Anatol Mârzenco, omagiat la Ancona // FOTO

Anatol Mârzenco, omagiat la Ancona // FOTODe curând, Vasiluţa şi Anatol Mârzenco, împreună cu cei doi băieţi ai lor, Anatol şi Victor, au revenit din Italia, unde s-au aflat timp de două săptămâni. Ziua de naştere a artistului a coincis cu perioada vacanţei, astfel că împlinirea celor 57 de ani a sărbătorit-o în Italia. Familia Mârzenco şi-a vizitat prietenii şi rudele care sunt stabiliţi cu traiul acolo, iar deliciul sejurului l-au constituit zilele petrecute în compania micuţei Jessy, fiica de un an şi opt luni a nepoatei cântăreţului.

Dacă în ceilalţi ani îşi sărbătorea ziua de naştere acasă, în sânul familiei, în acest an Anatol Mârzenco a suflat în lumânări în Italia, unde îşi petrecea vacanţa alături de cei dragi. Au ales regiunea Ancona, deoarece acolo sunt stabilite cu traiul rude şi prieteni de-ai lor.

DSC_0769
„Aşa s-a întâmplat că în preajma zilei de naştere a trebuit să fiu la o ceremonie la Milano şi ne-am zis să îmbinăm utilul cu plăcutul. După eveniment am plecat cu familia la Ancona, unde am rămas pentru două săptămâni. Am vrut să o vedem şi pe Jessy, fiica nepoatei mele. E un copil extraordinar! Dacă în primele zile a stat lipită doar de Vasiluţa, după ce ne-am împrietenit nu vroia să se mai ducă din braţele mele. În fiecare dimineaţă venea şi mă apuca de mână şi, spunând ‘apă’, îşi lua colacul de înot şi aştepta să o duc la bălăceală – casa lor era la o distanţă de doar un kilometru de mare”, ne-a declarat Anatol Mârzenco.

Ziua de naştere a ales să o sărbătorească alături de rude şi prieteni. „Cumnata mea are o casă cu o curte foarte frumoasă. Acolo obişnuiam să ne petrecem serile, acolo am şi ciocnit un pahar cu ocazia aniversării mele”, precizează el.

„Dacă ar fi o putere dumnezeiască, mi-aş dori…”

DSC_0612nn1

Nu şi-a pus nicio dorinţă când a suflat în lumânările de pe tortul aniversar şi asta pentru că Dumnezeu i-a oferit deja tot ce-şi putea dori: o soţie frumoasă şi înţeleaptă, doi copii de care este mândru, dar şi un public minunat.

„Alţii au dorinţe de ordin material, eu însă consider că oricâţi bani am avea, tot nu ne-ar ajunge. În plus, omul devine mai hain când se gândeşte prea mult la bani, iar când te mulţumeşti cu ceea ce ai te faci mai bun la suflet, poate şi mai prietenos. Însă dacă ar fi o putere dumnezeiască, mi-aş dori doar una: să mă mai nasc o dată ca să întâlnesc aceleaşi persoane pe care le-am cunoscut în viaţa asta şi să corectez greşelile pe care le-am făcut pe parcursul acestor 57 de ani trăiţi”, ne spune cântăreţul.

„Nu m-aş căsători până n-aş întâlni-o pe Vasiluţa”

DSC_0625 m

Familia, dar şi cei din anturajul său, cunosc faptul că lui Anatol Mârzenco nu-i place să primească daruri, aşa că la ziua sa de naştere invitaţii au venit doar cu bună dispoziţie şi urări de bine. Soţia omagiatului, Vasiluţa, i-a spus că el a rămas la fel cum l-a cunoscut acum mulţi ani, fapt care o bucură foarte mult. Când vorbeşte de doamna inimii sale, artistul se emoţionează şi mărturiseşte că e un norocos. „Sunt fericit că acum nişte ani mi-am întâlnit sufletul pereche care e şi astăzi alături de mine. De multe ori îi spun că dacă m-aş mai naşte o dată, nu m-aş căsători până nu aş întâlni-o pe Vasiluţa”, menţionează Anatol Mârzenco.

Italia este ţara de suflet a interpretului. „Probabil că în viaţa anterioară am fost italian”, glumeşte domnia sa. În copilărie, de multe ori mergea la bibliotecă unde citea tot ce găsea despre această ţară frumoasă. Cât feciorul Anatol a fost student în Italia, artistul îl vizita de cel puţin patru ori pe an. Azi însă merge încolo mai rar, de doar două ori pe an.

