„Am prezentat starea în care se află sistemul educațional”

Interviu cu viceministrul Educaţiei, Igor Grosu

Ministerul Educației (ME) a elaborat Strategia „Educația 2020”, în care sunt prezentate cele mai stringente probleme ale domeniului. Proiectul propune direcţii de dezvoltare a educaţiei pe termen mediu și lung. Strategia „Educaţia 2020” a fost publicată pe site-ul ME (http://particip.gov.md/public/documente/137/ro_1112_STRATEGIA-EDUCATIA-2020.pdf).

– Stimate Domnule viceministru Igor Grosu, ce raţiuni şi obiective au stat la baza elaborării prezentei strategii şi prin ce se deosebeşte această strategie de cele precedente?

Rațiunea a fost una pe cât de simplă, pe atât de clară – dorința de a avea un document strategic, prin care să prezentăm starea în care se află sistemul educațional, să stabilim obiective clare și priorități pentru orizontul 2020. Deosebirea de alte documente strategice o face analiza, abordarea transversală și nu pe trepte ale sistemului, dar și stilul foarte autocritic.

Evident că celor obișnuiți cu documente care abundă în laudative nu le-a fost tocmai pe plac. Miza noastră e că, până la urmă, va fi apreciată radiografia corectă și obiectivele clare pe care le propunem, și anume: acces, calitate și relevanță.

De aici și viziunea Strategiei „Educația 2020”: Sistemul de educație al Republicii Moldova în 2020 este accesibil tuturor cetățenilor, oferă educație de calitate, relevanță pentru societate și economie, în condiții de eficiență economică.

– Cum intenţionează guvernul să asigure aplicabilitatea acestei strategii, de vreme ce au mai fost elaborate asemenea strategii care au rămas pe hârtie?

Primul lucru pe care ni l-am propus este să obținem suportul politic și social. Sigur că este o misiune grea, dar noi avem răbdarea și tenacitatea pentru a-l obține. Iar cele mai indicate instrumente sunt consultările publice, platforma parlamentară, mediul academic, platforme online etc. Noi credem că interesul va fi mare din simplul motiv că practic fiecare familie, direct sau indirect, beneficiază sau este vizată de domeniul educației. În anul de studii 2012–2013, din totalul de peste 3,5 mil. de cetățeni, aproximativ 662 mii au fost implicate în procesul educațional.

Al doilea lucru important e să adoptăm Codul Educației în Guvern și apoi în Parlament. Prin noul cod vom putea legifera schimbările de sistem propuse în strategie la fiecare treaptă. Vom parcurge din nou o perioada intensă de consultări publice, mai întâi în interiorul sectorului, iar apoi cu actorii din afară.

Aici trebuie să fac o precizare. Unele acțiuni din proiectul strategiei și al codului sunt deja în proces de implementare. Putem trece în revistă următoarele exemple: Agenția Națională de Acreditare în Învățământ Profesional, Inspectoratul Școlar de Stat pentru învățământul primar și general (inclusiv evaluarea cadrelor didactice), integrarea eficientă a tehnologiilor informaționale și de comunicare în educație (softuri educaționale, manuale digitale, dotarea cu echipament), elaborarea mecanismelor și normativelor privind finanțarea complementară a sistemului de învățământ pe baza performanței instituției etc.

Iar al treilea „ingredient” important pentru implementarea cu succes a strategiei este finanțarea. Aici trebuie să continuăm politica de investire eficientă a celor 7,46 mlrd. de lei bani publici și a celor 40 mil. de dolari SUA destinați școlilor de circumscripție. Ministerul nu se oprește aici, suntem în dialog continuu cu partenerii de dezvoltare și potențialii finanțatori.

– Unul dintre factorii care împiedică reforma în domeniul educaţional este rezistenţa angajaţilor. O rezistenţă vehementă se înregistrează şi în rândurile minorităţilor naţionale. Cum intenţionează ME să prevină atitudinea refractară?

