu copacii sau cu păsările”, povesteşte Andrei Şuşvaliuc.

Acum, Andrei locuieşte singur într-un apartament din Chişinău, care adesea este şi locul său de muncă, se trezeşte pe la amiază, fiindcă îi place să lucreze mai mult noaptea. Nu are aproape deloc mobilă în casă şi doarme la podea.

„Azi, vreau să fiu un romantic nepieptănat, un culegător de flori. Mâine, mă pot îmbrăca la patru ace, îmi pun cravată şi merg la o întâlnire de afaceri pentru a încheia un contract, poimâine, pot fi cu totul alt personaj. Uneori îmi pare că în mine coabitează mai mulţi oameni.”

Ochi care văd nevăzutul

Pentru a-şi găsi stilul, un fotograf trebuie să-şi găsească un loc comod, să pună o muzică, care să-l inspire şi să înceapă să răsfoiască una după alta fotografiile pe care le-a făcut, aceasta este recomandarea lui Anshu pentru toţi fotografii care sunt încă în căutare de sine.„Eu mi-am găsit stilul. Pe tine, de exemplu, te-aş vedea deasupra unei prăpastii, suflă un vânt puternic, fiindcă în ochii tăi este foarte mult vânt, o lumină arzătoare îndreptată spre faţa ta, lacrimi, dar pe un singur obraz, şi vreo câţiva pistrui. Da, cam aşa ar arăta poza ta”, spune Andrei puţin îngândurat.

Mă întreb nedumerită cum de şi-a dat seama Anshu că, sub stratul de pudră pe care l-am aplicat pe faţă, ascund de ochii lumii câţiva pistrui pe care îi am pe ambii obraji…

Svetlana Panţa

The following two tabs change content below.