Agresivitate falsă, neîntemeiată

Se ştie că în cadrul alegerilor locale repetate din municipiul Chişinău, desfăşurate la 19 iunie curent, au participat 59,88 la sută dintre cetăţenii cu drept de vot ai capitalei. Sunt cunoscute de asemenea rezultatele finale ale acestui scrutin: liberalul Dorin Chirtoacă a obţinut 50,6 la sută din sufragii, pe când comunistul Igor Dodon – 49,4 procente. Din păcate, însă, unii nu vor să ia în seamă că aceste date se referă doar la electoratul care s-a prezentat la alegeri, dar nu la toată populaţia cu drept de vot a municipiului. Suferind înfrângere, comuniştii speculează aceste cifre bătându-se cu pumnul în piept că de partea lor se află aproape jumătate din populaţia Chişinăului.

Procedez cum cred de cuviinţă

Realitatea însă e cu totul alta. Dacă voturile căpătate de către pretendenţi le-am raporta, cum e şi logic, la întregul electorat al capitalei, am constata că pentru Igor Dodon s-au pronunţat 29,58 la sută dintre cetăţenii cu drept de vot ai municipiului, iar pentru Dorin Chirtoacă – 30,30 procente. Dar tot aici e necesar că ţinem minte că Dorin Chirtoacă se bucură de un avantaj considerabil, de partea sa fiind, în mod indirect, şi cei care nu au luat parte la alegeri, ceea ce vom demonstra în continuare.

Să vedem cine sunt cei care nu au ieşit la votare în acea zi de 19 iunie, care constituie 40,12 procente din tot electoratul. Făcând o simplă analiză, se poate spune că aceştia nu sunt nicidecum simpatizanţii comuniştilor, pentru că, dacă ar fi aşa, comuniştii, în baza centralismului lor democratic moştenit din perioada sovietică, i-ar fi obligat să se prezinte la urnele de vot, ceea ce nu s-a întâmplat. Astfel, asemenea indecişi (prin atitudinea lor faţă de alegeri şi liberul comportament pe care şi l-au însuşit: procedez cum cred de cuviinţă) mai degrabă pot fi ataşaţi la partidele democratice.

Feleşagul Alianţei

Afirmând mai sus că pentru Igor Dodon au votat doar 29,58 la sută dintre cetăţenii cu drept de vot ai municipiului Chişinău, se poate spune cu certitudine că nici în republică procentajul comuniştilor nu este mai mare, ba chiar mai mic. Prin urmare, este un fals vădit să se declare că pentru PCRM s-au pronunţat aproape 50 la sută din întregul electorat. Cu atât mai trist e faptul că şi unii analişti din presa democratică (nu se ştie de ce) cred că „jumătate din populaţia R. Moldova este susţinută de PCRM” – frază pe care am citit-o chiar zilele trecute pe prima pagină a unui ziar naţional.

Pornind de la cele expuse mai sus, în zadar face Igor Dodon declaraţii agresive precum că o să vedeţi ce o să se întâmple, o să avem proteste, va fi nestabilitate în societate etc., etc., inducând în eroare opinia publică crezând că o va speria. Toate acestea nu sunt altceva decât nişte izbucniri sterpe ale unui învins.

Alexandru DONOS

P.S. Două pronosticuri. 1) La întrebarea dacă este posibilă o alianţă PCRM-PLDM, răspunsul poate fi numai negativ: or, Vlad Filat nu este atât de naiv să-şi îngroape partidul cu aceeaşi rapiditate cu care l-a înfiinţat şi l-a scos în lume. 2) Să nu luăm în serios prezicerile unor comentatori precum că Alianţa va dispărea în curând. Alianţa va dăinui şi de acum înainte, fiind (aşa cum îi este feleşagul din născare) scandaloasă spre bucuria comuniştilor şi unitară în interesele poporului care a ales-o.

(A.D.)

 

The following two tabs change content below.