Aici şi acum!

Arc este astăzi una dintre cele mai importante edituri de la noi. Oricine are o mică bibliotecă în casă are neapărat, printre celelalte titluri, cel puţin o carte elaborată la Arc. Nu sunt tipărituri oarecare, ci volume de referinţă, instrumente de lucru la care omul apelează de mai multe ori pe zi. Ne oprim la un singur exemplu: DEXI.

Sigur, succesele Arc-ului sunt, în primul rând, şi ale directorului editurii, Iurie Bârsă, care împlineşte zilele acestea o vârstă perfectă – 50 de ani! L-am poreclit în taină „Aici şi acum!”, deoarece şi-a impus şi ne-a impus strategia urgenţei, a rezolvării pe loc a problemelor apărute, fără picoteli şi tergiversări. Din moment ce s-a hotărât că vom face un lucru, acesta se va face! Şi nu de mâine sau – poate! – începând de poimâine, ci chiar din clipa în care s-a luat decizia. Iar dacă s-a convenit între părţi că lucrarea cutare va fi livrată pe data cutare, la ora cutare, atunci aşa va fi, de-ar fi s-o ia Nistrul îndărăt! În acest sens, Iurie Bârsă este mai neamţ decât nemţii. Îl cunosc de ani de zile, dar ştiu doar câteva cazuri, când, înşelat de parteneri, s-a întâmplat altfel. Respectivii nu au mai fost din acel moment partenerii noştri. Fiindcă Iurie Bârsă ţine mai mult decât orice la onoarea cuvântului dat. Contractele şi ştampilele sunt doar chestii adiţionale la primul.

Şi asta în contextul unor deraieri etice care nu mai miră pe nimeni, când îmbrobodirile verbale, tragerea ţepelor şi neobligativitatea de a respecta promisiunile date a devenit nu un accident ruşinos, ci un mod de a face business. În ultimul timp, s-au dedulcit la acest nărav levantin chiar şi occidentalii.

O altă calitate a omului de afaceri Iurie Bârsă este punctualitatea pur umană, adusă întru câtva până la fanatism, punctualitate care nu are de a face cu contractele mari sau cu relaţiile mutuale interdepartamentale. Dacă a spus că va fi la locul stabilit, acolo va fi, chiar dacă ştie că celălalt o să-şi amintească de întâlnire abia după vreo juma’ de oră, când ácele ceasornicului lui Bârsă vor intra deja în perplexitate. Acum trebuie să vă imaginaţi reacţia acestui cavaler al timpului exact în faţa aiurelii noastre guvernamentale, care are un singur „criteriu” al „exactităţii”: La Sfântu-Aşteaptă şi o concepţie fluidă despre vreme, copiată parcă după ceasornicele-plăcintă ale lui Dali. De-ar fi să-i alegem lui Iurie Bârsă un simbol, acesta ar trebui să fie un ceas elveţian. Respectarea timpului, ca şi respectarea cuvântului dat, constituie axa pe care se ţine un caracter.

Fiind un bun român, e întâi de toate un bun basarabean. E gata să se ia de piept cu oricine care încearcă să ne trateze cu condescendenţa superiorului. E absolut convins că noi suntem nu mai puţin performanţi decât alţii şi că putem mult mai multe.
Îşi cunoaşte bine meseria, dar şi colaboratorii, faţă de care are înţelepciunea să-i lase să se afirme prin ce au mai bun, fără a-i struni la tot pasul din simple toane de şef. Asta nu înseamnă că nu are voce. Are! Vinovaţii, ca şi prietenii, ştiu de ce şi când se ridică acea voce. Cu anii şi-a educat şi intuiţia de a păstra un echilibru psihologic în orgolioasa noastră familie editorială şi de a cruţa – când e nevoie! – uriaşele noastre amoruri proprii de „neîntrecuţi” experţi în arta cărţii. Dincolo de asta cunoaşte, colegial, nevoile şi păsurile fiecăruia şi încearcă să intervină atunci când situaţia o permite. Suntem poate unica editură în care anul de criză nu a declanşat concedieri şi reduceri drastice de salarii. A ne întreba al cui e meritul ar fi doar o simplă întrebare retorică.
La mulţi ani, dle Iurie Bârsă!

Eugen Lungu