„Am grijă să fiu un liant de încredere între cele două maluri”

Zina Zen: „Economiștii văd aspectele financiare, analiștii politici – pe cele geopolitice. Bunicii noștri au trăit niște vremuri, copiii noștri – vor trăi altele. Noi trebuie să le trăim acum”

1874961

Foto: acasatv.md

Basarabeanca Nicoleta Brânză sau Zina Zen (pseudonim) se consideră o femeie normală, ca majoritatea femeilor pe care le întâlnim pe stradă, la serviciu, la piață, în transportul public. S-a născut în satul Sărătenii Vechi, raionul Telenești, dar a crescut la Chișinău. Din 1996, de la vârsta de 17 ani, este la București, unde s-a stabilit după absolvirea facultății de drept și a studiilor în masterat în domeniul științelor politice. Deși este jurist și activează în administrația centrală a Bucureștiului, protagonista scrie și poezii. Acestea au fost publicate în cele două cărți editate – „paraLele” și „It’s complicated”.

Locul de muncă este oaza sa de stabilitate, disciplină și provocare profesională, dar în paralel cu această lume ordonată spune că este un voluntar activ și este implicată în câteva proiecte alături de colegii săi de la Asociația „Umanitate” și cu cei care încearcă să construiască un „Pod de cărți”. Este născută în zodia Berbecului și, deși era foarte sceptică în privința zodiilor, după întâlnirea întâmplătoare cu un astrolog și-a schimbat această percepție.

„Am înțeles că încăpățânarea și ambiția mea nu se datorează faptului că sunt originară din Republica Moldova și trebuie să depun, uneori, efort în plus, pentru a ajunge, a răzbate, a rămâne; ci sunt caracteristicile de bază ale zodiei mele. Eu nu am idealuri bine determinate. Nu aș putea trăi cu dezamăgirea neîndeplinirii acestora. Unicul meu ideal este să fiu fericită și împlinită, atât eu, cât și cei dragi mie”.

Potrivit ei, uneori, oamenii împrumută scopuri și idealuri străine. „Am înțeles că fericirea și sănătatea sunt cele mai importante în viață. Oamenii ar trebui să tindă spre fericire, mai întâi, abia atunci vor putea ști cu adevărat ce nevoi și aspirații trebuie sau pot să aibă”.

A terminat facultatea cu brio la Universitatea de stat din București. După care s-a înscris la un concurs organizat pentru câteva locuri cu bursă la Școala Națională de Studii Politice și Administrative, specializarea „Științe Politice”. A reușit. Fiind destul de confuză în privința drumului pe care trebuia să meargă, a hotărât să mai învețe doi ani. În vacanța dintre anii de masterat a lucrat la Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului, la Chișinău. Era aproape sigură că se va întoarce acolo, după ce încheie studiile de masterat, dar s-a întâmplat să ajungă la un interviu, în București, unde a fost angajată. S-a integrat bine în societatea românească deja cu o experiență suficientă de viață.

Prima poezie „foarte naivă”

„La 17 ani lucrurile nu prea erau simple, pentru o fată timidă cu accent moldovenesc, la una dintre cele mai grele, dar prestigioase facultăți din România. Mi-aș fi dorit să fi fost mai sigură pe mine, mai îndrăzneață, atunci. Dar…”.

Deși este juristă, scrie poezii. Prima poezie a scris-o la vârsta de 14 ani, despre care spune că era „foarte naivă”, dar de o frumusețe aparte. Poezia aceea îi amintește de perioada sa de transformare, de primele emoții, de curiozitățile legate de lumea aceasta imposibil de mare și complicată. Scrierea poeziilor îi completează activitatea de bază. „Poeziile se scriu, pentru că… se scriu. Nu știu cum ajung din interior, din niște amintiri, asocieri sau stări de spirit – pe buricele degetelor, iar mai târziu – într-o carte. Nu este greu să scrii – știu o groază de oameni care scriu frumos, profund, sensibil, dar scriu pentru ei. Eu nu știu ce nebunie s-a întâmplat de am acceptat expunerea, această asumare în public”.

