„Am vrut să mă omor” // Jurnalul copilului

SINGUR ACASĂ // „Nu mai rezistam fără mama. Am luat un pumn de pastile şi m-am trezit în spital. Mama era lângă mine”

Din Jurnalul Anei: „Prietenul meu JURNAL. Mă numesc Ana şi am 17 ani. Sunt din Ialoveni şi învăţ în clasa a zecea. Când aveam doar opt anişori, mama a plecat în Italia. Eu împreună cu sora mea de doar 1 an am rămas în grija tatălui vitreg. Timp de trei ani mama nu a fost acasă. Doar ne suna. În această perioadă, sora mea nu a scos niciun cuvânt. A început să vorbească la patru anişori, când pentru prima dată  am vrut să plec din lumea asta.”

Ana preferă să nu vorbească despre tentativa de suicid de acum patru ani, însă spune că îi înţelege ca nimeni mai bine pe acei tineri îndrăgostiţi din Ungheni şi Nisporeni care şi-au pus capăt zilelor pentru că nu erau înţeleşi de cei din jur. „Ei aveau nevoie de un sfat părintesc. Din câte ştiu, şi părinţii lor erau plecaţi peste hotare. Atunci când am vrut să mă sinucid, credeam că e unica ieşire din situaţie, acum înţeleg că am greşit”, îmi spune în şoaptă Anişoara, ca să nu fie auzită de sora mai mică.

Sunt singure acasă. Recent şi tatăl vitreg care a avut grijă de fete pe parcursul mai multor ani a plecat în Italia, pentru a fi alături de soţia sa, Cristina. Anişoara şi Margareta spun că nu sunt supărate pe părinţi, însă lipsa lor nu poate fi înlocuită cu nimic. „La 13 ani m-am îndrăgostit de un băiat din clasa a zecea. Nu ştiam cui să-i împărtăşesc emoţiile şi i-am povestit tatălui. El a sunat-o pe mama şi ea a început să strige la mine. A spus că sunt încă copil”, îşi aminteşte Ana. Fata spune că nu înţelegea de ce mama, atunci când era vorba de lucru casnic, îngrijirea Margaretei, făcutul mâncării etc., îi spunea că este „mare”, dar în această situaţie era de altă părere.

Ce culoare au ochii mamei?

Margareta avea patru anişori când a început să vorbească, până atunci comunica doar prin semne. „Am întrebat-o într-o zi dacă mai ţine minte cum arată mama. Atunci ea a fugit în camera noastră, a început să cotrobăiască într-un sertar şi s-a întors cu ceva strâns în pumnişor. Când l-a desfăcut, avea în palmă o fotografie trei pe patru a mamei”, povesteşte îndurerată Anişoara. Acum Margareta are opt ani şi este în clasa a doua. Deşi are rezultate bune la şcoală, Ana spune că îi este complicat să o educe. „Mama noastră este foarte frumoasă. Are părul blond, un zâmbet frumos, este slabă şi are ochii de culoarea… ce culoare au ochii mamei?”, o întreabă mezina pe sora mai mare.

„Nu mai puteam rezista”

În fiecare zi, Anişoara se trezea dis-de-dimineaţă pentru a pregăti micul dejun pentru surioara ei, apoi pleca la şcoală, unde era una din cele mai exemplare eleve, se întorcea acasă şi făcea tot lucrul. „Îmi amintesc că odată am avut de vopsit gardul. Apoi toată noaptea am visat cum fac acest lucru”, spune zâmbind Anişoara. Munca zilnică şi responsabilitatea pentru sora mai mică au stors-o de puteri. „Tata era acasă, dar el era ocupat cu reconstrucţia casei din banii trimişi de mama din Italia”. Anişoara spune că unicul moment frumos din viaţa ei a fost atunci când s-a îndrăgostit de Sergiu. „Mama mi-a spus la telefon că nu-mi permite să mă întâlnesc cu Sergiu. A spus că, dacă mă voi vedea cu el, ea nu o să mai vină acasă”,  începe să plângă Ana. Fata spune că atunci a înţeles că nu mai rezistă şi a hotărât să facă pasul pe care-l va regreta toată viaţa.

Mesajele virtuale ale sinucigaşilor

Disperată, Ana a început să scrie mesaje despre intenţia ei pe reţeaua de socializare în care era înregistrată. „Am scris că nu mai vreau să trăiesc. Eu am nevoie de Sergiu, dar mama nu are nevoie de mine”. Ana spune că undeva în inconştientul ei spera că cineva va reacţiona la statusurile ei şi o va opri. „Nimic. Mulţi credeau că e o glumă. Unii chiar mă luau peste picior şi îmi ofereau o listă de metode cum aş putea să mă sinucid”, spune indignată Ana. Puţini au fost şi cei care au reacţionat la mesajele Nadejdei Ciobanu din Nisporeni care s-a sinucis împreună cu iubitul ei din motiv că rudele erau împotriva relaţiei lor. „Dacă pe pământ sunt ca un obiect în plus, poate printre îngeri voi avea ceea ce pe Pământ mi-a lipsit foarte mult…!” „Suntem de neînlocuit doar în clipa morţii…!!!”, scria fata în comentariul la poza iubitului ei, cu puţin timp înainte de tragedie.

