Anatol Pânzaru, autograf pe cortina Teatrului Național din ,,Bălți”

Anatol Pânzaru, personalitate marcantă a municipiului Bălți prin impactul major asupra dezvoltării teatrului național, a educat generații întregi de actori talentați și ingenioși care activează la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Bălți. Fiecare spectacol montat de Anatol Pânzaru reprezenta o etapă importantă în istoria Teatrului Naţional „V. Alecsandri” din Bălţi şi a teatrului basarabean în general.

Artistul s-a născut în satul Pârliţa, jud. Soroca, la 1 septembrie 1936. A studiat la școala medie din s. Parcani, Soroca. 19 aprilie 1957 e o zi decisivă în viața protagonistului. El află că Teatrul rus din Bălţi organizează un concurs pentru o trupă de actori de limbă română, la care au participat o mulţime de tineri, dar au fost selectaţi numai 25, printre care el și Mihai Volontir. Ulterior, pe aceștia doi îi va lega o prietenie durabilă și o colaborare extraordinară în cele mai interesante spectacole din acea perioadă.

În teatrul bălțean, artistul se evidențiază prin interpretarea câtorva roluri memorabile, însă setea de a cunoaște mai multe despre teatru și lucrurile ce se petrec în culise îl motivează să se înscrie la Institutul de Stat al Artei Teatrale din Moscova (GHITIS), avându-l în calitate de profesor pe renumitul regizor şi pedagog Andrei Goncearov. În cadrul acestui curs, tânărul basarabean absoarbe cu nesaț teoria și practica teatrului contemporan.

Revenind acasă, acesta produce o ,,revoluție” în domeniul cultural al orașului Bălți. Regizorul trezește interesul oamenilor de a merge la teatru, de a se culturaliza și a percepe mai profund miracolul scenic. Pe parcursul anilor regizorul montează peste 80 de spectacole la Bălți, Cahul și Turda (România), prezintă publicului o varietate consistentă de piese semnate de autori clasici şi contemporani români de pe ambele maluri ale Prutului, dramaturgi occidentali şi ruşi.

Spectacolul de debut pe post de regizor a fost „Sabia lui Damocles” de N. Hikmet. În 1974, Anatol Pânzaru pune în scenă spectacolul „Cel mai bun om” de Gh. Malarciuc, care a fost menţionat cu un premiu special al Ministerului Culturii, fiind apreciat drept cea mai bună realizare scenică a anului.

Stilul regizoral al lui Anatol Pânzaru („Sărmanul meu Marat” de A. Arbuzov, „Trei crai de la răsărit” de B.-P. Hasdeu, „Despot-Vodă” de V. Alecsandri, „Străinul” de P. Cărare etc.) este adecvat fondului de idei al dramaturgului, utilizând variate mijloace scenice (realiste, groteşti, muzicale ş.a.). În repertoriul său figurau valori ale dramaturgiei universale şi naţionale atât clasice, cât şi de ultimă oră – Molière, Calderon de la Barca, Remarque, Psathas, A. Ostrovski, A. Arbuzov şi mulţi alţii.

Foto: Poze ale lui Anatol Pânzaru cu familia, soţia și fiul său, dar şi în rol de actor şi regizor

Diapazonul regizoral al artistului cuprindea o diversitate de genuri și stiluri artistice. Deseori, acesta invita la spectacolele sale în calitate de experți și critici teatrali, regizori, pictori, maeștri ai baletului precum: Constantin Balan, Boris Sokolov, Leonid Pincevski, Aleksandr Bihman. În cele din urmă, scena teatrului bălţean a devenit o arenă cu pondere artistică pe care se jucau spectacole după piese semnate de Maxim Gorki, Bertolt Brecht, Jānis Rainis şi alţi autori străini.

Trăsătura specifică a artei profesate de Anatol Pânzaru o reprezintă caracterul pronunţat popular, democratic al spectacolelor sale, care sunt întotdeauna înţelese de spectator, fiind deosebit de apropiate de viaţă, de folclor, de sufletul şi modul de percepţie estetică ale omului de rând, mai ales ale spectatorului de la sate.

Mai mulți actori și regizori din teatrul moldovenesc, datorită influenței regizorului care a promovat de-a lungul anilor tinere talente, și-au făcut carieră și au câștigat simpatia publicului în orașul Bălți.

Un domeniu care l-a interesat cu ardoare pe regizorul basarabean a fost dramaturgia naţională, fapt care l-a provocat să participe la dezvoltarea acestui gen literar.

Artistul a fost un familist de excepție. Își iubea soţia, Lidia Noroc-Pînzaru, Artistă Emerită, copiii și nepoții. În această atmosferă călduroasă, maestrul se refugia, acumula energie artistică și sufletească, pentru ca în următoarea zi să-și continue activitatea regizorală.

Artistul a murit la 12 august 2007 în urma unei crize provocate de o boală incurabilă.

Secretarul literar al Teatrului „Vasile Alecsandri”, Pavel Proca, critic de teatru, a declarat pentru o agenţie de ştiri că, ,,odată cu moartea lui Pânzaru, în teatrul moldovenesc s-a creat un gol. A fost una dintre figurile marcante ale teatrului național, Pânzaru fiind cel care i-a adus pe scena teatrului bălțean pe clasicii dramaturgei române, precum și pe dramaturgii contemporani de la Chișinău”.

În memoria regizorului, autoritățile bălțene au instalat o placă comemorativă pe peretele blocului unde a locuit. De asemenea, pe data de 1 septembrie a anului trecut, Poșta Moldovei a lansat un timbru cu tirajul de peste 10.000 de exemplare consacrat renumitului artist.

P.S. Sunt mândră ca am cunoscut un om absolut deosebit, cu un palmares artistic remarcabil şi un impact major asupra vieţii culturale bălţene. Astfel de personalităţi rămân a fi o continuă sursă de inspirație pentru tinerii entuziasmați de autoafirmare și o evoluție de succes în viitor.

Nicoleta Pânzaru, stagiară

The following two tabs change content below.
Avatar

Jurnal de Chișinău