„Fiecare vârstă își are frământările și nopțile ei albe”

Are editate două cărți – „paraLele” și ,,It’s complicated”. Prima este o carte de proză scurtă, scrisă cu Vica Demici. Dacă ar fi știut că acesta era debutul său literar care a avut și un impact în viața sa, probabil ar fi depus un efort ca să fie altfel. Nu știa că va fi o carte cumpărată, că se va deschide un drum nou pentru ea. La prima sa carte editată a avut emoții mari, unde au participat un număr mare de oameni.

Între timp, puse pe rime, stările ei sufletești erau expuse pe o rețea de socializare, unde au devenit populare. Lumea o întreba despre următoarea carte, așa s-a născut „It’s complicated”, pe care a publicat-o cu ajutorul unor prieteni ca Veaceslav Mîrza, care s-a ocupat de editare, și Victor Garștea – fotograful „amazing” care a înnobilat cartea cu fotografiile sale. Tematica volumelor sale este eterna preocupare a sufletului uman – căutarea iubirii. O întrebăm dacă sunt dedicate cuiva poeziile. „Sunt. Cu fiecare semn de punctuaţie din ele. Fiecare cuvânt și spațiu liber este dedicat”.

„Ţara mea până la sfârșitul său”

Vine des în R. Moldova. Aici este mama ei, casa, „țara mea până la sfârșitul său”. Aici sunt rădăcinile ei, mormintele celor dragi plecați, „așa că o să mă împart tot timpul între București și Chișinău. În Moldova încerc să-i reunesc pe toți prietenii, rudele, cei plecați de acasă”, mărturisește ea. Nu exclude posibilitatea că ar putea să se întoarcă vreodată acasă. „Dacă ar apărea un motiv sau o ofertă imposibil de refuzat. Sau poate o să mă întorc într-o zi, dintr-o simplă și banală întâmplare”.

Ea nu simte o diferență dintre traiul românesc și cel basarabean, deși statisticile arată că nivelul de trai este mai ridicat în România decât în R. Moldova. În RM, a trăit anii de copilărie și prima parte a adolescenţei – ani frumoși, fără griji, cu părinții, cu un miliard de posibilități de soartă în față. Acum, în România, are un trai frumos, și cu multe posibilități, dar e altfel, ca adult.

Bucuria de a fi acasă în Moldova nu o poate compara cu nimic. „Este ca o vacanță simplă și plină de înțelepciune, la țară, cu oameni cuminți, curați, sufletiști, care păstrează tradițiile și credința”, mărturisește scriitoarea Zina Zen.

Bucureșteancă cu accent moldovenesc

Este persoana care nu generalizează și nu împarte oamenii în categorii, iar în cazul celor două maluri ale Prutului – chiar nu face diferențe. „Toți știu o groază de lucruri despre Moldova, mulți au fost acasă la mine și am grijă să fiu un reprezentant bun și liant de încredere între cele două maluri. Am fost un ambasador bun și pentru Chișinău, și pentru București. Pentru ambele părți am recomandat trupe, spectacole, evenimente, trasee, companii, soluții, burse, locuri de muncă. Nu am preluat accentul bucureștean, ba chiar i-am molipsit eu pe apropiați cu accent moldovenesc”.

Despre unirea celor două maluri ale Prutului, basarabeanca spune că este o întrebare care momentan o depășește. „Sunt atâtea în plus, și atâtea lipsă, încât mă tem că nu o să aflăm prea curând răspunsul. Probabil, aceasta e soarta Moldovei. Ori am pierdut momentul, ori încă nu a venit, nu știu. Economiștii văd aspectele financiare, analiștii politici – pe cele geopolitice. Bunicii noștri au trăit niște vremuri, copiii noștri – vor trăi altele. Noi trebuie să le trăim acum.”

The following two tabs change content below.
Victoria Popa

Victoria Popa