Amantul Loredanei

PUTEREA DRAGOSTEI // Cum l-a făcut să-şi piardă minţile

Loredana s-a căsătorit când era studentă la litere. A fost mai mult vrerea părinţilor decât a ei. Nu-l iubea deloc pe Marcel, chiar dacă acesta era bărbat frumos. Zicea că nu vede în el nici bucurie, nici viaţă, că e un egoist fără pereche, pe care, în afară de bani, nu-l interesează nimic. Mama care a pus la cale acest măritiş, împreună cu mama lui Marcel, şi care vedea cum fiica se ofileşte îi tot zicea: „Nu te mai necăji atâta, fată dragă! Toţi bărbaţii sunt aşa. Ia să vezi după ce o să se nască primul copil cum o să-l iubeşti. Ce nu are ca să nu-l poţi iubi? E frumos, e harnic. Ei şi ce dacă aleargă după bani! Vrea să-şi îndestuleze familia, să nu duceţi lipsă de nimic”.

„Totul e deşărtăciune, maimuţăreală”

Dar Loredana nu de bani avea nevoie, ci de iubire adevărată, de o intimitate desăvârşită în care să-şi spună unul altuia cele mai atingătoare cuvinte. Gândul că după naşterea copilului va interveni schimbarea nu s-a împlinit. Viaţa continua să se deruleze în cenuşiul ei. Pentru a schimba puţin decorul, Loredana s-a apucat să facă a doua facultate. Fiul Irinel era în clasa a V-a când a absolvit-o şi, printr-un concurs de împrejurări, a fost invitată să lucreze în calitate de jurist la o întreprindere de prestigiu. Avea 35 de ani şi continua să creadă că în zilele noastre nici bărbaţii şi nici femeile nu mai trăiesc sentimente de dragoste adevărată. „Totul e deşărtăciune, maimuţăreală”, constata ea adesea în discuţiile cu colegii.

Dar să vedeţi cum Dumnezeu le rânduieşte pe toate!

Muncea în acel colectiv şi Gicu, un tânăr de 22 de ani, proaspăt absolvent al ASEM. Nu avea prietenă, chiar dacă pe tot parcursul anilor de studenţie a fost înconjurat mereu de fete. Îi plăcea să vorbească cu ele, dar nu nutrea nici cea mai mică dorinţă pentru ele. De câte ori îl întreba maică-sa dacă nu şi-a găsit vreo domnişoară, el răspundea: „Toate sunt frumoase, dar n-am întâlnit-o încă pe cea care aş putea să o iubesc şi să o doresc”. Şi atunci mama a tras concluzia: „Încă nu a venit ceasul”. Nu ştia că ceasul avea să bată odată cu venirea în colectiv a Loredanei. S-au privit, s-au plăcut, ce rămânea de făcut?

Gicu era la curent că femeia cu chip de zeiţă e căsătorită şi că are deja un fiu mare, însă nu ştia dacă e fericită ori nu în viaţa de familie. Nu ştia că tinereţea ei cerea mai mult decât îi putea oferi legitimul soţ. De aceea, nu îndrăznea să se apropie. O iubea şi o dorea în taină. Şi ea îl adora.

Au devenit amanţi

De la o zi la alta, plăcuta şi frumoasa Loredană îl atrăgea tot mai mult pe Gicu cu o strălucire senzuală. Rămâneau adesea după program şi discutau tot felul de probleme până când, într-o zi, au ajuns la viaţa personală. Femeia i-a spus că duce o viaţă separată de soţul ei, care nu a avut şi nici nu are vreun farmec pentru ea.

În acea clipă, Gicu a sărutat-o cu afecţiune, apoi s-au despărţit ca nişte fiinţe omeneşti tare cumsecade, şi fiecare a plecat la casa lui. Nici unul, nici altul nu au închis un ochi toată noaptea.  A doua zi, după lucru, s-au întâlnit din nou. Şi pentru că Gicu, fermecat de frumuseţea celeia pe care o iubea, tăcea, a spart gheaţa femeia: „Hai, Gicule, nu mă mai chinui atâta! Ştiu că părinţii tăi nu ar accepta o căsătorie cu o femeie cu 13 ani mai mare decât tine şi încă, pe deasupra, mamă a unui copil de 11 ani. De aceea, îţi propun să fim amanţi”.

