„Am venit de Acasă, Acasă!”

DSC_1334nisporeni22.07.2016 nadejda roscovanu photography

Foto: Nadea Roşcovanu

„Să nu mai tolerăm pe pământul vechii Dacii, în loc de busturile conducătorilor noştri, tancuri, tunuri şi alte monstruozităţi!”

La Nisporeni am mers cu ocazia inaugurării bustului Regelui Ferdinand I. După 76 de ani, câţiva entuziaşti au reuşit să urce din nou pe soclu monumentul regelui, distrus de sovietici în anul 1940. Cu această ocazie am sondat şi cât de unionişti sunt nisporenenii care, se spune, ar fi cei mai patrioţi basarabeni.

Până la inaugurarea bustului mai avem încă două ore de aşteptat, timp în care voluntarii organizaţiei “Onoare, Demnitate şi Patrie”, datorită cărora am ajuns aici, se împart în echipe şi pornesc prin oraş pentru a strânge simbolicele semnături pentru “Unire” şi a informa locuitorii despre beneficiile revenirii “Acasă”. Mă alătur unei echipe din care face parte şi Delia, tânăra care a apărut pe prima pagină în “Jurnal de Chişinău”, în reportajul de la Mereni. Fata, care nu s-a văzut încă în ziar, fiindcă e mereu pe drumurile “Unirii”, rămâne impresionată ca un copil.

DSC_1266nisporeni22.07.2016 nadejda roscovanu photography

Delia

Unionişti neîncrezători

Primul pe care tinerii  încearcă să-l convingă să semneze pentru  întregirea neamului este un tată ce ţine un copil de mână. Îi ascultă şi semnează fără ezitări, spunând că e român de când s-a născut.  Încerc să aflu care e motivul acestui sentiment de “român înnăscut”, când încă mai avem atâţia conaţionali care nu-şi recunosc identitatea. “Sunt din Braşov”, îmi spune Dorin Ioan Ciocanea, căsătorit cu o basarabeancă, tată a doi copii, locuitor al Nisporeniului de vreo cinci ani, care merge des în Ţară. Pentru el răspunsul la întrebarea mea pare logic: “Păi dacă suntem români cu toţii, de ce să fim despărţiţi de un hotar, să aşteptăm ore în vamă, să plătim fel de fel de taxe? Trebuie să ne unim odată, să scăpăm de hotarul ăsta!”

DSC_1271nisporeni22.07.2016 nadejda roscovanu photography

Dorin Ioan Ciocanea

Alt nisporenean, cetăţean român, Iurie Baranovschi, semnează, dar cu multe argumente critice: “V-aţi pus întrebarea cum un stat UE să se unească? La nivel instituţional, cum să te uneşti? Nu-i real, întrebaţi-i pe cei din Transilvania dacă vor să se unească! Suntem diferiţi ca mentalitate, nouă, care suntem sub ruşi din 1812, ne mai trebuie 100 de ani ca să-i ajungem. Vedeţi, au venit politicieni să inaugureze monumentul lui Ferdinand, nişte trişori! Am ridicat şi crucea de pe dealul Zghihara şi au vândut-o!”

Ajungem într-o piaţă mică din oraş, la spartul târgului, când vânzătorii îşi strâng grăbiţi marfa aranjată în faţa buticurilor. Tinerii abordează  o femeie de la primul magazin, înmânându-i un ziar şi îndemnând-o să semneze pe lista „Unirii”.  Fără să se abată din ceea ce face, vânzătoarea, Ana Nimerenco, le reproşează pe un ton categoric: “Cui trebuim noi plini de datorii?”. Încetineşte, totuşi, din grijile ei şi semnează.

În timp ce târgoveţii zoresc cu toţii să-şi închidă magazinele, tinerii se grăbesc să le fure din timp, ca să-şi completeze listele. Unii semnează încurajând băieţii, sunt şi din cei care refuză: “Pentru ce să ne unim? Fiecare cu traista lui!”, zice o femeie, care, atunci când încerc să aflu motivul refuzului, înţeleg că e cetăţean român cu acte în regulă. Voluntarii unionişti încearcă s-o convingă că după unire oamenii vor avea pensii şi salarii mai mari, dânsa, neîncrezătoare, îi întreabă: “Cine-or să dea salariile, fetelor?”.

Batem la uşa altui butic. Chinuit după o zi de muncă, Ion Şaptesate răspunde obosit la îndemnul şi argumentele celor care au pornit să adune lista tuturor basarabenilor români: “Referitor la unire, nu am nicio părere. De ce sunteţi aşa siguri că salariile vor fi mai bune?”, le cere el explicaţii tinerilor, continuând fără să aştepte răspunsul: “Ţara asta a noastră n-or s-o dea cu una, cu două! Clar că e bine să fim uniţi, să fim o ţară unică”. Ion nu are încă cetăţenie română, dar îşi pregăteşte actele ca s-o obţină, “e sărăcie la noi, batjocură de oameni, trăim într-o ţară de hoţi”, spune el.

