Am căzut în abisul iubirii

Se zice că unii oameni se nasc pentru a fi doctori, ingineri, avocaţi etc. Eu însă consider că m-am născut pentru a iubi şi a fi iubită. Asta e soarta mea şi sper ca într-o zi să mă iubească cineva şi pe mine.

Povestea mea de dragoste a început acum opt luni, când am crezut că într-adevăr am găsit persoana pe care se pare că o căutam de dinainte de a mă naşte. Am fost în Grecia cu trupa mea de dans, iar acolo am trăit ceea ce se pare că se numeşte aici pe pământ ,,poveste de dragoste”. Am trăit alături de B. ceea ce probabil nimeni nu va mai trăi vreodată. Sună cam patetic şi cam trist, dar firul s-a rupt atunci când ne-am întors acasă. Îmi zic câteodată că a fost doar un vis, dar pozele îmi spun că a fost realitate.

Într-adevăr, chiar şi îngerii cad. Am căzut şi eu, pentru că poate am iubit prea mult. Dar să fie oare asta motivul pentru care am căzut în abisul iubirii? Poate că da. Mi-ar place ca povestea aceasta de dragoste să continue şi să nu uit ce înseamnă ,,a iubi”.
Te iubesc mult, dar în continuare totul depinde numai şi numai de tine. Aş vrea să fii îngerul care să mă ridice din nou aşa cum ai făcut-o atunci, în Grecia, când am crezut că mă iubeşti cu adevărat. Şi un sfat pentru toata lumea: Iubiţi din tot sufletul, chiar dacă veţi cădea. Căderea în iubire e foarte frumoasă.

Lilia din Chişinău