Andrei Sârbu ne-a privit în ochi pe 1 Decembrie

La acest început de decembrie, înălbit de prima zăpadă, pictorul Andrei Sârbu ar fi împlinit 60 de ani. Deşi nu e printre noi, am avut senzaţia că ne priveşte senin şi concentrat din tablourile sale fascinante, pline de viaţă, prezentate în cadrul unei expoziţii personale care a fost inaugurată, miercuri, la Muzeul Naţional de Artă.

„Vă mulţumesc că aţi venit să vă bucuraţi de prezenţa lui Andrei”, le-a spus numeroşilor participanţi la eveniment jurnalista şi scriitoarea Antonina Sârbu. Soţia artistului plastic a mărturisit că lucrările expuse fac parte din mai multe colecţii private şi că, datorită bunăvoinţei admiratorilor pictorului, i-a putut aduna pânzele într-o expoziţie omagială: „Am bătut la uşi, am cerut lucrările şi prietenii lui Andrei mi le-au dat”.

Antonina Sârbu a mai adus mulţumiri Muzeului de Artă, Ministerului Culturii pentru colaborare la pregătirea expoziţiei şi le-a reamintit celor veniţi la vernisaj de tristul „obicei” autohton de a-i uita pe cei mai valoroşi oameni de artă din R. Moldova, îndemnându-i pe toţi cei implicaţi în viaţa culturală, pe reprezentanţii instituţiilor oficiale să nu lase în paragină opera unor maeştri precum Mihai Grecu, Igor Vieru, Ilie Todorov, Valentina Rusu-Ciobanu, ci să valorifice creaţia lor. Evident că şi opera lui Andrei Sârbu aşteaptă să fie readusă în atenţia publicului larg, deoarece nu ne putem imagina pictura contemporană fără „Înălţimea cerului”, „Floarea-soarelui”, „Galbenă gutuie”, „Dimineaţa”, „Verdele câmpului în amurg”, „Fructe”, „Mere”, „De treci codrii de aramă”, „Stânci la Văratic”, „De Paşti la Butuceni”, „Zid”, „Sanctuar” şi fără alte pânze semnate de Andrei.

Criticul de artă Tudor Braga a observat că deschiderea expoziţiei de Ziua Naţională a României e semnificativă, căci „Andrei Sârbu s-a considerat întotdeauna un bun român”. „Prietenia dintre marele artist plastic Mihai Grecu şi discipolul său, Andrei Sârbu, s-a transformat, de la un punct, într-o competiţie frumoasă, din care au rezultat lucrări antologice ale ambilor maeştri”, a remarcat Tudor Braga, precizând că Andrei Sârbu nu a fost un om al compromisurilor, el a mers împotriva curentului ideologic, fiind „un exemplu strălucit al moralităţii în creaţia artistică”.

Potrivit scriitorului Mihai Ştefan Poiată, Andrei Sârbu a pictat în subterană, e un exponent al artei underground. Deşi la începuturile biografiei sale artistice a creat în subsol, lucrările sale din acea perioadă sunt deosebit de luminoase, exultă de culori aprinse, de vitalitate. În pânzele realizate mai târziu, dimpotrivă, apar linii, dungi, fâşii negre. „Artistul s-a sufocat în mediul nostru nociv, de aceea ne-a părăsit?”, se întreabă M.Ş. Poiată.

Despre modul cum într-o societate ostilă actului creator Andrei Sârbu ştia să obţină o libertate maximă, o deschidere halucinantă spre noi orizonturi artistice ne-au vorbit Ghenadie Jalbă, preşedintele UAP, Tudor Zbârnea, directorul Muzeului de Artă.

Nu s-au rostit discursuri emfatice la acest vernisaj, ci cuvinte calde, umane, ce au intrat în rezonanţă cu formele şi culorile tablourilor miraculoase în care se vede sufletul generos al lui Andrei Sârbu.

Irina Nechit

The following two tabs change content below.