Amintiri din copilăria vedetelor

Ne-am propus să provocăm câţiva interpreţi să-şi amintească de matineele din copilărie, de magia sărbătorilor

Sărbătorile sunt în toi, peste tot miroase a brad, strălucesc luminiţe de diferite culori, globuri argintii, cadouri, totul e pregătit pentru sărbători. La trecerea dintre ani, ne amintim mereu de trecut şi ne facem planuri pentru viitor.

Carolina CHIRILESCU

Timpurile s-au schimbat, obiceiurile, la fel. De aceea, ne-am propus să provocăm câţiva interpreţi să-şi amintească de matineele din copilărie, de magia sărbătorilor.

Dianna Rotaru: „Mama avea grijă să mă costumeze şi să-mi facă coafuri deosebite”

„De copilă, mă ţin minte activă, energică, dornică să impresionez şi să cânt. Am avut o copilărie foarte frumoasă, mai ales că eram prietenă cu toţi, şi cu cei mari, şi cu cei mici. La grădiniţă, am învăţat să cânt datorită conducătorului artistic, Valentina Osoianu. În grupa mică, am fost aleasă de Valentina să interpretez pentru Povestea de Seară de la Radio Moldova piesa „Nani-na”, care e difuzată şi în prezent.

Cel mai interesant era în preajma pregătirilor de sărbători. Mă ţin minte Fulguţă, Vulpiţă şi Alba-ca-Zăpada. Mama avea grijă să mă costumeze şi să-mi facă coafuri deosebite pentru că aveam părul foarte lung. Ţin minte că buzele le aveam rujate cu nuanţe roşu şi roz, ochii erau fardaţi cu sclipici, iar rochia Fulguţei era plină cu ghirlande. Haina Vulpiţei a fost superbă, de culori orange şi alb, iar pantofii roşii se asortau cu gentuţa. În grupa mare, am fost Alba-ca-Zăpada, însoţită de multe Fulguţe, cântam pentru părinţi şi copii şi le ofeream cadouri. De fapt, toate sărbătorile le petrec în familie, şi de fiecare dată, reuşesc să-i surprind cu cadouri surpriză. Anul acesta, voi fi tot cu ei, după care voi merge pe la restaurante, iar pe 2 ianuarie, merg la mare! Mi-am propus 2012 să fie şi mai productiv, o să călătoresc mult şi o să fac un duet cu cineva de peste hotare. Urez tuturor sărbători frumoase!

Mihai Budurin: „N-am avut brad în fiecare an, ci ierni frumoase, pline de zăpadă”

„Multe s-au schimbat cu anii, nu prea ţin minte carnavalurile de la grădiniţă, deoarece am mers doar un an, însă cele de la şcoală erau foarte aşteptate. Ţin minte că nu prea aveam costume alese, împreună cu colegii de clasă le confecţionam din atlaz, fetele le coseau, şi, de fiecare dată, ne deosebeam prin numerele pe care le prezentam şi prin costumaţie.

Eu cânt de mic la chitară, iar de sărbători organizam mereu diverse petreceri la casa de cultură, era foarte frumos, am avut parte de experienţe interesante.

În fiecare an, îi scriam scrisoare lui Moş Gerilă, aşa se numea pe vremea sovietică, uneori o puneam sub brad, alteori nu. Am crescut fără tată, iar mama nu avea posibilitate să ne cumpere brad de fiecare dată, dar totuşi aveam câte o crenguţă de pin împodobită. Era mai sărăcuţ, dar ne simţeam bine, deoarece iernile erau frumoase, pline de zăpadă. Acum, sigur că nu se mai păstrează acele obiceiuri feerice, mergem cu colindatul, uratul. Toate au trecut, acum îmi doresc sănătate, succese de la băiat, care e deja student, şi la anul care vine să fim cu toţii împreună de sărbători, şi soţia care în acest an e plecată în Franţa. Şi încă mai vreau să finisez albumul solo”.

Dana Marchitan: „La matinee, dansam pe ritmurile piesei lui Dobrînin”

„În familia noastră, Crăciunul, dacă te referi la 25, nu se sărbătorea. Totuşi am trăit în Rusia şi când veneam în Moldova sărbătoream mai mult Revelionul, Crăciunul pe stil vechi şi Sfântul Vasile. Părinţii ne puneau darurile sub brad, în noaptea dintre ani, erau jucării, dulciuri. Ţin minte că la matinee eram în programul artistic, nu şedeam pe scăunel, dansam pe ritmurile piesei lui Dobrînin: „Aculina”. Şi mai dansam cu acompaniament, conducătorul artistic cânta la acordeon.

În zilele noastre, sunt alte tradiţii şi pentru copilul meu o să fac ce îmi place mie ca el să simtă sărbătoarea şi să creadă în Moş Crăciun. Ca sărbătorile să înceapă mai repede, împodobim bradul, pe 25, vine Moş Crăciun cu o trupă care ne recită urături şi ne cântă. De revelion, eu, de obicei, lucrez”.

 

Anatol Bivol: „Pentru surorile mele eu eram Moş Crăciun”

„Am avut parte de o copilărie frumoasă, nu eram alintaţi, aveam respect faţă de cei maturi şi faţă de cei care ne înconjurau. În vremea când eram mici, sărbătorile erau altfel, părinţii se străduiau să ne costumeze la matinee ca pe toţi copiii, cu măşti obişnuite. Mama era croitoreasă şi de fiecare dată ne cosea costume. Îl aşteptam pe Moşul, eu, de fapt, şi acum cred în Moş Crăciun.

Pentru surorile mele, eram Moş Crăciun, evident, atunci nu venea pe la case cum se obişnuişte acum. În prezent, totul se închiriază, şi costume, şi Moş Crăciun. Pentru anul care vine, îmi doresc sănătate mie, familiei şi celor dragi, şi, desigur, să avem o stabilitate în ţărişoara asta mică, să numai fugă oamenii peste hotare după o bucăţică de pâine, că e păcat”.

 

 

Mihai Budurin: „Am crescut fără tată, iar mama nu avea posibilitate să ne cumpere brad de fiecare dată, dar totuşi aveam câte o crenguţă de pin împodobită. Era mai sărăcuţ, dar ne simţeam bine, deoarece iernile erau frumoase, pline de zăpadă”.

Anatol Bivol: „Am avut parte de o copilărie frumoasă, nu eram alintaţi, aveam respect faţă de cei maturi şi faţă de cei care ne înconjurau. În vremea când eram mici, sărbătorile erau altfel”.

The following two tabs change content below.
Carolina Chirilescu

Carolina Chirilescu