Anamneza necesară

1. Un Raport de cercetare sociologică poate fi prezentat ca articol, studiu sau carte. Când scopurile sunt nonacademice pot fi prezentate numai diagramele. Eu am început cu diagramele popularizate în comunitatea bibliotecară, iar după ce am interpretat şi răspunsurile la cele 50 de întrebări deschise, am constatat că iese o carte.

Ar fi fost binevenită apariţia acestei cărţi în mai, la împlinirea a 200 de ani de la raptul Basarabiei. Pentru că se pun piedici, cu certitudine va rămâne în manuscris, dar nimeni nu are voie să-l denatureze prin adaosuri sau modificări. Vreţi să spuneţi în replica dvs., dle academician Petru Soltan, că ar fi trebuit să prezint la Consiliul Ştiinţific (CŞ) o carte deja tipărită pentru aprobarea editării ei de către BNRM?

Coordonatorul este trecut în program din 2007

La sugestia directorului, i-am prezentat secretarei CŞ T. Luchian Raportul de cercetare în două exemplare, fără să ştiu ulterior la ce recenzent sau membru al CŞ se află. Pe ce vă bazaţi, dle P. Soltan, când scrieţi că am „procedat de o astfel de manieră încât A. Rău (membru al CŞ) nici nu a avut acces la aceste la materiale”?

Când A. Dumbrăveanu afirma la 5 iunie că a ţinut Raportul un an pentru recenzare, vi s-a părut normală atitudinea dsale? De ce A. Rău nu i-a reproşat nimic la şedinţa CŞ, dacă ţinea să vadă lucrarea editată? Apropo, la o lună de zile după acea şedinţă, doamna Luchian nu-mi poate prezenta exemplarul Raportului din care dl Soltan citează „coordonator RM”, motivând că e la doamna E. Turuta, împreună cu care au întocmit procesul-verbal.

2. Vă propun să citiţi o foaie de titlu: Programul studiului sociologic „Timpul şi spaţiul lecturii în Republica Moldova”/ Bibl. Naţ. a Rep. Moldova; dir.: Alexe Rău; coord.: Nina Negru.- BNRM, 2007.-74p. ISBN 978-9975-9580-7-3 (a se vedea pagina scanată).

Este textul Programului cercetării, redactat de mine, recenzat de N. Zavtur şi N. Cheradi şi aprobat la o şedinţă a Consiliului Ştiinţific din noiembrie 2007. Cuprinsul programului – Introducerea, Scopul, Obiectivele, Ipotezele, Definirea conceptelor, Universul cercetării, Metode şi tehnici de lucru, Anexele (instrumentele de lucru) – arată că ancheta a demarat normal. Dl acad. P. Soltan prejudiciază imaginea BN când îi face pe oameni să creadă că am lucrat în bobote şi abia la final ne-am trezit că „trebuie instituit un compartiment special de metodologie a cercetării”. Mă mir că nici dl A. Dumbrăveanu, nici dvs. n-aţi observat, citind pe îndelete, „din scoarţă-n scoarţă”, că acest compartiment există în Raport şi chiar dl Gh. Călcâi a sugerat să fie mai redus?

Două recenzii favorabile

La aceeaşi şedinţă din 2007 mi s-a încredinţat rolul de coordonator al anchetei sociologice naţionale din aprilie 2008. Astăzi preşedintele Consiliului Ştiinţific de atunci, acelaşi acad. P. Soltan, ironizează că mă „autointitulez coordonator (RM)”. Scrie asta având în faţă 260 p. prezentate de mine sub titlul „Raport de cercetare”, pe care nu am avut orgoliul să pun numele meu. Pe o pagină întreagă din Raport prezint echipa de cercetare de cabinet şi pe alte 9 pagini echipele de cercetare de teren – cei 327 de operatori de anchetă, cu indicarea localităţilor în care au lucrat. 5 nume din echipa de cercetare de cabinet ar putea să apară pe coperta lucrării: director A. Rău, coordonator N. Negru, sociolog consultant dr. L. Cojocaru, specialist IT V. Iordăchiţă, asistent N. Scutaru.

