Amnezia selectivă a politicului și economia

A câta oară personaje şifonate ale faunei noastre politice se erijează în toga de salvatori ai neamului! Au și argumente din trecut, referitor la renașterea națională, dar și la sărăcia insuportabilă; la reforma monetară, care peste noapte a distrus economiile populației, în special a celei neinformate.

Anii 2000 au fost mai puțin dramatici, economia Moldovei a crescut în ritmuri susținute, s-au majorat salariile și pensiile. Și totuși, ceva nu este în regulă, căci pe fundalul unui nivel modest de trai, declarațiile despre creșterea de patru ori a Produsului Intern Brut (PIB) par puțin credibile.

Ar putea oare statistica internațională să ne ajute să comparăm prestația economiilor post-sovietice din anul 2008, în care RM a avut cel mai înalt PIB, cu datele anilor 1990 și 2001?

1990

2001

1990

2001

Armenia

1.66

2.24

Letonia

1.22

1.63

Azerbaidjan

2.06

3.19

Lituania

1.27

1.66

Belarus

1.67

1.80

R.  Moldova

0.57

1.54

Estonia

1.56

1.52

Fed.  Rusă

1.13

1.58

Georgia

0.68

1.71

Tadjikistan

0.75

1.79

Kazahstan

1.41

1.79

Turkmenistan

1.43

1.74

Kîrgîzstan

0.97

1.39

Ucraina

0.74

1.58

Uzbekistan

1.65

1.61

Sursa: Baza de date a ONU, prețuri constante

La prețuri constante, rezultatele creșterii/reducerii PIB în țările selectate se dovedesc a fi  surprinzătoare. PIB în Armenia în 2008, comparativ cu 1990 și 2001, a fost mai mare de 1.66/2.24 ori; Azerbaidjan – 2.06/3.19 ori; Belarus – 1.67/1.80 ori. Comparativ cu anul 1990,  PIB în RM a fost cel mai slab, dar și comparativ cu anul 2001 acesta este doar cu puțin mai înalt decât cel din Kîrgîzstan, practic similar cu cel din Estonia, și net inferior altor state ale ex-URSS.

1990

2001

1990

2001

Armenia

5.40

5.51

Letonia

3.78

4.07

Azerbaidjan

7.50

8.56

Lituania

4.83

3.89

Belarus

3.23

4.92

R. Moldova

1.53

4.09

Estonia

4.30

3.82

Fed. Rusia

2.96

5.42

Georgia

1.52

3.97

Tadjikistan

1.82

4.77

Kazahstan

4.50

6.02

Turkmenistan

6.23

2.83

Kîrgîzstan

1.97

3.37

Ucraina

2.00

4.74

Uzbekistan

1.95

3.08

Sursa: Baza de date a ONU, prețuri curente

La prețurile curente creșterea este de 4.09 ori. Chiar și așa, comparația este în defavoarea „miracolului economic” moldovenesc, superioritatea fiind doar aritmetică. Aritmetică, pentru că dacă s-ar face raportarea la anul 1997 (cel mai înalt PIB al anilor 1990), rezultatul ar fi de 3.14 ori, al 13-lea din 15 state. Și tot aritmetică din cauza creșterii fulminante a PIB în Armenia (5.51), Azerbaidjan (8.56), Kazahstan (6.0).

Devine clar că pretențiile expuse reprezintă doar un element de populism, căci printr-o atare abordare la prețuri curente devine posibilă realizarea diferitor promisiuni,  cum ar fi un salariu minim de 300 euro sau a altor ciudățenii electoral-economice.

Însă ce facem cu astfel de „performanțe” ale RM în aceeași perioadă, cum ar fi: (i) În anul 2009 RM se afla pe locul 174 în lume la capitolul Produsul Intern Brut per capita (PPP); (ii) Coeficientul inegalității veniturilor (Gini) – pe locul 75; (iii) Dobânda la creditele bancare – locul 22; Indicele Dezvoltării Umane (al ONU) în anii 2000 a retrogradat cu 12 poziții; Cota netă a migrației (exodul) – 1.13, locul 149 (în ordine inversă). Și asta doar în baza statisticii oficiale. (Surse: ONU, CIA Factbook, IOM, UNDP etc.). Există multiple date în acest sens, însă în astfel de situații opoziția se dovedește amnezică, continuându-și discursurile de lustruire a propriei imagini și eforturile revanșarde în spiritul  pseudo-patriotismului fariseic.

Regretabil, dar și AIE suferă de amnezie. A uitat despre criza politico-constituțională și caleidoscopul de opt guverne în urma cărora PRCM a revenit. Dar și de faptul că 2000-2001 au fost ani de relansare economică. Nu doar în RM, în întreaga lume. Relansare care a continuat stabil până în 2008, dar… deja cu PCRM la putere.

Reducerea PIB al Republicii Moldova în 2009 a fost de asemenea urmată de doi ani de creștere economică. Ca și în trecut, rezultatele acestei creșteri vor veni cu o anumită întârziere, astfel sunt legitățile economice. Însă percepția populației este una de nesatisfacție isterizată acum. Isterizată prin declarațiile „salvatorilor” că „înainte a fost mai ghini”. Dar și de confuzie din cauza indigoului crizei politico-constituționale. Se creează impresia că prin acțiuni absolut deplasate în problema alegerii președintelui, AIE își subminează punctele forte și pavează drumul PCRM spre putere. Pentru ca ultimul, ca și în trecut, doar să stea în prezidiu și să adune lauri…

Istoria se repetă?

Victor V. GUZUN