„Ar trebui să reluăm legăturile teatrale dintre Cluj și Chișinău”

Interviu cu Roxana Croitoru, critic de teatru, secretar literar la Teatrul Național din Cluj-Napoca

 

Roxana Croitoru foto(2)

– Dragă Roxana Croitoru, am traversat un an zbuciumat, cu multe evenimente dramatice care trezesc îngrijorare, poate chiar panică. Tema războiului, a conflictelor, a confruntărilor din lume a fost una centrală în spectacolele ediției curente a Festivalului Național de Teatru din București. Vă rog să-mi spuneți ce impresii v-a lăsat FNT 2015?

Aș spune că FNT 2015 a fost un festival cu stil, directorul Marina Constantinescu a știut să imprime ediției a 25-a un stil rafinat și interesant. Festivalul a avut o temă puternică, fierbinte, cea a războiului, care ne preocupă pe toți.

Voi remarca desigur „Mein Kampf” de George Tabori în regia lui Alexandru Dabija, spectacol al Teatrului Național din Cluj, jucat la deschiderea festivalului și transmis în direct, în cinci orașe din România și la Chișinău, Londra și Viena. E foarte important că organizatorii au reușit să aducă în festival și două spectacole din străinătate, „Războiul”, în regia lui Vladimir Pankov, o coproducţie a Festivalului Internaţional de Teatru „Cehov” de la Moscova şi a Festivalului Internaţional de Teatru de la Edinburgh, și „Front” în regia lui Luk Perceval, o producţie a Thalia Theatre din Hamburg. Ambele spectacole sunt bazate pe texte epice. În spectacolul „Războiul” sunt secvențe din „Iliada” lui Homer, din texte de Nikolai Gumilev și din romanul „Moartea unui erou” de Richard Aldington. Pe canavaua epică se întrepătrund istoriile particulare ale unor oameni care au trăit războiul. E un spectacol polifonic, de mare virtuozitate, extraordinar realizat din punct de vedere regizoral, muzical, coregrafic, dar mai ales sunt tulburători interpreții, trăirea lor îți rămâne și te urmărește și după spectacol. Spectacolul „Front” realizat de regizorul belgian Luk Perceval după scrieri de Remarque și Henri Barbusse este în stilul teatrului apusean, mult mai rece, mai expozitiv, dar care crește în tensiune, te copleșește prin sobrietatea și ascuțimea lui.

Și alte spectacole s-au referit la confruntarea în familie, în viață, între personalități. Teatrul nu dă un răspuns, dar ne pune foarte tare pe gânduri prin puterea lui de a comunica direct, prin frumusețea lui care, chiar dacă nu ne salvează, ne dă o zestre spirituală pentru totdeauna.

– Teatrul Național din Cluj a fost prezent în festival cu un număr record de spectacole!

Da, în această ediție a FNT Teatrul Național din Cluj a fost selectat cu patru spectacole: „Mein Kampf” de Tabori, „Emigranții” de Sławomir Mrożek, în regia lui Tudor Lucanu, „UbuZdup!” după „Ubu înlănţuit” de Alfred Jarry, în regia lui Gabor Tompa, cu Marian Râlea și Anca Hanu în rolurile principale (Anca Hanu a câștigat Premiul pentru cea mai bună actriță la Gala UNITER) și „Apolodor” de Gellu Naum în interpretarea celebrei Ada Milea, un spectacol vivace, care se joacă mereu cu sala plină, adunând spectatori de toate vârstele.

– Anul 2015 a fost plin de realizări pentru Teatrul Național din Cluj?

Teatrul Național din Cluj este acum într-un moment foarte bun al său, are multe spectacole care se adresează diverselor publicuri, ele se joacă în Sala Mare, în Sala Studio și în sala ArtClub. Organizăm de asemenea Întâlnirile Internaționale de la Cluj, un festival ajuns la a 4-a ediție.

Aș menționa și faptul că în sala ArtClub a fost montat anul acesta spectacolul „American Dream” de Nicoleta Esinencu, în regia Letei Popescu. Spectacolul s-a bucurat de succes și a fost invitat de curând în Germania, la Festivalul European pentru tineri regizori Fast Forward din Brauschweig.

– Cum credeți, de ce sunt atât de slabe legăturile teatrale dintre Cluj și Chișinău?

Ar trebui, cred, să reluăm legăturile cu teatrele din Basarabia. Naționalul clujean a întreprins trei turnee la Chișinău, în anii nouăzeci, m-a impresionat tot ce am văzut. Aș mai aminti, că spectacolele jucate la Cluj, tot în anii nouăzeci, de către Teatrul ”Eugene Ionesco” au fost deosebite, nu pot să le uit. E timpul să reînnodăm acest fir, ar fi în folosul ambelor părți.

– Ce ați știut despre Basarabia în tinerețe?

Sigur că am fost crescută în ideea că și noi, și basarabenii, și bucovinenii facem parte dintr-un întreg, așa ne-au spus și părinții, și bunicii. Prin căsătorie, am devenit și mai apropiată de locurile de dincolo de Prut și de pe Siret. Bunicii soțului meu sunt din Bucovina (partea sa ucraineană), de lângă Cernăuți. Socrul meu se numea Mihai Manilici, el a rămas în România dintr-o întâmplare fericită – mergea într-un camion cu ostași, împreună cu fratele său, Vasile, și cineva le-a spus să sară din camion că dincolo de graniță sunt rușii. Peste ani și ani, am vizitat-o pe bunica soțului meu, Paraschiva Manilici, din satul Broscăuții Noi de lângă Cernăuți, ea a născut și a crescut zece copii. Pe cel de-al doilea fiu al său l-au împușcat soldații ruși în fața porții, în 1944. Bunica soțului era o femeie puternică, demnă, frumoasă, despre oameni ca ea se spune că sunt înalți și mândri ca bradul.

– Pentru că am intrat în perioada sărbătorilor de iarnă, nu pot să nu vă întreb dacă vă place să împodobiți bradul și cum arată Pomul de Crăciun al Teatrului Național din Cluj?

Bradul se leagă profund de toată copilăria mea. Am avut un brad și în curtea casei, un bloc de tip vechi. Întotdeauna am avut un brad falnic de Crăciun, în apartament. Așteptam cu emoții seara de Ajun, steluțele și lumânările aprinse, surprizele de sub pom. Îmi împărtășeam bucuria cu copiii prieteni din vecini, fugeam de la unul la altul să admirăm bradul fiecăruia. Apoi, am trăit bucuria sărbătorii prin ochii copilului meu. Am multe globuri cu diverse semnificații și istorii, câteva chiar de la bunica mea maternă. De câțiva ani cumpăr podoabe din lemn pictate pentru brad.
La Teatrul Național din Cluj, avem chiar doi brazi frumos împodobiți, așezați simetric la baza scării monumentale din hol.

– Cum s-a desfășurat Noaptea Porților Deschise din 17 decembrie?

Noaptea Porților Deschise este un eveniment intrat deja în conștiința clujenilor și mult așteptat. Spectatorii pot face un tur al clădirii teatrului, în diverse spații au loc ateliere de dans, clovnerie, pantomimă, pentru mari și mici. La această ediție publicul a urmărit și un concert al grupului „Iza” din Maramureș, a fost lansat discul „Cântece de iarnă”. Vizitatori au fost foarte mulți. A trebuit să apelăm și la ajutorul pompierilor pentru a evita aglomerările în diverse spații.

– Părinții Dvs. Emilia Hodiș Croitoru și Titus Croitoru au fost actori ai Naționalului clujean. V-ați petrecut practic toată viața în teatru, fiind secretar literar și consultant artistic la Naționalul din Cluj. Ce înseamnă pentru Dvs. întunericul unei săli de spectacol?

Întunericul din sala de spectacol te izolează într-atât, încât îți poți crea spațiul tău personal de trăire a emoției fără să te rupi de emoția colectivă ce vine dinspre toți spectatorii. Pentru mine întunericul sălii precede magia care va urma.

– Vă mulțumesc pentru interviu și Vă urez sărbători luminate!

Și eu Vă urez sărbători binecuvântate și la mulți ani!

Interviu de Irina Nechit

The following two tabs change content below.