„Am scos ornamentele din „cămara timpului” și le-am adus în lumină”

Interviu cu Ludmila Moisei, cercetătoare, autoare a cărții „Ornamentul – fenomen artistico-estetic”

Ludmila Moisei, cercetătoare, autoare a cărții „Ornamentul – fenomen artistico-estetic”

– În 2018 a apărut o frumoasă carte a Dvs., „Ornamentul – fenomen artistico-estetic” (Editura Pontos). Pe prima copertă, în afară de o compoziție din ornamente, mai vedem și o pânză de păianjen. Ce semnifică ea, stimată Ludmila Moisei?

În primul rând, m-am gândit să fac o conexiune  ideatică dintre imaginile „păianjenului” și cele ale  „stativelor”, firele pânzei de păianjen și firele  de lână ce se întrezăresc printre stative. În al doilea rând, această pânză conține un mesaj concret cu caracter simbolico-metaforic, consacrat țesătoarelor și artei țesutului – simbolul Arahnei din „Metamorfozele” lui Ovidiu. În al treilea rând în lucrare vorbesc despre vechimea țesăturilor, iar, după cum știm, tot ce este vechi nu rămâne neatins de pânza acestor insecte „iscusite în arta țesutului”. Eu am ridicat „păienjenișul” care a izolat frumoasele noastre covoare în „cămara timpului” și am adus în lumină valoarea artistică a acestor covoare, valoarea ornamentelor ce le conferă unicitate și aspecte identitare.

– Volumul e rezultatul muncii Dvs. ca cercetător științific la Institutul Patrimoniului Cultural al Academiei de Științe a Moldovei? Ce v-a determinat să alegeți ca obiect de cercetare, Ornamentul? Cine dintre profesorii Dvs. de la facultate v-a sfătuit să mergeți în această direcție?

Studiul reprezintă rezultatul muncii ca cercetător științific la Institutul Patrimoniului Cultural timp de aproape 10 ani. Monografia este elaborată în baza tezei de doctor, susținută în cadrul Institutului Patrimoniului Cultural în anul 2015, sub conducerea etnologului Zinovia Șofransky, cea care m-a determinat să aleg ca obiect de cercetare ornamentul – motiv decorativ și estetic, simbol de comunicare între generații și însemn al identității culturale. În acest context, vreau s-o menționez pe dna Varvara Buzilă care mi-a altoit interesul față de valorile culturale prin orele de Etnografie, citite în anii de studenție la USM în cadrul Facultății Istorie și Psihologie. Eram pur și simplu îndrăgostită de modul în care dna Buzilă ne vorbea despre valorile culturale, despre patrimoniul cultural, despre obiceiurile și tradițiile specifice poporului nostru, despre  responsabilitatea tinerilor în promovarea patrimoniului cultural.

Ați dedicat volumul mamei Dvs., Eugenia. E pasionată și ea de ornamente, cunoaște arta țesutului?

Am dedicat volumul mamei mele Eugenia din două considerente: în primul rând pentru că a păstrat cu sfințenie păretarele, rumbele, ștergarele dăruite de bunica mea. În al doilea rând, pentru că perioada  când  am elaborat monografia a coincis cu cea mai frumoasă  misiune din viața unei femei: devenisem mamă. Mama mea a fost cea care m-a ajutat și m-a  susținut enorm.

– Cine au fost informatorii Dvs.? Unde i-ați găsit, ce vârste au, unde păstrează lăicerele, scoarțele, covoarele?

Zeița-Mamă, ornament tradițional din Basarabia.

