„Am putea face o secţiune de teatru basarabean în cadrul FNT, dar iniţiativa trebuie să vină de la Chişinău”

Interviu cu Aura Corbeanu, vicepreşedintă a UNITER, director executiv al Festivalului Naţional de Teatru (FNT), doctor, profesor universitar, specialitatea management cultural, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Universitatea de Arte din Târgu-Mureș, Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București

–      Stimată dnă Aura Corbeanu, aţi fost implicată direct în organizarea celor 21 ediţii ale Festivalului Naţional de Teatru (FNT) din Bucureşti. Cum a fost festivalul la începuturi şi cum e astăzi?

În prezent, e considerat cel mai important festival din România. FNT a fost iniţiat în 1990 de Primăria Municipiul Bucureşti, după care a fost preluat de UNITER. Timp de 21 de ani, UNITER e implicat în organizarea acestuia, fiind liantul între municipalitate şi Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional al României. În ultimii şapte ani, FNT a căpătat o identitate. Actuala structură generală a festivalului a fost realizată cu ocazia primei ediţii conduse de criticul de teatru Marina Constantinescu (2004), atunci am constituit şi o echipă de organizare fixă, cu departamente şi responsabilităţi foarte clare. Vreau să vă spun că în ultimii ani vizibilitatea, valoarea festivalului, participarea internaţională au crescut. Cu toate că sunt constrângeri financiare, reuşim să avem şi componentă internaţională. Avem un parteneriat foarte serios cu Institutul Cultural Român, împreună aducem specialişti din toată Europa, care văd spectacolele româneşti şi le invită (sau nu) la festivaluri internaţionale.

–      Ediţia din 2011 a FNT a avut un program extrem de variat. Cum apreciaţi „recolta” de spectacole produse în stagiunea trecută?

Directorul artistic al festivalului aduce cele mai bune spectacole, din punctul de vedere al calităţii artistice. Directorul artistic e criticul de teatru care îşi asumă selecţia, plecând de la criteriile sale profesionale. Din punctul nostru de vedere, situaţia economică produce schimbări frumoase în mediul teatral, întrucât managerii de teatru sunt interesaţi să meargă către calitate. Doar spectacolele de calitate aduc public, iar oferta culturală a FNT–2011 nu poate decât să ne bucure.

–      Mulţi oameni de teatru, însă, văd realitatea tristă din sfera culturii.

Realitatea e tristă dacă suntem trişti. Managementul instituţiei este cel responsabil pentru succesul sau nereuşitele instituţiei. Evident, nu putem să ieşim din realitatea economică care guvernează întreaga lume. Dar dacă directorul instituţiei are în spate un consiliu artistic şi o strategie bine pusă la punct, atunci rezultatele sunt remarcabile. Din păcate, în domeniul teatrului salariile sunt mici. Nu sunt nişte salarii confortabile nici pentru artişti, nici pentru echipa tehnică. În acelaşi timp, este motivant să lucrezi în teatrul românesc şi poţi să faci spectacole bune, iar participarea în festivaluri şi la Gala UNITER reprezintă un barometru al valorii.

–      De ce selecţionerul unic al FNT nu a venit la Chişinău să vadă spectacole pentru o eventuală programare pentru ediţia curentă? Cum ar trebui, în mod normal,  să interacţioneze teatrele basarabene cu echipa de organizare a FNT?

În mod normal, dacă este invitat selecţionerul unic, acesta dă curs invitaţiei. Dacă nu e invitat, nu are cum veni. În mod normal, ar trebui să ştim ce se întâmplă în spaţiul teatral din R. Moldova, dar nu avem nicio informaţie. Nu primim informaţii pe nicio cale, decât din gură în gură. Mie îmi pare foarte rău că nu reuşim să comunicăm cultural în mod consecvent. Am avut şansa de a fi în Chişinău în martie 2011, dar nimerisem într-o perioadă când nu erau spectacole. Am văzut atunci doar un spectacol foarte frumos al Nicoletei Esinencu, în limba rusă, la Teatrul „Spălătorie”. În rest, nu am primit niciun material, nicio informaţie despre alte spectacole din Basarabia.

–      Ce părere aveţi despre relaţiile dintre UNITER şi UNITEM?

