”Am descoperit la Chișinău o poezie plină de viață”

Foto: Jan H. Mysjkin, Belgia, și Doina Ioanid, România

 

Interviu cu poetul, traducătorul și eseistul Jan H. Mysjkin, Paris, Bruxelles, București

Jan H. Mysjkin s-a născut în 1955 la Bruxelles. Scrie atât în olandeză, cât si în franceză. A publicat șapte volume de poezie în olandeză. Poemul său ”Kosovo” (2006) a fost publicat în 34 de limbi. Din 1984, Jan H. Mysjkin este traducător, prezentator și consilier în cadrul festivalului Poetry International din Rotterdam. În Belgia, i-au fost acordate Premiul Național pentru traducere literară (1990) și Premiul Elly-Jaffé (2012). În ultimii ani, a publicat numeroși poeţi și prozatori români în diferite reviste belgiene, olandeze și franceze. A realizat antologia ”Înger în fereastra dinspre răsărit” (Gent, Belgia, 2010), antologie care prezintă doisprezece poeți români contemporani. Jan H. Mysjkin este unul dintre cei mai importanți și mai activi traducători din literatura română.

 

– Ce conține dosarul cu titlul ”Poezia din Republica Moldova” publicat în cel mai recent număr al revistei franceze ”Poésie/première”, dragă Jan H. Mysjkin?

 

Dosarul ”Poezia din Republica Moldova” conține 55 de pagini și ocupă jumătate din proaspătul număr al revistei ”Poésie/première” (ianuarie, 2017). Împreună cu Doina Ioanid, am selectat, am tradus și am inclus în acest dosar 16 poeți contemporani din Republica Moldova (Arcadie Suceveanu, Teo Chiriac, Eugenia Bulat, Vasile Gârneț, Nicolae Popa, Grigore Chiper, Nicolae Spătaru, Irina Nechit, Emilian Galaicu-Păun, Diana Iepure, Maria Pilchin, Anatol Grosu, Ana Donțu, Victor Țvetov, Aura Maru, Ion Buzu – n.n.). Prezentăm o panoplie de poeți și formule poetice, pornind de la decanul Arcadie Suceveanu, născut în 1952, până la mezinii Aura Maru, Victor Țvetov și Ion Buzu, toți trei născuți în 1990. Lucia Țurcanu, ale cărei scrieri de critică literară am putut să le citesc și să le apreciez în timpul scurtelor mele sejururi în Rep. Moldova, deschide dosarul cu un studiu de sinteză.

– Unde este publicată revista ”Poésie/première”, care e profilul ei?

 

Revista își are sediul la Ispoure, o comună în departamentul Pyrénées-Atlantiques din sud-vestul Franței, la frontiera cu Spania. De fapt, aceasta e adresa vechiului său redactor-șef care s-a pensionat de câțiva ani. După retragerea sa, revista e animată de un colegiu de redacție colectiv, ai cărui membri locuiesc și la Paris, și în provincie. Fiecare număr se deschide cu un dosar pe o anumită temă sau dedicat unui autor ori unei țări; urmează rubrici fixe, prezentând noi poeme ale unor autori consacrați sau debutanți, francezi sau străini, apoi vin interviurile și notele de lectură.

– Cât timp ai lucrat la traducerile din poeții basarabeni? Cum ai colaborat cu poeta Doina Ioanid de la București?

 

Am mai făcut dosare pentru această revistă, unul privind poezia Țarilor de Jos, în 2012, și altul despre poezia Flandrei, în 2015, când Belgia a fost țara invitată la ”Târgul de Poezie” de la Paris. Tot în 2015 am fost invitat la festivalul ”Primăvara europeană a poeților” de la Chișinău, cu acest prilej mi-am lărgit cunoștințele despre poezia din această regiune a limbii române; am descoperit o poezie viguroasă, diversificată, plină de viață. Când revista ”Poésie/première” mi-a solicitat să fac un dosar despre poezia română, am propus să ne concentrăm pe poezia română din Republica Moldova, aproape necunoscută în Franța, doar din cauza că lipsește un ”mediator”. În decembrie 2015, redacția mi-a dat undă verde. În mai 2016, când venisem din nou la ”Primăvara europeană a poeților” de la Chișinău, împreună cu Doina Ioanid, am întrebat ba pe unul, ba pe altul, care sunt poeții basarabenii ce nu ar trebui să lipsească dintr-un astfel de dosar, am căutat cărțile lor și ne-am pus pe treabă.

