ARC ne oferă antologia de proză cehă „Coama leului pe pernă”

Poeta Victoria Fonari și traducătoarea Lidia Našincová la Praga.

Poeta Victoria Fonari și traducătoarea Lidia Našincová la Praga.

Antologia de proză cehă contemporană „Coama leului pe pernă”, apărută cu sprijinul financiar al Ambasadei Republicii Cehe în Republica Moldova în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din Moldova la Editura ARC, 2013, mi-a parvenit în această toamnă. Aş fi spus că e o toamnă ca oricare alta. Dar cărţile, asemenea oricăror întâlniri nu sunt întâmplătoare.

Am toată încrederea în gustul celor care au realizat selecţia şi traducerea – Helliana Ianculescu şi Lidia Našincová. Astfel, textele celor paisprezece autori, de vârste diferite, cu stiluri variate, cu specificul ironico-tragic parafat în dilemele vieţii cotidiene, au fost prezentate cititorilor de limbă română. Povestirile scriitorilor Emil Hakl, Markéta Hejkalová, Magdalena Wagnerová, Jirří Hajíček, Radka Denemarková apropie oamenii spaţial, conceptual, temporal. Or, în unele proze se întrevăd şi aspecte cunoscute de cititorii din Republica Moldova, care mai ţin minte epoca restricţiilor, a cenzurii, a interdicţiei, a revoltelor şi a aspiraţiilor spre libertate.

Această carte a apărut în viaţa mea exact în anul când am fost invitată de Libuše Valentová de la Facultatea de Litere, Universitatea Carolină, Praga, la Colocviul Internaţional de Studii Româneşti din Cehia şi Slovacia „Ficţiune şi non-ficţiune în literatură” (23 octombrie 2013). Praga mi s-a deschis şi graţie autorilor din antologie Roman Ráz, Jiří Kratochvíl şi Vratislav Maňák.

O intersecţie a timpurilor, tăiată de foarfeca amintirilor, e revelată de Nataša Reimanová prin melodia emisă de clapele pianului „Bösendorfer &Weinbach”. Datorită acestor simboluri, valorificate concentrat de autoare, am trăit tragismul eroinelor: „Datoriile creşteau, bărbatul meu nu se mai uita strâmb la „Weinbach”, ci îl pipăia pur şi simplu, cum face ţopârlanul cu vitele la târg. Mi-am sugerat că trebuie să accept vânzarea şi am zis „da” cu ochii închişi”.

Partea oraşului vechi e constituită din arcurile circulare ale străzilor. Orologiul din centrul orașului are o valoare semiotică. Traducătoarea Lidia Našincová mi-a povestit legenda arhitectului-ceasornicar ce a construit orologiul și a fost „răsplătit” prin orbire. Referinţele mele se împletesc şi cu imaginile care apar în proza lui Jáchym Topol: „Printre mulţimile de oameni veniţi din toată lumea, care se plimbă pe străzile de aici şi se înghesuie în micile pieţe, se mai târăsc ici şi acolo ultimii locuitori bătrâni din Malá Strana. Aceşti disidenți murdari din lumea lui Huxley, sărăciei şi bătrâneţii, sunt îmbrăcaţi îngrozitor. Este de mirare că unii dintre ei sunt încă în viaţă. Şi turiştii îi fotografiază, la fel cum fotografiază statueta care reprezintă moartea de la Orologiul Staré Město”. Corespondenţa dintre edificii şi locuitori reliefează problema de comercializare a istoriei.

După revenirea din Praga mai păstrez în buzunarul paltonului o coroană, o monedă pe care sclipește figura leului semeţ, ridicat în două picioare. Povestirea „Coama leului pe pernă” vine într-o antiteză cu emblema de pe monedă. Moneda e o siglă, depăşeşte timpul, imaginea nu poate îmbătrâni, spre deosebire de personajul lui Jáchym Topol: „Trupul care a reuşit să supraviețuiască printre ruinile îngheţate şi ascunzătorile din pădure zace acum ghemuit sub pături. Unde are mâinile? Aha, este legat. Acum a mai rămas din el doar un cap mare pe pernă. Un cap cu o coamă de leu, cu fire de păr cărunte şi murdare”. Îmbătrânirea leului sugerează schimbarea conceptelor, neacceptarea adaptării.

Esteticul e valorificat din perspectiva alegerii pe care i-o oferă Jiří Kratcvíl personajului narator, iar Michal Ajvaz distinge esteticul din optica nimicului. Prozatorul Patrik Ouředník ne oferă un soi de jurnal artistic, „Europeana. O istorie succintă a secolului al XX-lea”. Într-o cheie sarcastică sunt abordate doctrine politice, artistice, psihologice, economice etc. – e un joc al percepţiei.

Proza selectată balansează de la magie spre desacralizare. Aspectul misterios e determinat de doleanţele personajului din textul lui Petr Šabach, dar împrejurările materializează dorinţa într-un mod neadecvat, provocând situaţii în care apar perspective ironice, sarcastice: „De Crăciun, copiii ar trebui să stea cât mai departe de adulţi. Deşi vorbesc de fapte bune, dar vorbesc, iar dacă îi credeţi, dacă faceţi o faptă bună, atunci nu o apreciază şi până la urmă tot voi rămâneţi părăsiţi şi fără un sfanţ. Aşa că uneori n-aveţi încotro decât să vă luaţi după regulile lumii interlope din simplul motiv că trebuie să supravieţuiţi, deşi în fond sunteţi exact ceea ce păreţi – adică o fetiţă atât de cuminte, că alta la fel ar trebui să căutaţi cu lumânarea”.

Labirinturile interioare nu sunt subestimate în secolul globalizării. Ambiguitatea uneori e proprie reacţiei sociale, politice, economice.

Victoria FONARI,

poet, critic literar, doctor conferenţiar, Universitatea de Stat din Moldova