Am trăit o iubire adevărată, care acum plânge

Seara tristă se lasă peste tăcerea sufletului meu. Mă doare rana sufletului. Mereu gata să sângereze atunci când o atingi, aceasta rămâne deschisă.
Poate, pentru o clipă m-am gândit la răzbunare, dar răzbunarea nu mi-ar fi adus decât o clipă de fericire. Am ales să fiu fericită toată viaţa şi pentru asta ţi-am iertat toate greşelile.
Dar neputinţele s-au redus la una: aceea de a iubi, aceea de a evada din propria tristeţe. Pentru că cel de ieri a murit în cel de azi şi cel de azi va muri în cel de mâine. Iar în iubire, totul se schimbă, toate devin însemnate: din nimic se naşte totul, şi totuşi pentru el totul nu înseamnă mai nimic. Dacă cineva nu te iubeşte aşa cum vrei tu nu înseamnă că nu te iubeşte cu toată fiinţa sa.
Dorinţa de a-mi plăcea mie însămi e un capriciu, dorinţa de a fi pe placul tău înseamnă dragoste. Nu ai reuşit să distrugi iubirea mea, pentru că ea nu poate fi ştearsă de minciună, trădare, suferinţă. Din orice lucru se învaţă câte ceva, pentru că însăşi viaţa e un profesor, din orice greşeală o să desprinzi un adevăr… un adevăr care de multe ori doare şi atunci începi să crezi minciuna.
Nu spune că totul a fost doar o greşeală, deoarece nimic nu se face întâmplător, ci totul dintr-o cauză şi în mod necesar. Poţi să plângi fără să iubeşti, dar nu poţi să iubeşti fără să plângi, căci numai cel ce suferă ştie cu adevărat ce e dragostea. Nu-mi cere iertare, vorbele tale nesigure mă rănesc! Când iubeşti nu e nevoie nici măcar de scuze, pentru nimic, niciodată…
Privesc în ochii tăi reci ca gheaţa şi simt cum îmi învie sub pleoapa obosită de atâta chin o lacrimă ce arde de atâta durere.
Dar nu!… Tu nu trebuie să o vezi! Dacă ai şti că zâmbetul celui ce suferă este mai trist decât lacrima celui ce plânge. Ştiu că o să pleci, o să cauţi fericirea, părăsind persoana care te iubeşte. Însă, nu o să aştept întoarcerea ta, pentru că totul vine la timp pentru cel ce aşteaptă…
Nina G.
Singurătatea şi dezamăgirea nu mă lasă să trăiesc din plin viaţa
Realizezi cât eşti de singur abia atunci când simţi că sufletul îţi plânge într-o disperare surdă, iar lângă tine nu e nimeni să te strângă în braţe, să-ţi spună o vorbă care să-ţi alunge tristeţea, cineva care să zugrăvească pe chipul tău măcar un zâmbet fals. Pleci capul, iar din ochii tăi se desprind lacrimi amare.
Atunci stai singur, încercând să găseşti o speranţă, dar te întrebi: pentru ce? Pentru ce ţi-ai mai dori să te ridici când ştii că toate vor fi la fel. Lipsit de putere, cu tristeţe în suflet şi cu lacrimi pe obraz, realizezi că poate nu are niciun rost. Te simţi dezamăgit, te întrebi de ce viaţa ta e clădită pe un noian de suferinţe, de ce trecutul îl simţi ca în ziua când toate s-au petrecut?
Cauţi cu disperare un răspuns, vrei să-ţi găseşti puterea de a spera, dar înţelegi că nimic nu mai are rost, că viaţa ta e o epavă, iar pentru tine trecutul s-a oprit într-un prezent etern… Te întrebi cine e vinovat de toate astea? Dar întrebarea rămâne fără răspuns. Îţi analizezi viaţa şi îţi dai seama că în mare parte eşti vinovat de tot ce ţi se întâmplă. Poate că într-un fel e scopul vieţii de a-ţi cere o plată pentru toate greşelile pe care le-ai făcut… Iar tu nu mai poţi schimba nimic, poate doar să-ţi accepţi destinul aşa cum e, fără să schimbi nimic.
Poate că pentru cei din jur, motivele suferinţei tale par banale, poate că îţi vor spune că sunt unii care au motive mai întemeiate să-şi urască viaţa. Probabil, au dreptate, dar cum faci să-ţi alungi tristeţea de pe chip?
Ai vrea să schimbi totul, să poţi spera într-un nou început, într-o dragoste împărtăşită. Dar frica că mereu te vei întoarce de unde ai plecat, că nu vei găsi, niciun strop din fericirea pe care crezi că o meriţi, îţi frâng aripile, îţi curmă visele. Tot ce îţi rămâne este doar un vis, dar când te gândeşti la acel vis, zâmbeşti trist, pentru că visul tău este lipsit de speranţă, pentru că însăşi viaţa ta este fără speranţă.
Nu vrei să mai suferi, nu vrei să mai plângi când te gândeşti la viaţa ta, dar e inevitabil. Tot ce ştii sigur e că nu te va părăsi niciodată lacrimile tale izvorâte din suferinţa pe care o porţi în suflet. Poate şi amintirile în care simţeai că eşti fericită… pentru că toţi ceilalţi într-o bună zi te vor părăsi, te vor uita şi te vor face să suferi şi poate că, atunci când ai vrea să fie lângă tine, nu vor fi… Vor fi prea orgolioşi pentru a te putea vedea.
E.V., or. Orhei
Declaraţii de dragoste
Cel mai bun lucru pe care mi-l putea dărui viaţa eşti Tu… Cel mai minunat şi mai preţios cadou pe care Dumnezeu şi îngerii mi-l puteau dărui eşti Tu, acel omuleţ ce îmi face viaţa mai frumoasă şi care mă face să cred că iubirea adevărată există şi că este cea pe care inimile noastre o simt şi o ridică la rang de elixir al vieţii…
TU, o fiinţă omenească prin ale cărui vene curge iubirea, care mă hrăneşte şi care mă face mai puternică pe zi ce trece pentru a-mi putea duce menirea mai departe… cea de a TE IUBI la nesfârşit.  Te iubesc enorm, îngeraşul meu! Pentru Valeriu de la Ana,mun. Chişinău