Informatorii au fost persoane de diferite vârste de la 20 la 80 de ani. Inițial, am mers în localitățile unde se regăsesc rudele mele.    Pe alții, i-am descoperit în cadrul cercetărilor de teren, efectuate în diverse localități ale Republicii Moldova. Cu cei mai căutați (preponderent meșteri populari, amatori de artă) m-am întâlnit la Târgul Național al Covorului, precum și la alte festivaluri dedicate covorului. M-au impresionat în mod deosebit dnele Nina Crăciun (sat. Tabăra, rnul Orhei), Popescu Ecaterina (sat. Clișova Nouă, rnul Orhei), Ovaciuc Casandra (s. Izvoare, rnul Florești), Fiodorova Valentina (or. Leova), Revenco Elena (s. Cureșnița Nouă, rnul Soroca) ș.a persoane datorită cărora mai putem admira covorul și ornamentul național. Am fost plăcut surprinsă de dna Anghel Maria (s. Peresecina, rnul Orhei) care mărturisește că păstrează covoarele (în Casa Mare) în amintirea mamei, ea spune: „Când mi-e dor  de mama ating covorul și simt  că este  cald, simt mâna  mamei care l-a  lucrat cu dor în nopțile de iarnă”. Borta Agafia (sat. Costești, rnul Ialoveni) cu privire la motivul rombului remarcă: „Atunci când punea mama covorul cu „floare mare” pe  perete, parcă răsărea soarele  în casă”.

– Ce vestigii arheologice despre îndeletnicirea țesutului s-au păstrat, cât de vechi sunt (de la Cucuteni și de mai demult)?

În arealul carpato-dunărean, țesutul pânzelor  din fire groase de lână era cunoscut  din neolitic. Drept  mărturie avem prezența fusaiolelor și a altor piese ale războiului de țesut găsite în casele  comunităților cucuteniene. Și chiar dacă țesăturile  se pierd în negura timpului, ornamentele sunt cele care dăinuie până în prezent  ca simboluri și elemente de continuitate românească. Potrivit istoricului de artă francez H. Focillon, ornamentele sunt „primul alfabet al gândirii umane”. Unele depășind chiar și vârsta Bibliei, ornamentele vin să ilustreze înălțările și căderile neamului, frumusețea și firea sa poetică, istoria lui existențială și spirituală…

– Aveți o bibliografie foarte bogată la volum. Cine sunt cei mai importanți cercetători din acest domeniu, din România și Rep. Moldova?

Trebuie  să recunoaștem că ornamentica este  un subiect puțin cercetat. În studiile etnologilor din Republica Moldova, subiectul a fost abordat de V. Zelenciuc. E. Postolachi, Z. Șofransky, V. Buzilă, M. Ciocanu, S. Șaranuța, A. Simac ș.a., iar în România cei mai cunoscuți cercetători în domeniu sunt P. Petrescu, N. Dunăre, I. Popescu, C. Prut, G. Stoica ș.a. O lucrare monumental rămâne  a fi „Trilogia culturii”  a marelui filozof și poet român  Lucian Blaga.

– Ornamentele astrale, cât de frecvente sunt? Pe mine m-au uimit cele ce reprezintă soarele, luna, stelele (li se spune luceferi). Pământul cum e reprezentat?

Dintre motivele astrale/ cosmomorfe, cel mai frecvent este soarele, reprezentat prin cerc, rozetă, cruce înscrisă în cerc, romb ș.a De ce? Deoarece în spiritualitatea populară soarele a avut sensuri plurivalente, fiind manifestarea vieții, luminii, căldurii și divinității supreme. Cât privește reprezentarea pământului, aceasta este una metaforică. Însuși covorul, după forma lui, trimite la simbolismul pământului, circumscris criteriilor cosmice, religioase , sociale, etice, estetice.  Nu în zadar câmpul covorului este de culoare neagră sau verde… culoarea pământului. Referitor la cruce, este unul dintre cele patru simboluri primare fundamentale, alături de punct, cerc și pătrat. Având profunde conotații creștine, reflectă spiritualitatea și apartenența noastră la  creștinism.

– M-a impresionat Zburătorul! L-ați văzut pe un covor/ lăicer în realitate, sau doar în cărțile de specialitate?

Unicul covor cu motivul Zburătorului se află în colecția Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală al R. Moldova. Prezența Zburătorului este învăluită de misterul miturilor populare. Judecând după scrierile lui Dimitrie Cantemir, dar și după modul de reprezentare a acestuia pe covor (acoperit cu solzi, cu aripi albe,  mari), probabil este Zburătorul  din mitologia românescă  (asociat cu Eros) care în miez de noapte și în orele de somn adânc, dădea târcoale fetelor.

