Angajatorii din UE, mai deschişi faţă de persoanele cu dizabilităţi

În Uniunea Europeană, categoriile sociale defavorizate au şanse la o viaţă mai bună

 

IMG_6292

Persoanele cu dizabilităţi din Republica Moldova întâmpină numeroase dificultăţi la angajarea în câmpul muncii, ori nu pot accesa deloc piaţa muncii, chiar dacă la prima vedere legislaţia întruneşte toate condiţiile în acest sens. O analiză comparativă a IDIS „Viitorul” între câteva ţări europene, printre care Polonia, România şi RM, atestă că statul nostru se plasează pe ultimul loc la acest capitol, asigurând doar 10 la sută din persoanele cu dizabilităţi cu locuri de muncă. Cea mai înaltă cotă de ocupare a persoanelor cu dizabilităţi o înregistrează Suedia, unde sunt încadrate în câmpul muncii 50% din persoanele cu probleme de sănătate.

Iuliana Sudelea, în vârstă de 54 de ani, are de la naştere probleme cu vederea. În timpul Războiului de pe Nistru, la câţiva paşi de ea, a explodat un proiectil. A fost rănită la picior, iar puterea exploziei i-a afectat şi mai mult retina ochilor. Şi-a pierdut difinitiv vederea după naşterea celui de-al treilea copil, cu 14 ani în urmă. Prima zi în care n-a mai văzut a fost cea mai grea zi din viaţa ei. „M-am alinat cu speranţa că poate, de-a lungul timpului, o să încep să văd măcar câte puţin”, ne-a spus ea. După ce a orbit, prin Asociaţia orbilor, i s-a propus o singură dată un loc de muncă. O companie i-a propus să aleagă miez de nucă. „Ne-au adus nucile acasă. Am luat zece saci. Aveau însă coaja tare ca piatra şi era greu să extragi miezul. Am spart doar cinci saci. Patronii au fost nemulţumiţi de calitatea miezului, căci era fărâmiţat şi ne-a dat doar câteva sute de lei din care am cumpărat o butelie de gaz. Este dificil pentru un om bolnav să reziste în ţara în care nici cel sănătos nu se poate descurca”, a spus ea.

Ulterior, femeia nu a mai fost angajată nicăieri. Relevant în acest sens e şi cazul Xeniei Siminciuc, o tânără care vede doar a zecea parte din cât vede un om sănătos. După absolvirea şcolii, a studiat la trei facultăţi, cea de limbi străine a Universităţii pedagogice „Ion Creangă”, unde a învăţat germana şi engleza, apoi la Institutul de Administrare Publică şi, în final, la Şcoala de studii avansate în jurnalism. „Am trimis CV-ul la zeci de angajatori. Majoritatea m-au invitat la discuţii. Unul dintre ei a fost chiar foarte entuziasmat când m-a văzut. Mi-a spus că voi fi angajată, m-a însoţit la masă şi când am început discuţia a observat dizabilitatea mea. Vocea i s-a schimbat. S-a emoţionat atât de tare încât a răsturnat paharul pe masă. Mi-a spus că mai sunt câteva candidaturi şi îmi va telefona. Mi-a fost clar că, chiar dacă am cunoştinţele şi abilităţile necesare, nu mă va angaja”.

Totuşi, spre deosebire de Iuliana, cazul Xeniei a avut un final mai fericit. După mai mutle căutări, a fost angajată la Centrul de asistenţă în afaceri pentru persoanele cu dizabilităţi unde, împreună cu alţi angajaţi, ajută tinerii cu probleme de vedere să-şi pună pe roate propria afacere.

