Anatol Mătăsaru reloaded

ACUZAT DE TOATE RELELE // Bănuit că a arborat tricolorul pe clădirea Preşedinţiei şi târât în continuare la procese de judecată, celebrul protestatar declară că nu va renunţa la acţiunile sale de protest originale

Câteva cauze penale comasate în trei dosare, câte cel puţin trei-patru procese pe săptămână, vizite regulate la medic, o nouă afacere pornită de curând şi, cel mai important, încă un copil drăgălaş pe care îl numeşte „al revoluţiei”. Cu asta s-a ales cel mai original protestatar din R. Moldova – Anatol Mătăsaru. Deşi credea că nu mai iese viu din subsolurile poliţiei după aprilie 2009, celebrul îmblânzitor al măgarului pe care l-a îmbrăcat în poliţist şi al porcului numit „porcuror” încearcă să se descurce, chiar dacă e mâhnit că nu s-a prea schimbat nimic în ultimul timp, deşi şi-a pus mari speranţe în noua guvernare.

Pe Anatol l-am găsit căutându-şi liniştit de treburi prin casă. Stătea în faţa unui computer, încercând să dirijeze o reţea de calculatoare pe care o deserveşte. De la asta i se trage venitul din care întreţine familia. De curând, a pornit o afacere de la zero. Speră ca aceasta să nu aibă soarta primelor două, ultima fiind închisă de poliţişti. Cel care îl face să se scoale de pe scaun e Tiberiu, puştiul de zece luni, conceput în timpul protestelor din aprilie 2009, care cântă zgomotos la o pianină. Îl ia de mânuţă şi îl plimbă prin cameră, iar băieţelul care e la primii lui paşi radiază de fericire. Ceea ce îl mulţumeşte nespus pe domnul Mătăsaru.

„Copilul revoluţiei”

„Eu nu am crezut că o să nasc un copil normal, la câte ni s-au întâmplat în acea perioadă. Băiatul cel mai mare avea pneumonie, pe 9 aprilie fusese internat, Anatol reţinut, eu nu ştiam ce-i cu mine. În iulie 2009, când l-au arestat iar pe Anatol, la câteva ore după ce îl eliberase, deja pentru renumitul dosar al jumărilor, am leşinat în stradă şi m-am trezit la Spitalul de Urgenţă. Vreo 40 de minute nu mi-am amintit nimic, nu ştiam cine sunt. De aceea, când l-am născut pe Tiberiu, m-am uitat fuga dacă are urechi, nas, degeţele, iar acum, când văd că de la opt luni a început să vorbească şi să facă paşi, nu-mi vine a crede. Este un copil sănătos şi isteţ”, îşi laudă puiul Julieta Saviţchi, soţia lui Anatol.

Între timp, Anatol cercetează un calendar unde are însemnate datele proceselor de judecată de la care nu lipseşte. Pierde câte trei-patru zile pe săptămână prin instanţe. „Practic nu s-a schimbat nimic. Cum eram târât prin judecătorii, aşa sunt. Dosarele sunt tergiversate nemotivat. De parcă ar aştepta să revină la guvernare vechiul regim”, crede Anatol. Chiar dacă are probleme de sănătate care se înrăutăţesc pe zi ce trece, Mătăsaru spune că „din punct de vedere moral, am puteri să lupt până la capăt. Cred că mi-am format o imunitate specială”. Şi soţia sa remarcă schimbări mari de comportament după ce a fost bătut cu bestialitate de poliţişti. „Se închide în el, are des căderi de dispoziţie din senin, devine fragil, vulnerabil”, explică Julieta.

Dacă cercetezi „averea” dosarelor deschise pe numele lui Mătăsaru, deduci că acesta e vinovat de toate relele de pe pământ. Este învinuit de uzurparea puterii în stat, de huliganism (agresarea unui cameraman), de furt (jumări şi vin de la nepotul actualului comisar de Chişinău), de faptul că a bătut opt poliţişti odată (în alt dosar aceiaşi poliţişti apar ca torţionarii lui Mătăsaru), că a arborat un tricolor în timpul protestelor de acum un an şi jumătate, că a răsturnat o maşină ş.a.m.d. „Atunci, în aprilie, poliţiştii au găsit o modalitate de a se răzbuna pe mine. Au făcut aşa ca să nu mai am scăpare”, acuză protestatarul.

