Alegători cu mâinile în ghips

DSC_5616  Foto de NADEJDA ROSCOVANU

Datorită lui Ştefănel, părinţii lui au reuşit să voteze Foto: Nadea Roşcovanu

La Chişinău, foarte mulţi cetăţeni români nu au putut vota din cauza numărului mic de secţii de votare

Ca cetăţeancă conştiincioasă a Uniunii Europene, am mers duminică la vot ca să-mi onorez obligaţiile. La secţia de votare de pe strada Vlaicu Pârcălab, clădirea Institutului Cultural Român (ICR), prind rând exact la ora 19.00. Cu cinci minute înainte de închiderea secţiei de votare, ne ajunge rândul şi pe noi. În urma noastră aşteaptă să voteze peste două sute de persoane.

După ce am vizitat celelalte secţii de votare deschise la Chişinău, la Consulatul şi Ambasada României, unde erau rânduri de câteva sute de oameni, ne oprim la secţia de la ICR, unde ni se pare că sunt mai puţini oameni. Număr mulţimea, sunt aproximativ 130 de persoane, prindem rând. Timp de o jumătate de oră (cât am fost plecată la secţia de la ambasadă să fac nişte fotografii şi am numărat aproximativ 250 de persoane), la poarta ICR s-a mai adunat vreo sută de alegători. Lumea vine încontinuu.

O femeie a leşinat

„De la şapte jumătate e rândul aşa mare. Mulţi veneau şi plecau, ziceau că o să vină mai spre seară, poate vor fi mai puţini, dar acum sunt şi mai mulţi. Au fost şi oameni bolnavi, în cârje, unul avea ambele mâini în ghips, o femeie a leşinat şi a fost luată de o ambulanţă. Toţi aşteaptă cuminţi în rând. Nu am mai văzut o asemenea mulţime calmă la alte alegeri”, îmi face o analiză a zilei un bărbat de la paza unei clădiri vecine secţiei de votare.

Într-adevăr, lumea aşteaptă răbdătoare să voteze. Câte o femeie însărcinată sau familii cu copii mici intră fără rând. Abia pe la ora 20:45, după ce reprezentatul comisiei iese să anunţe că porţile se vor închide exact la ora 21, mulţimea începe să se agite: „Vrem să votăm!”, „Sunaţi la Bucureşti!”, „Nu este corect!”.

Ţipă, plânge şi se zbate

Ne ajunge rândul şi pe noi, cu cinci minute înainte de închiderea secţiei de votare. Intru odată cu soţul meu, ni se iau buletinele pentru înregistrare. În timp ce mi se completează rapid datele în lista de alegători, semnez, votez şi ies, soţul se reţine câteva minute. „Foarte greu mi-a completat datele”, îmi spune.

În timpul absenţei sale, reuşesc să fac nişte fotografii. Oamenii încep să se îmbulzească la intrare. Câţiva carabinieri rezistă în faţa mulţimii, ţinându-se strâns de poartă. Un băieţel de vreo doi ani, în braţele tatălui său, ţipă, plânge şi se zbate. O femeie le strigă foarte insistent carabinierilor să-l lase pe bărbatul cu copil să intre.

Deja e ora 21, carabinierii încearcă să închidă porţile, dar totuşi îi lasă pe părinţii cu copil să intre. Sunt ultimii care ies şi din clădire, bucuroşi că au reuşit să voteze. Ştefănel zâmbeşte şmecher de parcă ar înţelege ce se întâmplă.

„Să ştie toată Europa!”

Mulţimea, cu porţile închise în nas, începe să murmure bătând din palme: „Trăiască, trăiască, trăiască şi-nflorească Moldova, Ardealul şi Ţara Românească!”, „Noi vrem să votăm! Noi de aicea nu plecăm”.

Oamenii veniţi din toate raioanele de centru ale republicii şi din Chişinău sunt indignaţi de proasta organizare a alegerilor.

Oamenii se întreabă de ce nu au fost deschise mai multe secţii de votare. „Bătaie de joc, arătaţi la Euronews ca să ştie toată Europa!”, strigă cineva.

„La fiecare alegeri rămân mii de basarabeni care nu reuşesc să voteze. Au deschis intenţionat puţine secţii de votare, deoarece Basarabia îl susţine de fiecare dată pe Băsescu”, îmi spune supărat Petru Eşanu, care a ajuns în faţa porţii, dar n-a reuşit să voteze.

„Cei de la Bucureşti nu ştiu câţi cetăţeni români sunt în R. Moldova ca să deschidă mai multe secţii de votare? Ruşii fac şi pe străzi alegeri, când au nevoie”, se indignează bărbatul.

Cele câteva sute de oameni din faţa Institutului Cultural Român încep să se împrăştie. Un grup de vreo 50 de persoane nu se conformează. Rămân în noapte, bătând din palme şi strigând: „Noi vrem să votăm, noi de-aicea nu plecăm!”.

The following two tabs change content below.