IMG_6287Susţinuţi cu fonduri europene

În ţările membre ale UE, persoanele cu dizabilităţi au mai multe posibilităţi şi, respectiv, şanse de a fi angajate. Un exemplu în acest sens serveşte întreprinderea „Nazarcea Grup” din Bucureşti, o instituţie relativ nouă, dar care este deja un model de incluziune a persoanelor cu dizabilităţi în câmpul muncii. Potrivit directorului instituţiei, Florin Giosan, pe moment, aici activează 80 de persoane cu dizabilităţi. Tânărul antreprenor a absolvit facultatea de asistenţă socială. În perioada de preaderare a României la UE, a implementat câteva proiecte mai mici destinate persoanelor defavorizate. După aderare, urmând exemplul Olandei, a creat un proiect în valoare de 2 mil. de euro, care avea drept scop crearea unei întreprinderi de inserţie socială. „A fost un proiect grandios, însă şi o mare provocare. Clădirea în care activăm acum, pe timpul lui Ceauşescu, era un internat pentru copii orfani. După aderare, conform cerinţelor UE, copiii au fost reintegraţi în familii. Aici am creat întreprinderea ‚Nazarcea Grup’. Fondurile UE au fost investite în infrastructură şi modernizarea întreprinderii. Avem o spălătorie în curte, o spălătorie textilă, brutărie, atelier de tipografie în care facem tipar digital, un atelier de croitorie, unul de lumânări şi un atelier de ceramică. În afara or. Bucureşti, avem câteva sere. Suntem pionieri în domeniul economiei sociale. Proiectul s-a încheiat acum doi ani, noi însă am reuşit să-i asigurăm continuitatea”, afirmă managerul.

Instituţia este parţial finanţată de Primăria Bucureşti. „Toţi cei 80 de angajaţi sunt persoane cu dizabilităţi. Datorită implementării acestui proiect, s-au transformat din persoane inactive, beneficiari de ajutoare sociale, în oameni activi, plătitori de taxe, dar cel mai important li s-a îmbunătăţit stilul de viaţă. Ei vin cu plăcere la lucru. Majoritatea nu aveau calificare, aici fac cursuri, apoi încep să lucreze. Unii chiar au plecat după un timp să muncească în întreprinderi private. Dacă apar probleme, în orice moment, pot să se întoarcă. Pentru noi este important să-i pregătim pentru piaţa liberă a muncii”, a mai spus Giosan.

În România carul s-a urnit din loc

Managerul recunoaşte că nu a fost simplu să pui pe roate o astfel de întreprindere: „Avem un regim special de muncă, cu pauze pentru angajaţi, două persoane lucrează cât în altă parte lucrează o persoană. Pe piaţă însă, ca să-ţi vinzi produsele, eşti tratat ca orice firmă, pe nimeni nu interesează că sunt persoane cu dizabilităţi. Încet-încet însă, am început să câştigăm încrederea clienţilor. Avem cămine de bătrâni care apelează la curăţătoria noastră, avem clienţi fideli în rândul persoanelor fizice, cred că azi nimeni din cartierele acestea nu-şi spală rufele acasă”, mai spune Giosan. Anul trecut, întreprinderea a avut o cifră de afaceri de circa 1 mil. de lei româneşti.

Exemplul celor de la întreprinderea „Nazarcea Grup” din România, ţară cu o experienţă relativ nouă în materie de integrare, constituie un argument care vine să combată ideile celor care susţin că integrarea europeană înseamnă pierderea pieţelor de desfacere, şomaj, pierderea suveranităţii. Acum, România se îndreaptă spre o nouă treaptă de finanţare 2014–2020. „E o plăcere să lucrezi cu proiecte europene. Se pot face o mulţime de lucruri bune, dacă ai simţul răspunderii şi ştii cum să le faci”, ne spune la despărţire managerul întreprinderii.

Acest material este publicat în cadrul proiectului „Campanii de advocacy pentru asigurarea transparenţei proprietăţii media, a accesului la informaţie, promovarea valorilor şi integrării europene”, implementat de CJI, care, la rândul său, face parte din proiectul „Parteneriate pentru o Societate Civilă Durabilă în Moldova” implementat de FHI 360.
Elaborarea acestui material a fost posibilă datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID). Opiniile exprimate în cadrul materialului aparţin autorilor şi nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau a Guvernului SUA.