Dovadă e şi faptul că, deşi procuratura a anunţat că i-a identificat pe cei care au arborat drapelele pe clădirile Parlamentului şi Preşedinţiei în aprilie 2009 şi chiar i-a amendat, dosarul lui Mătăsaru pe acest capăt de acuzare este pe rol şi acuzaţiile la adresa lui se menţin (!). „Pe mine personal m-a jignit faptul că tinerii ceia au fost amendaţi. Doar noi cu tricolorul în spate am obţinut independenţa R. Moldova în 1989. Şi pe noi ne închideau atunci pe la poliţie, dar nu ne-a amendat nimeni. Nici acum nu trebuiau pedepsiţi aceşti tineri”, zice Julieta Saviţchi.

La începuturi a fost… poliţistul

Şi totul a început în octombrie 2006, când Anatol Mătăsaru a fost bătut de Constantin Avornic, fostul comandant al regimentului „Scut” şi fratele acestuia. Pentru că a îndrăznit să se pună cu „oamenii sistemului”, problemele s-au ţinut lanţ de-atunci. Pe 2 noiembrie 2010, însă, CEDO a dat publicităţii o decizie prin care constată că plângerea lui Mătăsaru în acest caz nu a fost examinată adecvat în instituţiile abilitate din R. Moldova. Atunci, procurorii moldoveni au decis să nu deschidă dosar penal, din lipsă de probe.
CEDO a obligat statul R. Moldova să-i achite prejudicii morale de 8.000 de euro lui Mătăsaru şi 4.000 de euro drept cheltuieli de judecată.

Apropo, după protestele din anul trecut, a scăpat de bătaie în subsolurile poliţiei după ce avocatul său, Victor Panţâru, a putut păcăli oamenii cu epoleţi şi a intrat cu o cameră ascunsă în celula lui Mătăsaru. După ce imaginile în care Anatol era vânăt şi umflat de la loviturile „oamenilor legii” au apărut în internet şi experţii internaţionali au vizitat protestatarii întemniţaţi, niciun poliţist nu s-a mai atins de el. Dar în închisoare a mai petrecut destul timp după aceea. Sechelele oricum au rămas.

„Tata e în Italia”

Julieta îşi aminteşte că, atunci când Anatol era închis după protestele din aprilie, i-a spus fiului mai mare, Marius Teodor, că „tata e în Italia”, ca să nu-l traumeze. Îi cumpăra câte o jucărie şi îi spunea că i-a trimis-o tăticul. Dar, într-o zi la grădiniţă, un băieţel i-a spus că Anatol e la închisoare. „Nu ştiam cum să-l liniştesc. A plâns foarte tare”, zice Saviţchi.

Acum, Anatol e cel care îl duce la grădiniţă în fiecare dimineaţă pe Marius. În rest, familia Mătăsaru îşi continuă viaţa, încercând să excludă răul din viaţa lor. Merg la nunţi, la cumetrii, în ospeţie, primesc oaspeţi… „Numai o pereche de cumetri s-au îndepărtat, el este poliţist. În rest, ne-am făcut în această perioadă şi prieteni buni şi duşmani deopotrivă”, zice Mătăsaru.

Acum, lumea care îl întâlneşte pe stradă pe Anatol îl salută, îl cuprinde, îi spune că îi este alături şi îi admiră curajul. Printre trecători se nimeresc şi poliţişti, şi procurori care chiar îl invită la o bere. Nu i s-a întâmplat niciodată să-l facă cu ou şi cu oţet cineva pe stradă. I se întâmplă doar în sălile de judecată unde unii poliţişti îşi permit să-l ameninţe cu moartea chiar în faţa procurorilor şi judecătorilor. Nicio reacţie, însă.

Anatol Mătăsaru nu renunţă la luptă. Zice că se va strădui să păstreze tradiţia protestelor care l-au făcut celebru şi îi va onora pe poliţişti şi procurori cu „produse originale” de zilele lor profesionale pentru dosarele care i-au fost fabricate. Altele decât caricaturi şi animale deghizate. „Mă voi strădui să nu mai repet ceea ce am făcut. Am destulă imaginaţie”, încheie Mătăsaru.

Raisa Lozinschi-Hadei

The following two tabs change content below.
Raisa Lozinschi-Hadei

Raisa Lozinschi-Hadei

Raisa Lozinschi-Hadei

Ultimele articole de Raisa Lozinschi-Hadei (vezi toate)