Anul 1812, atenţie la detalii // Observator

O televiziune anunţa zilele trecute o emisiune în care urma să se discute despre anul 1812, când „Moldova a intrat în componenţa Rusiei”. Se împlinesc „200 de ani de istorie rusească” se preciza emfatic.

Fără a mă referi la conţinutul emisiunii, printre invitaţi fiind şi Vladimir Beşleagă, unul dintre cei mai reprezentativi scriitori şi intelectuali din spaţiul pruto-nistrean şi transnistrean, cu riscul de a părea chiţibuşar, mă văd nevoit să menţionez că în cele două fraze citate mai sus au fost comise câteva erori grave, atât istorice, cât şi de calcul elementar, aritmetic.

În 1812, nu Moldova „a intrat” în componenţa Rusiei, ci doar porţiunea ei dintre Nistru şi Prut, numită ulterior Basarabia. Şi, de fapt, nu „a intrat”, ci a fost „alipită”, adică ocupată şi anexată, sfâşiindu-se Moldova în jumătate. A spune că „Moldova a intrat în componenţa Rusiei” e cum ai spune că, în în 1241, Rusia (care nu exista în acel moment) a intrat în componenţa Imperiului Mongolo-Tătar.

În al doilea rând, nu avem niciun drept să punem semnul egalităţii între RM şi Moldova. RM este un „construct” derivat din pactul Molotov-Ribbentrop. Ocupaţia din 1812 s-a încheiat în 1918. A extinde impactul politic al anului 1812 asupra perioadei de după 1940, este, cel puţin, o eroare de ordin metodologic, care favorizează Rusia de azi. Ocupaţia de până la 1918 şi ocuparea Basarabiei după 1940 sunt lucruri, din punctul nostru de vedere, esenţial diferite. În 1812, noi am fost „eliberaţi” de sub „jugul turcesc” în calitate de creştini, în 1940 am fost ocupaţi în calitate de „ucraineni”, Uniunea Sovietică urmărid scopul de a „restabili unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni, cu Republica Sovietică Ucraineană”. Aceste două perioade diferă esenţial şi din punct de vedere al politicilor de deznaţionalizare aplicate pe teritoriul ocupat, prin urmare, trebuie examinate separat. 

Cu atât mai mult nu este corect să vorbim despre 200 de ani de istorie rusească. 26 de ani până la 1944 plus 20 de ani după 1991 ne dau 46 de ani în afara istoriei ruseşti. Prin urmare, nu avem 200, ci 154 de ani de ocupaţie. E suficient şi nu văd de ce am umfla această cifră. Pentru a stimula orgoliul imperial? La un moment dat, fiindcă, cu 200 de ani în urmă, a fost ocupată Basarabia, toată atenţia s-a îndreptat spre acest eveniment. Ca şi cum 200 ar fi mult diferit de 199. S-a găsit încă un prilej de a „marca” ceva.

Anul 1812 trebuie lăsat istoricilor. După 27 martie 1918 şi după 27 august 1991, această dată nu poate avea relevanţa pe care ar fi avut-o dacă ne-am fi aflat în componenţa URSS.

Impresia mea personală e că, din diferite cauze, inclusiv ignoranţa, unor jurnalişti şi publicişti de la noi le scapă acest „detaliu”.

Paul Borzac