Sunt nişte relaţii amabile, pline de bunăvoinţă, dar nu s-au concretizat în nimic. A fost o invitaţie a dlui Ion Caramitru în cadrul Galei premiilor UNITEM, apoi a fost o invitaţie a dlui Sandu Grecu la Gala premiilor UNITER, după care am aşteptat nişte propuneri de proiecte. De vreo doi ani de zile urmam să primim nişte propuneri de a organiza evenimente comune, dar asta înseamnă, iarăşi, nişte proiecte coerente, puse pe hârtie, conform unor criterii profesionale. Noi suntem deschişi, dar trebuie să înţelegeţi că timpul nu ne aşteaptă.

–      Simpatia pentru partea basarabeană este vizibilă, dar colaborarea reală se împiedică din cauza unui management cultural defectuos din stânga Prutului?

Vă daţi seama că nimeni nu are timp să te caute. Trebuie să-ţi doreşti să fii la un eveniment sau la un festival, să faci nişte propuneri de valoare şi să comunici permanent, să foloseşti e-mail-ul, să dai un telefon. Trebuie să ne trimiteţi informaţii constant, să ştim că existaţi. Newsletter-ul UNITER-ului are peste 3000 de utilizatori. Credeţi că nu ne-ar face plăcere să punem nişte informaţii şi din R. Moldova pe newsletter-ul nostru? Cu tot dragul. Dar haideţi să facem ceva. Dacă observaţi, de când funcţionează Institutul Cultural Român Chişinău, lucrurile se mişcă şi în Basarabia, în domeniul culturii. ICR şi-a asumat o misiune serioasă şi şi-o îndeplineşte. Îmi pare extraordinar Festivalul şcolilor de teatru Classfest, a cărui primă ediţie a fost organizată în 2011 de Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău, cu sprijinul ICR Chişinău. Dacă ne uităm cu mare atenţie, observăm că strategia culturală a României este de a propune şi a susţine creaţia teatrală din Basarabia. Astfel, Institutul Cultural Român a sprijinit participarea la Edinburgh Fringe Festival a spectacolului „Casa M.” (regie, Luminiţa Ţâcu) al Centrului „Coliseum” din Chişinău. Gândiţi-vă, ICR a ales un spectacol din RM pentru a-l trimite la Edinburgh. Niciun spectacol din România nu a fost susţinut de ICR să participe la acest festival internaţional de prestigiu. Şi a fost o mare bucurie să văd că spectacolul „Casa M.” al tinerilor actori basarabeni a fost foarte bine primit la Edinburgh, a fost mult public, au fost şi reprezentanţi ai autorităţilor române. N-am înţeles de ce nu a fost şi un critic teatral din Chişinău alături de actorii basarabeni. Cred că ar trebui să aveţi lângă voi în permanenţă criticul de teatru, omul care contribuie la crearea imaginii unui eveniment. Validarea unor proiecte culturale se face prin ceea ce se scrie despre ele. Iar câţiva dintre tinerii care au făcut spectacolul „Casa M.” au fost invitaţi şi la FNT–2011, pentru că vor să înveţe, să fie activi, ei şi-au exprimat dorinţa de a afla cum funcţionează structurile independente în România. Aşadar, punţile sunt deschise, dar se circulă din amândouă părţile.

–      Când se fac programările pentru următoare ediţie a FNT?

Programarea oricărui festival serios se face cu un an înainte! Ar trebui să primim nişte recomandări din partea teatrelor basarabene, dar şi comentarii profesionale din partea criticilor de teatru. Nu e suficient să primim o ofertă de spectacol pentru FNT, ea trebuie însoţită de câteva cronici la producţia teatrală recomandată.

Cu vreo doi ani în urmă era o propunere din partea UNITEM-ului să facem o secţiune de teatru basarabean în perioada Festivalului Naţional de Teatru din Bucureşti, cu patru zile de spectacole basarabene, în afara selecţiei FNT. Nimeni nu ne opreşte să facem acest lucru, dar trebuie unite eforturile, trebuie găsite sursele. Ar fi grozav să avem patru zile cu spectacole din Chişinău sau din Bălţi, în paralel cu FNT, dar aşteptăm propuneri. Iar propunerile ştiţi când trebuie făcute? La sfârşitul lunii noiembrie 2011, pentru ediţia din 2012. Dacă nu, uitaţi! Vorbim în 2012.

Interviu realizat de Irina Nechit

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit