Ajuns deja în etate, întoarce vacanțele furate

La începutul acestei veri, s-au împlinit 20 ani de când Anton a scos-o din casă pe Catinca în toiul nopții. A dat-o afară, după ce, cuprins de o gelozie neîntemeiată, s-a năpustit asupra ei, i-a smuls părul din cap și a umplut-o de vânătăi. Femeia a ieșit în drum alergând. Nu vedea nimic înaintea ochilor și nu știa ce să facă, încotro s-o apuce. Căuta un licăr de speranță și nu-l găsea.

A pornit prin bezna nopții spre casa părinților bătrâni, care locuiau într-un alt capăt al satului. Niciun gând, niciun plan nu-i venea în minte. După o oră și mai bine de mers, a ajuns la portița casei părintești. A deschis-o încetișor și, cu pași de pisică, a înaintat până la prispă. Acolo s-a ghemuit și a stat așa până dimineață.

Cu fruntea umedă de sudoare și obrajii uzi de lacrimi

„Ce urâtă și chinuită noapte!”, își zicea. Încerca să facă ordine în gânduri, dar nu reușea. Nu-și mai recunoștea soțul, alături de care fusese fericită 25 de ani și căruia îi dăruise doi fii frumoși, aflați atunci la studii la Chișinău. „Ce-o să zică ei, când vor  afla?”, se întreba. Și măcar dacă ar fi fost vinovată, dar nu era, nu greșise cu nimic în fața lui. Cum putea ea să-și înșele soțul pe care-l iubea și-l ierta pentru toate păcatele?! Dar păcate bărbatul avea destule căci îi plăceau petrecerile și se bucura de trecere la femei.

Statornică în gânduri bune, Catinca și-a amintit de toate momentele frumoase și nu putea înțelege de ce dragul ei soț a luat-o la pumni atât de violent. S-a întâmplat că glumise și ea poate mai mult decât se cuvenea cu șoferul autocarului cu care mergeau în excursie, dar nu s-a culcat cu el. Și se tot frământa, biata de ea, având în urechi cuvintele lui Anton pline de ură: „Cum s-a putut întâmpla una ca asta?! Tu, soția directorului, să te culci cu un șofer?!…”.

Catinca tresări când se deschise ușa. Iar bătrâna mamă încremeni când își văzu fiica într-un hal fără de hal, schimbată la față, cu fruntea umedă de sudoare și obrajii uzi de lacrimi…

Sentiment de frustrare al unor copii părăsiți de tată

După acea noapte de coșmar, Anton n-a mai vrut s-o primească acasă. Crezuse bârfelor, lansate chiar de Elvira, prietena Catincăi, care se iubea în taină cu el și care fusese și ea în acea excursie, organizată pentru specialiștii fruntași din raion. (Catinca muncea pe atunci contabilă în gospodăria agricolă). Peste jumătate de an, Anton a adus-o pe Elvira la el acasă. La început Catinca a suferit foarte mult. Ca să treacă mai ușor peste necaz, a plecat la muncă în Grecia. Cu trecerea timpului, fostul soț parcă îi devenise indiferent și i se părea că nu mai are niciun sentiment față de el. Iar copiii nu s-au mai apropiat de casă. Îl condamnau pe tatăl lor pentru fapta necugetată. Cu sentimentul de frustrare al unor copii părăsiți de tată sunt și până în prezent, când au devenit și ei părinți.

Deşi Catinca s-a străduit să-i convingă că relațiile dintre un tată și o mamă care se despart n-au legătură cu relația tată-copil, ei au rămas la concluziile lor. Sunt mari și judecă singuri. N-au dorit să-l vadă nici la nunțile lor, nici la cumetriile nepoților. Au refuzat până și banii pe care dorea să li-i ofere. Cu banii câștigați în Grecia, Catinca le-a procurat la amândoi apartamente în Chișinău, unde muncesc și se bucură de viață. Știu cum să cheltuiască banul ca să le ajungă, să poată trăi din salariu și din câștigul suplimentar pe care îl fac implicându-se în tot felul de proiecte finanțate de Uniunea Europeană. După 15 ani de muncă în Grecia, soția părăsită pe nedrept de soțul pe care l-a iubit necondiționat s-a întors în sat, ducând o viață de om cinstit. Nu s-a mai recăsătorit, deși a rămas aproape la fel de frumoasă cum a fost: bine făcută, cu un păr negru lung și des, ochi și mai negri, o talie subțire ca în adolescență. S-a stabilit în casa părinților, plecați de mulți ani în lumea celor drepți.