Uneori Doina alegea poeme și propunea un prim flux de traduceri, alteori eu. Ca rezultat al acestui ping-pong, ne-am pomenit cu atât de mult material, încât am fi putut să umplem un număr întreg al revistei. Am fost obligați, deci, să tăiem, să scoatem, să punem deoparte unele traduceri. Dar nimic nu e pierdut. Am găsit deja alte reviste excelente care ar dori, la rândul lor, să publice dosare despre poezia din R. Moldova. A fost suficient ca o revistă să înceapă, și deodată, au apărut solicitări și din partea altor reviste. Evident, fiecare revistă își are condițiile sale, așa că va trebui să rearanjăm materialul pe care-l avem și să-l completăm pe ici, colo. Cine nu a încăput în ”Poésie/première”, să aibă răbdare, alte publicații vor apărea cu ocazia ”Salonului Revistelor” din octombrie, de la Paris.

 

– E dificil pentru tine să înțelegi maniera de a scrie a poeților din Republica Moldova?

Trebuie să vă spun că noi am tradus doar poezie scrisă după 1991, după proclamarea Independenței. Am impresia că după această dată poezia din Rep. Moldova a evoluat rapid sub influența contactului mai direct cu poezia din România și cu cea din alte țări ale Uniunii Europene. Așadar, materia noastră primă a fost o poezie care nu era total ruptă de poezia descoperită de mine în perioada când am locuit la București. E un fapt caracteristic pentru noua generație, în ansamblu. Totuși, nu putem spune că e aceeași mâncare de pește. Poezia din Republica Moldova rămâne ancorată solid în lumea rurală, chiar și la poeții cei mai tineri, precum Anatol Grosu și Ion Buzu, dar formele nu sunt învechite, dimpotrivă.

 

– Ai editat două antologii de poezie neerlandofonă din Belgia, ai tradus în română, împreună cu Doina Ionaid, din creația a 30 de poeți flamanzi contemporani. Primii 15 au fost incluși în antologia ”Lumina ultimei zile”, apărută în 2014 la Casa de Editură Max Blecher. Textele altor 15 poeți flamanzi au fost editate în antologia ”Cu picioarele afară” – Editura Arc, Chișinău, 2016. Care sunt proiectele de viitor?

 

Pregătim o antologie de poezie francofonă din Belgia, pentru ca cititorul din Moldova să-și facă o idee despre poezia de pe ambele părți ale frontierei lingvistice din Belgia. Ar fi interesant, poate, să cunoașteți diversitatea poeziei din Belgia, mai ales în contextul căutărilor identitare din R. Moldova, unde se discută dacă există sau nu o identitate ruso-română. Aș cita aici câteva versuri de Maria Pilchin: ”să vedem la cântar / câtă latinitate şi / câtă sare slavă / să punem în bucate”. Mai pregătim, de asemenea, o antologie de poezie neerlandofonă din Țările de Jos, pentru a oferi o viziune de ansamblu asupra acestei literaturi de aceeași limbă din două state limitrofe (e o situație asemănătoare cu literatura română din Republica Moldova și România).

Vă mulțumim pentru aceste eforturi.

Ar trebui să le mulțumim și editorilor, fiindcă fără autori nu există cititori și fără editori nu există cărți.

Interviu de Irina Nechit

 

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit

Irina Nechit

Ultimele articole de Irina Nechit (vezi toate)