„Am venit în Moldova pentru că este o țară pașnică și tolerantă ”

REFUGIAŢI // Familia Satîbaldiev și-a părăsit țara de origine, Kârgâzstan, acum doi ani din teama de a nu fi persecutați din motive religioase.

Soții Ulugbek și Matliuba povestesc că Kârgâzstan este o țară musulmană, iar familia lor s-a convertit la creștinism în 1991. Un an mai târziu, în această țară pentru familiile care împărtășeau altă religie în afară de cea musulmană au început presiunile. „Era foarte dificil, copiii acestor părinți erau excluși de la școală. Unele persoane au fost arestate și maltratate, de frică am hotărât să părăsim țara și să ne refugiem în Uzbekistan”, povestește Ulugbek.

La Tashkent, Uzbekistan, familia Satîbaldiev a locuit 12 ani, după care și aici au început presiunile pe bază religioasă din partea autorităților. După aceste evenimente, Satîbaldievii au revenit în Kârgâzstan pentru perfectarea actelor, iar în 2009 s-au refugiat în Republica Moldova și au cerut să li se acorde protecție.

Acum familia numeroasă formată din doisprezece membri este adăpostită temporar la Centrul de cazare a solicitanților de azil din Chișinău.

„Sunt destul de numeroși, dar liniștiți, soții au venit împreună cu copiii, unii din ei au deja familia lor. Ei ocupă un etaj întreg în centru”, a menţionat Igor Prodan, șeful instituţiei.

Ulugbek spune că un prieten de al său a locuit o perioadă în țara noastră și i-a povestit că este o țară creștină și foarte binevoitoare. Iar după instabilitatea și presiunile din Kârgâzstan au hotărât împreună cu soția și copiii să se adreseze autorităților din R. Moldova pentru a obține azil. Din anul 2010, familia Satîbaldiev beneficiază de protecție umanitară.

Învață limba română

Copiii și nepoții frecventează școala și grădinița din apropierea centrului, unii sunt pregătiți în clase cu instruire în limba română, iar alții în limba rusă. În luna februarie, în centru s-a născut a patra nepoțică a familiei Satîbaldiev, pe nume Ruf.

În cadrul Proiectului de Integrare Locală în Belarus, Moldova și Ucraina implementat de Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) din Moldova, refugiații beneficiază de cursuri gratuite de limba română.

Matliuba a frecventat cursurile de română timp de un an, acum poate să citească și să scrie, dar la nivel de comunicare se descurcă mai greu. „Aveam ore doar de două ori pe săptămână, e prea puțin pentru a învăța bine o limbă”, spune femeia.

Soțul Ulugbek nu ştie româneşte, când erau organizate cursurile, el plecase la muncă peste hotare, iar în familie ei vorbesc în limba rusă.

Reparația mașinilor, o afacere de familie

Centrul de Consultanță în Afaceri (CAC) organizează anual cursuri de instruire profesională pentru refugiați, iar după absolvire aceştia sunt ajutați să-și găsească un job. Matliuba dorește să obțină specialitatea de bucătar-cofetar, iar Ulugbek este de profesie șofer, acum ar dori să deprindă apicultura, însă deocamdată asemenea cursuri nu sunt organizate. „Am deja 55 de ani, la această vârstă e foarte greu să-ți găsești un serviciu, albinăritul ar fi o ocupație perfectă pentru mine, dar deocamdată nu este posibil, pentru că nu avem propria locuință”, mărturisește bărbatul.

Visul familiei este să-și cumpere o casă într-o suburbie a Chișinăului. Ulugbek spune că, dacă ar avea o casă, şi-ar cumpăra câţiva stupi de albine, Matliuba ar deschide o brutărie mică, iar Ruslan, fiul cel mai mare, și-ar dori să deschidă un centru de reparație a autovehiculelor.

Acum familia are o afacere, închiriază un garaj în care repară mașini. Ea a beneficiat de un grant în valoare de circa 50.000 de lei din partea CAC, bani din care au fost procurate instrumente costisitoare pentru reparația automobilelor.

Cornelia Ciofu, coordonator de proiect în cadrul CAC, a menționat că această familie a venit cu o idee de afacere viabilă și astfel au beneficiat de ajutor. „În curând, ei vor părăsi centrul în care sunt cazați, pentru că este un adăpost temporar, dar cu această afacere își vor întreține familia”, a adăugat Ciofu.

Ruslan (30 de ani) repară mașini împreună cu tatăl său, spune că are puțini clienți, de obicei vin prietenii sau cunoscuții lor, garajul se află în apropierea aeroportului, o zonă nepopulară, iar lumea nu prea știe de el. „Avem un venit modest, dar ne descurcăm deocamdată. Însă, după ce vom părăsi centrul de cazare, ne va fi mai greu, va trebui să închiriem o locuință”, spune tânărul.

Deși îi place Republica Moldova pentru că este aici în siguranță și pace, Ruslan care are deja propria familie, recunoaște că vrea să trăiască și să muncească peste hotare. „În Moldova este foarte dificil să-ți asiguri familia, cu atât mai mult să procuri o locuință pe banii câștigați în țară, de aceea vreau să plec”, a adăugat Ruslan.

Potrivit Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR), în Republica Moldova sunt înregistrate 68 de persoane care au statut de refugiat, 92 de persoane beneficiază de protecție umanitară și 53 de persoane sunt solicitante de azil. Ţările de origine a solicitanților de azil în Republica Moldova sunt: Armenia, Federația Rusă, Afganistan, Siria, Palestina și Azerbaidjan.

În 2001, RM a aderat la Convenția privind statutul refugiaților din 1951 și Protocolul acesteia din 1967. Ambele au intrat în vigoare în 2002.

Irina GODLEVSCAIA

The following two tabs change content below.