„Nu o mai înţeleg pe mama”

Când s-a trezit, era culcată pe un pat de spital, simţea o durere enormă în tot corpul şi doar ochii mamei, care o priveau vinovat, parcă îi alinau puţin suferinţele. „Mama a stat o lună acasă şi a plecat. Mai mult nu a mai putut sta”. Anişoara spune că timpul în care a lipsit mama a făcut să se îndepărteze de ea, şi aici nu s-a referit la distanţa dintre R. Moldova şi Italia. „Nu ne mai înţelegem. Chiar şi Margaretei când i se întâmpla ceva fugea la mine după un sfat, deşi mama era acasă. Oricum o iubim foarte mult. E mama noastră”.

Recent, a plecat în Italia şi tatăl Margaretei şi al Anişoarei, de vină se face nu nevoia de bani, ci vorbele rele care s-au stârnit despre mama Cristinei în Italia. „Am rămas în grija bunicii”, a spus veselă Margareta. Bunica Agripina spune că vine sistematic în vizită la nepoatele sale. „Sunt bravo. Se străduiesc să înveţe cât mai bine pentru că se simt într-un fel vinovate că părinţii lor au plecat peste hotare. Practic toţi banii îi cheltuiesc pe fete”, povesteşte bunica. Astăzi, fetele nu mai au nevoie de nimic, au două calculatoare, telefoane mobile de ultimul model, hăinuţe din cele mai frumoase. Stau singure, înconjurate de lucruri luxoase. „Ştiu doar că niciodată nu voi repeta greşeala pe care am făcut-o la 13 ani. Nu merită”, conchide Anişoara şi adaugă că nu mai este cu Sergiu.

Suicidul este cea de-a doua cauză de mortalitate printre tineri şi tinerii adulţi. În fiecare an, la noi, mai mult de 500 de tineri cu vârsta între 15 şi 24 de ani mor prin suicid. Doar accidentele rutiere depăşesc suicidul.

JURNAL de Chişinău îi îndeamnă pe toţi cei care sunt în preajma copiilor lipsiţi de grija părintească şi care sunt în situaţie de dificultate să nu rămână indiferenţi faţă de problemele acestora şi să ne contacteze la numărul de telefon (022)237645 sau să ne scrie la adresa electronică. Mâine poate fi prea târziu cotidian@jurnal.md.

Anişoara nu-şi mai aminteşte ce fel de pastile a băut. „Am numărat 32. Nu ştiu ce era cu mine dacă înghiţeam mai multe pastile. Am avut noroc că s-a terminat apa în pahar”, spune Ana (foto simbol)

Romeo şi Julieta din Nisporeni

20.03.2011. Ultimul mesaj al Nadejdei (19 ani) şi al lui Ion (23 de ani) din Nisporeni: „Nu aţi fost mulţumiţi de mine şi nu m-aţi înţeles niciodată. Am luat această decizie împreună cu iubita mea să plecăm pe lumea cealaltă. Nu ne judecaţi” . Psihologul Valentina Seuţă susţine că persoanele care sunt predispuse la suicid vorbesc adesea despre faptul că planifică să-şi pună capăt zilelor. În acest context, specialista recomandă celor care sunt în preajma persoanelor deprimate să nu evite să vorbească despre acest subiect. Ei trebuie să arate persoanei respective că are şi alte opţiuni decât suicidul. „Deosebit de vulnerabili sunt copiii rămaşi fără grijă părintească. La ei se atestă un risc sporit de suicid”, susţine Seuţă. În momentul tragediei, mama Nadejdei era plecată în Israel, iar ambii părinţi ai lui Ion erau plecaţi în Rusia.

Romeo şi Julieta din Ungheni

29.05.2011. Ultimul mesaj al Victoriei (14 ani) şi al lui Dumitru (20 de ani): „Unica noastră rugăminte este să ne înmormântaţi pe ambii împreună. Vă iubim. E rău că nu aţi înţeles sentimentele noastre. Şi vă mai rugăm ceva, nu vă certaţi între familii, pentru că aşa a fost hotărârea noastră. Dacă nu pe pământ, în cer, dar oricum împreună”. Mama Victoriei a aflat că fiica ei a decedat în ziua când s-a întors acasă de la Moscova. Dumitru a rămas în viaţă şi se află în stare gravă la un spital din Chişinău.

Svetlana Panţa

The following two tabs change content below.