„Alo, mama? Tata s-a spânzurat!”

SINGUR ACASĂ // „Dacă nu pleca Ina în Franţa, fiul meu încă mai era în viaţă”

Din jurnalul lui Cristi: „Salut, dragul meu JURNAL. Mă numesc Cristi. Am opt ani şi în această toamnă merg în clasa a doua. Eu învăţ cel mai bine din clasă. De fiecare dată când primeam o notă de 10 fugeam repede cu agenda la tata ca să i-o arăt. Fratele meu mai mic Cătălin încă nu poate scrie şi citi. Ultima dată când l-a sunat pe tata, mama l-a certat pe tăticul pentru faptul că fratele meu încă nu ştie carte. Acum îi voi arăta agenda cu note bune doar bunicii. Tata a murit, dar mama nu a venit din Franţa.”

Nu a lăsat măcar un mesaj de adio. Părinţii şi prietenii lui Alexandru nu-şi pot explica gestul disperat al bărbatului de doar 30 de ani. „Avea atât de multe planuri. Vroia să termine de construit casa, să-şi vadă fiii mari, să plece la „Inuţa”, aşa o numea el pe soţia lui care acum este în Franţa. Ea nu a venit nici măcar la înmormântare”,  plânge Zina, mama lui Alexandru. Femeia nu înţelege ce l-a făcut pe fiul ei să-şi pună capăt zilelor. „Dacă îmi lăsa măcar câteva cuvinte scrise pe o foiţă unde să-mi spună: mamă, uite ce am păţit. Acum o să mă gândesc că poate eu sunt vinovată cu ceva”, spune îndurerată femeia.

Svetlana PANŢA

Vinovaţi de moartea lui Alexandru se simt mama, tata, prietenii, până şi copiii rămaşi orfani de tata. „Tăticul i-a spus mamei la telefon că fratele meu nu poate citi. El s-a enervat, a luat o frânghie şi s-a urcat în pod”, povesteşte Cristi, băiatul care a găsit corpul fără suflare al părintelui. „Eu eram la lucru când s-a întâmplat totul. Dacă aş fi fost acasă…”, nu a putut să mai vorbească mama răposatului, a bufnit în plâns. În ziua tragediei, tatăl lui Alexandru era la pescuit împreună cu fratele său. „Alexandru l-a chemat pe cumătrul său la o cafea. A vrut să-i vorbească ceva, însă acela nu a venit. Am găsit pe masă cănile pregătite pentru cafea şi un pachet cu ţigări. Dacă ar fi venit cumătrul fiului, cine ştie, poate băiatul meu ar fi fost viu”, spune Nicolae, tatăl lui Alexandru. Unchiul decedatului însă consideră că vinovată se face conducerea R. Moldova care rămâne a fi indiferentă faţă de cetăţeni, îndeosebi faţă de oamenii de la ţară „Dacă statul nostru ne-ar asigura  locuri de muncă, oamenii nu ar pleca peste hotare şi copiii nu ar rămâne orfani”, spune Vasile cu ochii plini de lacrimi.

„Nu lepădaţi copiii!”

„Tata, tata! Unde-i tata!”, aşa strigau băieţii atunci când taică său lucra prin grădină şi nu era în vizorul lor. Vecinii spun că adesea îi auzeau strigându-l pe tata. Băieţii erau de nedespărţit de Alexandru. După ce mama lor a plecat în Franţa, micuţii au rămas în grija tatălui şi a bunicii. „Ina trebuia să trimită bani pentru operaţie la ochi lui Cătălin. El are privirea încrucişată. Suferă de mic de această boală şi se află în evidenţa spitalului pentru copii. Însă banii pe care i-a trimis Ina i-am cheltuit pentru înmormântare. Nu aveam niciun bănuţ în buzunar. Nu ne-am aşteptat la o asemenea tragedie”, spune mama bărbatului. Bunica lui Alexandru este de părere că părinţii nu trebuie să-şi lase copiii şi să plece peste hotarele ţării. „Eu am cinci copii. Am trecut prin multe greutăţi ca să-i cresc, dar nu i-am lepădat. Munceam de dimineaţă pe deal. Până şi azi iau sapa în spate şi mă duc la prăşit. La ţară este mult de lucru”, povesteşte Vera, bunica de 76 de ani a lui Alexandru.

Amintirile despre tata

„Acesta este tata!”, Cătălin îmi arată într-un album poza cu tatăl său îmbrăcat în uniformă militară. „Cătălin îi seamănă leit lui Alexandru. vedeţi cum este tuns băieţelul? Tata lui l-a tuns ”, spune Vera aruncând o privire blândă spre nepoţii ei care se joacă în curtea casei. Uitându-se la poza cu fiul său, femeia îşi aminteşte cum, în timp ce băiatul ei făcea serviciul militar, a fost lăudat de comandant pentru că şi-a „salvat” camarazii. „Era o zi foarte ploioasă când fiul meu împreună cu alţi băieţi erau pe poligonul de la Bulboaca. Toţi erau umezi până la piele. Atunci fiului meu i-a venit în cap să facă un foc        mare la care cu toţii şi-au uscat îmbrăcămintea şi încălţămintea”, îşi aminteşte mama răposatului. „Avea foarte mulţi prieteni, nu vă imaginaţi cât tineret a fost la înmormântarea lui. Au venit şi fiii mei din Rusia. Numai Ina nu a fost”, regretă mama îndurerată. Femeia mai are doi feciori şi o fiică, toţi muncesc peste hotarele ţării lăsându-şi copiii în grija bunicilor sau a rudelor. „Eu voi avea grijă de Cătălin, numai ca el să mă asculte şi să nu mă bată”, spune Cristi. La care Cătălin îi promite bunicii că-l va asculta pe fratele mai mare.

Lacrimi de sânge

Vineri, Alexandru a fost petrecut pe ultimul drum. „Fiul meu mi-a spus că atunci când Cătălin şi Cristi s-au aplecat să-l sărute pe tata pentru ultima oară, din ochii lui Alexandru s-au scurs câteva lacrimi cu sânge. Acest lucru l-au văzut mai mulţi oameni. Fiul a scos repede batista şi le-a şters. Vă imaginaţi cât de mult i-a iubit Saşa?”. Bunica Zina încearcă să-şi stăpânească emoţiile pentru ca nepoţeii ei să nu o vadă îndurerată. „Trebuie să fiu puternică. Eu voi trebui să-mi cresc acum nepoţii”, spune femeia. Dacă Alexandru ar fi rămas viaţă, pe data de 26 august ar fi sărbătorit 31 de ani. „Voi face o masă modestă şi voi da prietenilor lui Saşa câte ceva de pomană. Vom ridica şi câte un păhărel ca Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace”, spune mama.

Potrivit studiilor făcute de OIM şi MMPSF, suicidul este una din consecinţele negative ale migraţiei. Sunt frecvente şi tentativele de suicid în rândul copiilor cu părinţi plecaţi la muncă peste hotare.

Nu rămâneţi indiferenţi!

JURNAL de Chişinău îi îndeamnă pe toţi cei care sunt în preajma copiilor lipsiţi de grija părintească şi care sunt în situaţie de dificultate să nu rămână indiferenţi faţă de problemele acestora şi să ne contacteze la numărul de telefon 069456968 sau să ne scrie la adresa electronică. Mâine poate fi prea târziu cotidian@jurnal.md

The following two tabs change content below.