Nu-i place bucătăria italiană

DSC_0644 m1

Venirea lor la Ancona a coincis cu revenirea vremii frumoase şi a soarelui pe cer. „Rudele de acolo îmi spuneau că înainte de venirea noastră timpul era răcoros şi posomorât, eu însă am adus soarele. În perioada vacanţei am stat mai mult pe malul mării şi ne-am bronzat. Vasiluţa s-a delectat din plin cu fructe de mare, pe care le adoră. Mie însă nu-mi place bucătăria italiană, aşa că am mâncat bucate de-ale noastre, cum ar fi cartofi prăjiţi ori borş”, ne spune omagiatul.

Dacă în urmă cu patru ani tânjea după anii tinereţii, azi Anatol Mârzenco spune că se simte cel mai bine la vârsta frumoasă pe care tocmai a aniversat-o. „Parcă a-nceput a doua tinereţe! Anii trec, iar eu nu mă dau bătut deloc. Aştept să fiu socru mare, apoi şi bunic, însă toate vin la timpul lor. Recunosc că mai am şi regrete, iar dacă e să analizez mai bine unele momente, admit că aş fi putut avea mai multe realizări. Nu este nimic pe lumea asta pe care omul să nu o poată realiza. Doamne, fereşte, de o boală cruntă, că restul barierelor pot fi trecute – dorinţă şi răbdare să fie!”, consideră interpretul.

Despre moda la nonvalori

Anatol Mârzenco este un muzician împlinit, el având un public frumos şi un repertoriu care-l reprezintă foarte bine. Spune că-şi face meseria cu onestitate şi recunoaşte că l-a cam obosit întrebarea de ce lansează melodii atât de rar.
„Fac acest lucru pentru că eu cânt ce simt şi ce trăiesc. De la melodii trebuie să ai ce să înveţi, ele trebuie să-ţi rămână în suflet, să fie ca o şcoală. Eu banalităţi nu pot cânta. Cred că am fost printre ultimii artişti cenzuraţi, la care se venea la Palatul Naţional pentru a li se controla repertoriul. Ni se spunea ce avem avem voie să cântăm şi ce nu. Astăzi interpreţii ‘se nasc’ peste noapte, ca din incubator. Nu e zi ca să nu se ivească vreun ‘artist’ care, de fapt, nu are ce căuta în lumea muzicii. Vinovaţi de acest fenomen se fac şi regizorii care le permit nonvalorilor să urce pe scenă. Înainte era Organizaţia Grupurilor Muzicale, iar dacă nu cântai cum trebuie şi ce trebuie, nu puteai să ieşi în faţa publicului. Trebuia să dai dovadă de talent şi măiestrie. E ca şi cum ai merge la piaţă: te duci cu gândul să cumperi ceva mai bun, iar când ajungi acolo, negăsind, cumperi deja ce este. Aşa şi în lumea muzicii: mergi la un spectacol să-l asculţi pe Ştefan Petrache ori pe Iurie Sadovnic, iar acolo te trezeşti că ţi se serveşte ceva ce numai artă nu se poate numi. Ţin minte ca astăzi ultima discuţie pe care am avut-o cu regretatul Dan Spătaru. Îmi zicea că-i pare rău de tot ce se întâmplă în lumea muzicii româneşti şi că publicul o să-l aprecieze cu adevărat abia după trecerea sa în nefiinţă. Şi a avut dreptate. Acelaşi lucru se întâmplă şi la noi: abia după moartea artistului mulţi îşi aduc aminte cât de bun şi talentat era regretatul. Haideţi să vorbim despre cazul Anatol Dumitraş. Cât a fost printre noi nu-şi amintea nimeni de el, nu era invitat la spectacole, iar când a plecat la Ceruri am ştiut să-l înmormântăm frumos şi pompos, abia atunci aducându-ne aminte de el”, susţine Anatol Mârzenco.

În septembrie, artistul va pleca din nou în Italia pentru o săptămână. Va fi însoţit, ca de fiecare dată, de Vasiluţa, despre care ne-a spus la finalul discuţiei că „este călăuza şi îngerul lui păzitor”, iar pentru aceasta îi va fi recunoscător mereu.

Lena NEGRU

The following two tabs change content below.