În timp ce inaugurarea întârzie, ne ascundem la umbră. Lângă mine stă o doamnă din Mileşti, Maria, care, în timp ce aşteaptă autobuzul spre satul ei, a venit să-l vadă pe Ferdinand, despre care a aflat din presă. Nu are cetăţenie română, fiindcă nu are timp să umble pe drumuri, spune, dar e pentru unirea celor două state româneşti. “S-or dezvolta şi satele noastre mai repede, vom fi mai aproape de Europa, copiii vor avea de lucru”, argumentează femeia, comparând realităţile din propria experienţă: “Fiul meu mai mare e plecat în Anglia, după ce a lucrat la Ungheni şase ani, unde avea un salariu mic şi nu putea întreţine familia. Alt fiu a plecat în România, la Vaslui, unde lucrează stomatolog cu un salariu de peste 1000 de euro şi e foarte mulţumit acolo, fiindcă, în Chişinău lucra la un particular cu un salariu care nu-i ajungea de viaţă. Cel de-al treilea, student, a plecat pe vară şi el în Anglia, să câştige pentru contract. Cum să nu vrem să ne unim, pentru viitorul copiilor?”, mă întreabă femeia.

DSC_1379nisporeni22.07.2016 nadejda roscovanu photographyFerdinand, sfinţit cu binecuvântarea Moscovei!?

Cu întârziere, bustul regelui ajunge în sfârşit la locul destinat. Câţiva tineri îl scot din maşină şi îl instalează pe soclu. Pe fundalul cântecelor lui Ion şi ale Doinei Aldea-Teodorovici, îl acoperă cu o pânză albă şi-l leagă cu panglică tricolor, gata pentru dezvelirea simbolică. În acest timp, în jurul bustului se adună lumea, cei cu iniţiativa reinstalării monumentului, sculptorul, ataşatul militar al României, ministrul Apărării şi cel al Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor R. Moldova, preşedintele Institutului Cultural Român şi câţiva oaspeţi din Ţară, întâmpinaţi cu pâine şi sare. Primarul oraşului Nisporeni, Grigore Robu, deschide evenimentul pe post de gazdă, salută oaspeţii veniţi, zice el, „de peste hotare” şi invită demnitarii să dezvelească bustul. Începe slujba de sfinţire a monumentului, ţinută de un preot din localitate. Părintele, cu opt ani de şcoală românească la Alba-Iulia (ne spune la sfârşit de slujbă), se roagă pentru binecuvântarea “Regelui Întregitor”, spune el:

„…Auzi-ne pe noi, cei ce ne-am adunat astăzi în jurul acestui monument al Regelui Ferdinand, fiu al neamului rânduit de Tine să fie conducător, luminător în zile bune, povăţuitor în zile grele…”.

În rugăciunea de sfinţire, intervin şi rugăminţi pentru sănătatea mai-marilor bisericii: „Pentru pace în toată lumea, pentru bunăstarea sfintei biserici, pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm! Pentru înaltpreasfinţitul mitropolitul nostru preafericitul patriarh Chiril, pentru înaltpreasfinţitul mitropolit Vladimir, pentru preasfinţitul episcop Petru, Domnului să ne rugăm!”.

„Ptiu! Doamne, mă iartă!”, izbucneşte potolindu-se imediat un bărbat de lângă mine (făcându-şi semnul crucii cu pocăinţă), ca să nu deranjeze slujba.

Părintele încheie ceremonia religioasă, iar oaspeţii trec pe rând la microfon, ţinând discursuri înflăcărate. Mircea Cosma, preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, le spune celor prezenţi că ei, oaspeţii de peste Prut, nu au venit „de peste hotare”, dar au venit „de Acasă, Acasă!”.

„Să nu mai tolerăm pe pământul vechii Dacii, în loc de busturile conducătorilor noştri, tancuri, tunuri şi alte monstruozităţi, pe care omenirea primitivă le-a pus pe post de sculpturi şi monumente!”, face apel Cosma către basarabeni. Mulţimea îl aplaudă zgomotos.

DSC_1306nisporeni22.07.2016 nadejda roscovanu photography

În imagine Vasile Robu cu fiica sa. Foto: Nadea Roşcovanu

La sfârşitul evenimentului, îl întreb pe bărbatul revoltat în timpul slujbei ce anume l-a nemulţumit. Vasile Robu, membru al Asociaţiei Ginta Latină din localitate, explică indignat: „Am ajuns s-o auzim şi pe asta: „Trăiască preasfinţitul Chirilă!”, la inaugurarea monumentului lui Ferdinand!”.

„Din păcate, noi, nisporenenii, deşi ne recunoaştem majoritatea români basarabeni, nu avem o biserică, care să aparţină Mitropoliei Basarabiei. La orice evenimente, slujbele se ţin de preoţi de la Mitropolia Moldovei, care continuă să se roage pentru preasfinţitul Rusiei, dar nu se roagă pentru ce ne doare pe noi!”, conchide Vasile Robu, român din Nisporeni.

DSC_1341nisporeni22.07.2016 nadejda roscovanu photography

Iulian Rusanovschi premiat de către primarul de Nisporeni pentru munca şi insistenţa sa de a readuce bustul Regelui Ferdinand la Nisporeni

Bustul Regelui Ferdinand I al României Mari a fost inaugurat la Nisporeni în ziua de 22 iulie. Monumentul ridicat în 1938 şi distrus de autorităţile sovietice în 1940 a fost reinstalat pe malul stâng al Prutului după 76 de ani la iniţiativa unui grup de patrioţi în frunte cu avocatul Iulian Rusanovschi, primarul oraşului Nisporeni Grigore Robu, şi a mişcării unioniste „Faptă, nu Vorbă”. Bustul a fost realizat de către sculptorul Grigore Băţ.

The following two tabs change content below.
Nadea Roşcovanu

Nadea Roşcovanu

Nadea Roşcovanu

Ultimele articole de Nadea Roşcovanu (vezi toate)