Anonimii din funcțiile publice

În ultima perioadă, îmi vine tot mai greu să obțin informații de la funcționarii publici din diferite structuri de stat. Aceștia îți cer solicitări în scris sau, mai nou, să te prezinți la ei, la birou, invocând motivul că nu știu cu cine vorbesc la telefon. Zilele acestea, telefonam la Direcția asistență socială și protecție a familiei Criuleni ca să aflu despre situația fetiţei din Boșcana, despre care am scris în ultimele două numere ale ziarului. Mi-a răspuns o angajată.

După ce m-am prezentat, cu nume, prenume și redacție pe care o reprezint, aștept ca cea de la celălalt capăt al firului să facă la fel, ca să știu cu cine vorbesc. Funcționara îmi răspunde: „Nu ni se dă voie să dăm informații!”. Încerc s-o conving să se prezinte și să-mi spună ce funcție are. Fără rezultat. Atunci o întreb de cine îi este teamă. Femeia se aprinde: „N-avem voie!”. În acest timp, conversația noastră se înregistrează. „Ca să vă oferim o informație, trebuie să vă prezentați la noi, să depuneți o cerere și apoi vorbim”, îmi spune femeia. Îi explic că suntem în secolul XXI, avem mai multe posibilități de a comunica și de a verifica persoanele care ne telefonează și că nu ne putem deplasa pentru fiecare solicitare de informație. O ține morțiș că așa i s-a dat ordin de la șefu’. Atunci când o rog să-mi facă legătura cu responsabilul de copiii aflați în situații de risc, anonima sare: „E pe foaie de boală!”. După cinci minute de discuție, funcționara tot anonimă rămâne. Îmi spune că verifică cine sunt, apoi să o telefonez.

Nu este o noutate pentru jurnaliști că majoritatea funcționarilor publici nu se prezintă în discuțiile telefonice. Mă întreb cine le-ar putea aduce la cunoştinţă statutul funcționarului public și conţinutul Legii privind accesul la informație, pentru că am impresia că aceștia habar nu au pentru ce sunt plătiţi din banii noştri.

The following two tabs change content below.