Gicu a acceptat cu bucurie, pentru că de mult îşi dorea o relaţie intimă cu ea, dar nu ştia cum să înceapă vorba. Aşa a pornit aventura. Dezmierdătoare şi gingaşă, Loredana l-a făcut pe junele romantic să-şi piardă minţile chiar de la prima atingere. Era femeia mult dorită şi râvnită. Îi trezea nişte pofte nebune, cum nu mai încercase vreodată. La rândul lui, şi el cu  senzualitatea lui stângace, îi înfierbânta sângele.

Un an au plutit printre nori, ferindu-se de ochii lumii. S-au simţit ca în rai în intimitatea lor şi şi-au trăit din plin clipele de fericire. Din această relaţie a apărut un copil.

Părinţii lui Gicu şi soţul Loredanei fac scandal

Venea primăvara şi Gicu era dispus să-şi anunţe părinţii că se căsătoreşte cu Loredana. Dar n-a reuşit bine să deschidă gura că maică-sa l-a şi luat la trei parale: „Nici nu vreau să aud! Ne faci de râsul lumii! Ţi-o fi făcut vreo vrajă nebuna! Potoleşte-te că nu ne răspundem cu tine dacă te însori cu ea. Ce, puţine fete tinere şi frumoase sunt pe lume?!…”

Şi aşa, cu o falcă în cer şi alta în pământ, a plecat la casa Loredanei. După ce i-a aruncat cu nemiluita vorbe de ocară, l-a luat la rost şi pe soţul ei. Furtuna se dezlănţuise.

Înfuriat, bărbatul încornorat a tăbărât cu pumnii asupra soţiei, iar a doua zi a depus cerere de divorţ. Din acea zi, Gicu nu a mai avut linişte în casa părintească. După o jumătate de an, le-a spus părinţilor că relaţia dintre el şi amantă s-a sfârşit.

Se întâlneau în continuare

În realitate însă, dragostea lor se ţesea cu aceeaşi pasiune care îi făcea fericiţi. În pofida faptului că mama lui Gicu o târa prin noroi pe Loredana, cei doi continuau să se întâlnească, topindu-se în îmbrăţişări fierbinţi, pline de tandreţe. Aşa au pus floare lângă floare în coroana iubirii lor până şi după ce li s-a născut copilul. Iar când Gicu a adunat bani suficienţi pentru a cumpăra un apartament, puţin i-a păsat de ce vor spune părinţii, şi-a înregistrat căsătoria. Pentru mama lui Gicu, aceasta a fost o altă lovitură. „N-aş fi crezut niciodată că fiul meu îmi va face una ca asta! Am nădăjduit că o va lăsa, dar uite că nu poate fără ea”, a ţipat femeia şi a căzut fără cunoştinţă la podea.

Până la urmă, soacra s-a împăcat cu nora

De atunci au trecut cinci ani. Copilul născut din mare dragoste merge deja la şcoală. Gicu în mai multe rânduri a încercat să o împace pe mama cu nora, dar aceasta nici nu voia să audă. Îi repeta mereu una şi aceeaşi: „Tu şi Ionel puteţi veni când doriţi acasă, dar ea nu are ce căuta în ograda mea”. În vara aceasta, Ionel a stat toată vacanţa la bunici.

Nici Gicu, nici Loredana nu ştiu ce o fi vorbit cu bunica, dar intuiesc că anume nepotul a fost cel care a făcut-o să le scrie următoarea scrisoare: „Dragii mei, îmi pare rău că v-am pricinuit atâta rău. Acum, când privesc lucrurile la rece, credeţi-mă că mi-e ruşine de ce am făcut. Te rog, noră dragă, să mă ierţi. Crede-mă, îmi pare foarte rău. Nu aş vrea niciodată să-ţi aminteşti de vorbele rele pe care ţi le-am aruncat cu neruşinare. Uită-le, te rog! Doamne! Ce proastă am mai fost când voiam să vă despart. Dacă nu erai tu, cine mi-ar fi adus această minune de nepoţel! Iartă-mă, Loredana, iartă-mă…”

La acest început de septembrie, nora a păşit pentru prima dată în casa mamei-soacră. S-au îmbrăţişat, au plâns şi au râs împreună.

Nina NECULCE

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce