Apel către Voronin și Lupu // Cutia cu piuneze

Declarațiile recente ale lui Voronin confirmă tendința comuniștilor de a nu vota președintele RM și de a declanșa alegeri anticipate. Condiția pusă de el, a formării unei coaliții largi, înseamnă nerecunoașterea actualei coaliții nou-formate, este irațională, absurdă.

Liderul PCRM nu este pregătit să accepte eșecul, dar se află în mod evident în deficit de soluții și de timp. Timpul lui trece și, concomitent, trece timpul PCRM. Patru ani de opoziție e prea mult pentru Voronin. Dar nu și pentru unii tovarăși de-ai săi, care se tem că nu se vor putea regăsi în lista deputaților în eventualitatea unor noi alegeri anticipate. Ei l-ar putea trăda.

Sigur, Voronin nu crede că RM va dispărea de pe harta politică a lumii în viitorii patru ani, cât ar putea să guverneze AIE 2. Dar cum altfel să-și justifice încrâncenarea? El se află în impas.

El nu poate să nu înțeleagă că ideea alegerilor anticipate este distructivă în sine, diversionistă în raport cu statul pe care pretinde că îl apără. Chiar dacă o bună parte a alegătorilor va rămâne fidelă PCRM, boicotarea alegerii președintelui RM este semnul unei orbiri, a unei dorințe patologice de putere. Este un pas nepatriotic, compromițător pentru un politician.

Nimic, nici chiar antipatia pentru Lupu, Ghimpu și Filat nu mai îndreptățește catastrofa unor noi alegeri. Ar fi prea mult. Liderul PCRM trebuie să renunțe, să cedeze. S-a mers prea departe, lupta nu mai are sens, decât numai dacă vrea să lase ruine în urma sa.

Pe de altă parte, Marian Lupu nu este de acord cu alegerea unui președinte neafiliat, considerând că fără sprijinul politic al partidelor aflate la guvernare acesta nu își poate exercita funcția. Ceea ce nu este chiar așa. Constituția RM nu stabilește vreo dependență a activității președintelui RM de activitatea unor partide. Se vede că dl Lupu nu vrea să renunțe la visul său de a ocupa cea mai înaltă funcție în stat. Și nu îl putem blama pentru aceasta, numai dacă nu va trebui să plătim cu noi alegeri parlamentare. Visul mai poate aștepta.

Situația politicienilor noștri e asemănătoare cu cea din parabola despre două tinere femei venite la regele Solomon să le facă dreptate. Ele se certau pentru un copil, fiecare dintre ele pretinzând că este mama acestuia. Ascultându-le, Solomon porunci să i se aducă o sabie, să taie copilul în două, ca fiecăreia să-i revină câte o jumătate. Una dintre femei strigă imediat: “Nu! Nu-l tăiați!”, acceptând să-l cedeze celeilalte.

Dacă politicienii noștri sunt cei drept care se pretind, ei trebuie să procedeze ca o adevărată, nu pretinsă mamă. Va renunţa cel care ţine cu adevărat la RM.

Paul Borzac