– Zeița-mamă e destul de rar folosită în ornamentica noastră? Unde ați întâlnit acest ornament? Cât de variate sunt ornamentele antropomorfe?

Motivul arhetipal Zeița-Mamă identificat cu Natura Mamă se găsește pe multe covoare alături de alte simboluri ale rodniciei și fertilității: spicul, pomul vieții, rombul. Motivul, ca de altfel și celelalte reprezentări antropomorfe cu chipul femeii are rădăcini semantice și iconografice în picturile ceramicii cucuteniene. Ornamentele  antropomorfe sunt  varii: de la reprezentările  schematice, până la  cele mai realiste scene  din viața cotidiană.

Cele mai bogate, sunt ornamentele florale, vegetale Aveți un pom al vieții acasă? Dar trandafiri, ruje, maci, pe pereți sau pe haine?

Legătura dintre om și vegetație, miturile dendrologice și prezența anumitor flori în viața omului au dus la o mare diversitate  de reprezentări fitomorfe: pomi, crenguțe, buchete, coronițe, vase cu flori, spicul de grâu – simbol al rodniciei, pomul vieții – simbolul verticalității și al vieții în evoluție, busuiocul – plantă sacră cu dimensiuni afrodisiace, trandafirul – simbol al frumuseții și purității. Astăzi, când  există tendinața  de amenajare a spațiilor în stil paleo-modern este  inacceptabil să nu deții  în spațiul interiorului frumoasele covorașe decorative cu imaginea pomului vieții și a altor motive tradiționale.

–Cocoșul, rațele, cerbii, păsările – în ce zone sunt utilizate aceste ornamente?

Sunt ornamente omniprezente în tradiția artei populare. Motivele avimorfe au impresionat atât de mult oamenii, încât le-au ales ca simboluri ale  sufletului, liant între cer și pământ.

– Care sunt, pentru Dvs., cele mai accentuate asemănări cu ornamentica altor popoare?

Perioada actuală este  prin excelență epoca contactelor  și interferențelor culturale. Prin urmare, remarcăm motive decorative care se întâlnesc în diverse zone  geografice și se  aseamănă până la  identitate (pomul vieții în cele 3 tipare, coarnele berbeculuil, rombul, steaua, bradul, porumbeii ș.a). Probabil, oamenii, în anumite timpuri și în anumite spații, sub influența acelorași factori au creat elemente asemănătoare. Este o lege a universului…

Oamenii de demult se înconjurau de simboluri, erau acoperiți de ornamente, astfel ținând legătură în permanență cu natura, cosmosul, cu divinitatea. Mă înspăimântă modul nostru de a ne îmbrăca, astăzi – doar în haine unicolor, fără semne, mesaje, fără desene codificate pe veșminte sau în locuința noastră. Va veni, oare, cândva, o modă în care ornamentele să aibă din nou un rol important?

Ornamentul reprezintă un fenomen artistico-estetic și ca orice proces cultural este supus tradiției. Viabilitatea tradiției însă, se menține  cu ajutorul societății care poate  diminua, duce la  dispariție sau din contra, posedă forța de a valorifica și revitaliza fenomenele culturale. Dacă ornamentul ca însemn national, ca motiv decorativ estetic va dăinui în timp, depinde de atitudinea tinerei generații față de aceste embleme  identitare.

Felicitări pentru Premiul Municipal al Tineretului, obținut pentru cartea consacrată Ornamentului național. Veți face în continuare cercetări în domeniu? Ce proiecte aveți pe 2019.

Vă mulțumesc! Omul trăiește o mare împlinire sufletească atunci când munca îi este recunoscută și apreciată, fapt ce mă motivează să continui cercetarea pe  acest făgaș. Ca fiică a acestui popor am misiunea și datoria de a promova ornamentul național în țară și peste hotare. Pentru 2019 mi-am propus proiecte ambițioase în investigarea universului ornamental.

– Mult succes!

Interviu de Irina Nechit

The following two tabs change content below.