Cel mai bun remediu este comunicarea, chiar dacă durează, necesită multă răbdare și desigur resurse. O altă soluție este forța exemplului și a practicilor bune. De fiecare dată vom aduce în față acele instituții, profesori și autorități publice locale care au perseverat în ajustarea rețelei școlare la realitățile demografice ale localităților, care nu s-au dat în spectacole electorale, iar acum dispun de surse financiare pentru a investi în reparația școlilor, dotarea cu echipament, mobilier etc. E cazul raioanelor Criuleni, Hâncești, Orhei, Nisporeni, Călărași, Ungheni, UTA Găgăuzia. În cazul instituțiilor și autorităților publice locale, care vor demonstra performanță față de reformele din educație, ME va promova o politică preferențială de recompensare a efortului.

Apropo de rezistența celor angajați în sistem, per total avem 114,3 mii de angajați, dintre care 59,6 mii sunt cadre didactice iar 55,1 mii personal administrativ și auxiliar.

Aici avem mai multe soluții, o parte din care le voi trece în revistă: eliminarea discriminării în cazul educatorilor în raport cu alte cadre didactice, atunci când vorbim de normă didactică, salariu, concediu de odihnă; crearea unui sistem eficient și transparent de promovare în carieră a cadrelor didactice, bazat pe rezultate și performanțe profesionale; diminuarea perioadei necesare pentru atingerea nivelului maxim al salariului de funcție; acordarea unei compensații anuală cadrelor didactice pentru procurarea de suporturi didactice și altor materiale necesare în activitatea didactică.

O altă discriminare perpetuată de-a lungul timpului este în cazul managerilor instituțiilor de învățământ. Unii ajung să fie manageri urmând procedura de concurs pentru un mandat determinat, în timp ce alții au fost numiți pe un termen nelimitat. E o inechitate pe care ministerul o va remedia, cu suportul politic, în timpul cel mai apropiat.

– Una din priorităţile actualei strategii este digitalizarea manualelor. Se ştie că cea mai mare problemă a manualelor din Republica Moldova este nu forma acestora, ci conţinuturile. Manualele moldoveneşti au un handicap imens la capitolul metodic. Cum intenţionează ministerul să soluţioneze această problemă?

Când vorbim de calitatea manualelor, avem opinii împărțite, iar unele evaluări se bat cap în cap cu opinia generală. De exemplu, atunci când lansăm un proces de elaborare a unui manual, iar editurile vin cu manuscrisele, cadrele didactice sunt cele care participă în procesul de expertizare și apreciază dacă este bun sau nu un manual. Mai mult, avem un exercițiu desfășurat periodic care se numește procedura de evaluare a vivacității manualelor. Cei din domeniu știu bine ce presupune acest exercițiu.

Pe înțelesul publicului larg, exercițiul vivacității înseamnă că, periodic, comunitatea cadrelor didactice de la o disciplină, fiecare în parte sau în calitate de colectiv pedagogic, ne spun dacă mai este sau nu manualul la disciplina X sau Y relevant. Și aici ajungem la momentul adevărului, în scurta mea experiență de funcţionar public și responsabil de această dimensiune, am avut doar un singur caz în care un manual a fost evaluat de profesori ca depășit și irelevant.

Am adus acest exemplu pentru a sublinia faptul că reuşita şi calitatea manualelor și materialelor didactice va depinde în primul rând de cadrele didactice, care trebuie să trateze cu maximă responsabilitate exercițiul de expertizare sau evaluare a vivacității manualelor.

În ce priveşte manualele digitale, ME a lansat deja discuțiile cu editurile pentru a elabora un concept comun. Ulterior îl vom propune atenției comunității pedagogilor. Primii care vor avea posibilitatea să experimenteze manualele digitale vor fi școlile care vor fi selectate în cadrul proiectului „Conectează-te! TIC pentru succes în învățare”.

Interviu realizat de Ilie Gulca