În cele două recenzii prezentate Consiliului Ştiinţific, sociologii de la Academie, Gh. Călcâi şi A. Dumbrăveanu, nu-mi pun la îndoială calitatea de coordonator al anchetei şi autor al respectivului raport. Dvs., dle acad. P. Soltan, alături de dl A. Rău, puneţi la îndoială şi negaţi, deşi aţi avea motive să apreciaţi munca mea şi să încurajaţi editarea lucrării.

Directorul BN ţinea ca numele său să apară în locul numelui meu în dreptul cuvântului „coordonator”. Unde, când? În răspunsul oficial Nr. 56, din 30 martie 2012, dat mie la Petiţia din 7 martie a.c.

Este adevărat, dle P. Soltan, că A. Rău nu a avut pretenţia de coordonator de la început şi cu atât mai puţin la etapa de teren, când ne-am deplasat prin toată Basarabia. Tot aşa a apărut, la final, cu „idee, coordonare”, pe foaia de titlu a monografiei mele despre istoria bibliotecilor, deşi nu a coordonat şi nu a călcat pragul arhivelor.

Observaţiile cu privire la conţinut

Acel exemplar al Raportului din care aţi citat, dle Soltan, bănuiesc că este modificat. Aţi observat chiar dvs la şedinţa CŞ.

Acea şedinţa CŞ înregistrată de mine la 5 iunie, descifrată şi publicată, ar convinge pe oricine că preşedintele CŞ, dl acad. P. Soltan, a influenţat verbal pe toţi cei care au luat cuvântul, iar scopul a fost minimalizarea valorii lucrării luate în discuţie. De la deschiderea şedinţei şi până la sfârşit, când A. Rău a răcnit la mine, am auzit de la dl Soltan numai poveşti cu generali ruşi rătăciţi prin Chişinău. A repetat mereu expresii ca „nu mi-a plăcut lucrarea” sau „sunt aici şi alte pagini net superioare”, dar fără a aduce vreun argument sau vreo lămurire despre ce pagini inserate în Raport e vorba.

Cu toate presiunile exercitate de director în ultimele trei luni, şeful centrului de management BN şi patru directori adjuncţi au apreciat lucrarea, cu puţine obiecţii referitor la transliterare, standard comun, diagrame, culorile şi plasarea lor. Am promis să ţin cont de observaţiile făcute, acestea fiind foarte puţine. Astfel de cărţi necesită un mare volum de lucru pentru armonizarea textului cu tabelele şi diagramele.

Mă întristează modul în care aţi ieşit la vânat greşeli, dle P. Soltan, în timp ce am simţit binevoitorul sprijin al sociologului de la Academie, dl Gh. Călcâi. Este foarte urât din partea dvs. că, fără să înţelegeţi specificul acestei cercetări, aduceţi cititorului Jurnal de Chişinău doar propriile concluzii precum că „la această etapă de manuscris nu poate fi scoasă o carte”. Iată că dl Gh. Călcâi a întrebat nedumerit de ce cartea nu a apărut încă de anul trecut…

Mi-am apărat în şedinţă punctul de vedere privitor la structura lucrării, conţinutul şi scopul ei. Nu voi putea răspunde însă, dle acad. P. Soltan, la pretenţioasa dvs. cerere de a demonstra prin sondaj că populaţia RM are un nivel intelectual scăzut. Testul PISA ar putea arăta pe ce loc ne plasăm. Nici ruşii nu se află pe un loc bun între ţările participante la test. Ba chiar au constatat, după atâtea anchete panel, că se citeşte tot mai puţin la ei. Dar nu i-am auzit să se „laude” că stau mai prost ca alţii în privinţa IQ-ului; anul trecut au avut chiar ideea să organizeze „Festivalul Cărţilor Necitite”.

Nina Negru