Fascinația dansului le-a deșteptat amintirile

Întâmplarea a făcut ca, la începutul acestui an, la o nuntă, să dea nas în nas cu Anton și Elvira. Când a văzut-o, Anton s-a oprit locului și a privit-o de sus până jos. Fosta soție îi apăru în față mai frumoasă decât atunci când s-au despărțit. Într-o rochie de culoare vișinie, ce-i scotea în evidență șoldurile, în pantofii de culoare roșie, ce dădeau o eleganță aparte picioarelor, cu părul strâns frumos într-o coafură de seară, Catinca i se păru o adevărată prințesă. Nu-și putea lua ochii de la ea. Se uita lacom de parcă ar fi vrut s-o respire. După câteva pahare și-a făcut curaj, s-a apropiat și a invitat-o la dans. „Ești foarte frumoasă, Catinca!”, îi zise în timpul dansului și privirea i se aprinse din nou. La încheierea dansului a vrut s-o sărute. Ea însă l-a respins. S-a uitat la el lung, fără să spună un cuvânt, și Anton s-a lăsat păgubaș.

Catinca a izbucnit în râs: „Dar ce ți-a venit, mă rog? Sau ai uitat că de 20 de ani nu mai sunt a ta?”. „Am vrut să-ți amintesc de petrecerile din trecut, când la sfârșitul dansului te sărutam”, a rostit Anton, simțindu-se dezarmat. Iar când s-a dezlănțuit Perinița, bărbatul a scos din buzunar o batistă, a cuprins-o de mijloc pe fosta soție și a tras-o în joc, rotind-o într-un ritm nebunesc de parcă ar fi avut nu 68, ci 20 de ani. Pe neașteptate a pus băsmăluța jos și ori patima dansului, ori amintirile au deșteptat în el instinctele de amor și a sărutat-o cu foc la fel ca în anii tinereții. În acele clipe tot trecutul plin de frumos s-a revărsat în sufletul ei. Elvira făcea fețe-fețe.

„Indiferent nu mi-ai fost niciodată”

După acea petrecere de nuntă, relațiile dintre Elvira și Anton deveneau tot mai tensionate. Iar într-o dimineață, când s-a trezit, femeia și-a găsit toate lucrurile adunate într-o geantă mare din astea țigănești, cum li se mai spune. La micul dejun Anton i-a declarat: „Te rog frumos să pleci din casa mea! Cu 20 de ani în urmă mi-am alungat soția cu mare scandal din această casă pe care am construit-o împreună, scandal pe care, știi prea bine, l-ai provocat tu. Pe tine te rog cu binișorul să pleci. Cred că nu mi-a mai rămas mult de trăit și vreau să mă împac cu copiii, să-mi țin în brațe nepoții. Am iubit multe femei în viața mea, dar nici pe una n-am iubit-o atât de mult cum am iubit-o și o iubesc pe Catinca. Dacă ție am ce-ți reproșa, ei n-am ce să-i reproșez!”.

Elvira s-a văzut nevoită să plece, iar el n-a avut măcar amabilitatea să-i ducă lucrurile până acasă cu mașina. (De adus el i le adusese.) Femeia a ieșit după poartă și l-a rugat pe un vecin cu căruța s-o ajute. Știa că va veni timpul când va trebui să plătească pentru suferințele pe care i le-a provocat prietenei sale…

În aceeași zi, Anton a mers la Catinca, a căzut în genunchi și a rugat-o cu lacrimi fierbinți să-l ierte. A repetat de câteva ori ca pe un refren: „Vreau să-ți spun că la acea nuntă mi-ai răscolit dintr-odată toate ungherașele inimii. Bine a zis cine a zis că dragostea nu are vârstă”.  După lunga lui spovedanie, Catinca a tăcut un pic, apoi i-a mărturisit: „Nici să te iubesc nu știu dacă aș putea, de urât nu te-am urât niciodată, nu te-am putut vedea în ochi în toți acești ani de despărțire mai mult din dispreț, decât din ură, dar trebuie să recunosc că indiferent nu mi-ai fost niciodată. Și dacă mă rogi atât de mult să mă întorc la casa noastră pentru tot restul vieții, o să mă întorc.”

După 20 de ani, totul i s-a părut străin în casa ei. Tot ce fusese al ei, s-a șters. Altă gospodină își pusese amprentele peste tot. Treptat-treptat, Catinca și-a refăcut cuibușorul. Și-a chemat acasă copiii și nepoții. Cei doi fii au început să plângă de bucurie, bucuria reîntoarcerii în casa în care au crescut, dar de iertat nu și-au iertat tatăl. În aceste zile, Catinca și Anton sunt plecați la mare în Bulgaria. Bărbatul vrea să-i întoarcă vacanțele pe care i le-a furat.

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce