Afaceri dubioase la „Muzeul Satului”

Căpuşele Muzeului

 

„Muzeul Satului”, care se preconizează să fie construit pe malul lacului de la Porţile Oraşului, a fost transformat ilicit în zonă de odihnă, iar biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului”, restaurată la finele anului trecut, nu este privită cu ochi buni nici de chişinăuenii care vin aici să se relaxeze, nici de persoanele care au luat în arendă acest teritoriu. Mai mult decât atât, deşi s-au obligat printr-o scrisoare să presteze servicii populaţiei, fără să ia vreun ban, aceştia încasează lunar circa 360 de mii de lei, fără a achita vreun ban în bugetul Muzeului sau fără a elibera vreo chitanţă.

 

Marina LIŢA,

Elena CIOBANU, stagiară

 

Câţi din noi ştiu că în Chişinău există sau mai bine-zis ar trebui să existe un „Muzeu al Satului”? Cel puţin cei care vin la sfârşit de săptămână să se recreeze pe malul lacului de la Porţile Oraşului s-au arătat indignaţi de faptul că aici a fost instalată o biserică de lemn, în apropierea locului unde au venit să se relaxeze. „Nu o dată m-au oprit şi mi-au replicat de ce am pus biserica în mijlocul parcului unde se odihnesc. Dar un alt loc de instalat biserica nu am avut. Rămân uimiţi atunci când le spun că acest teren de fapt este al „Muzeului Satului” şi că aici vor fi instalate mai multe monumente de arhitectură”, ne-a comunicat Sergiu Curnic, parohul bisericii de lemn „Adormirea Maicii Domnului”.

 

„Tu bani mai ai?”

 

Dar acest agrement nu este pe gratis. Dacă vrei să petreci o după-amiază alături de prieteni, trebuie să-ţi umpli buzunarele cu mulţi lei, căci oriunde te-ai întoarce, trebuie să plăteşti. Te-ai pornit cu maşina, de cum ai intrat pe teritoriu, eşti întâmpinat de un paznic, ce îţi face semn să opreşti şi să scoţi din buzunar 10 lei. Vrei un grătar, achiţi alţi 50 de lei. Aici sunt de toate, şi lemne, şi cărbuni, numai că pentru toate trebuie să plăteşti. Vrei o căsuţă cu priză şi lumină? Poftim! Vrei casetofon? Poftim! Ei au de toate!  Tu bani mai ai?!

 

Dacă totuşi te-ai hotărât să inviţi vreo cinci persoane, măsuţa nu te va costa mai puţin de 160 de lei. Stai cât îţi pofteşte inima, adică de dimineaţă până la 23.00 sau chiar până la miezul nopţii. Închirierea unei mese variază între 160 şi 350 de lei şi poate ajunge până la o mie de lei. Deşi scoţi un pumn de bani din buzunar, nu primeşti nicio chitanţă! Dacă încerci să ceri una, eşti privit cu răutate şi ţi se răspunde urât.

 

De la 160 la o mie de lei

 

Îţi place să pescuieşti? Acest loc este special pentru tine, unde mai pui că în perioada de prohibiţie nu trebuie să plăteşti nimic, ce-i drept, nici la prea mult peşte nu visa. „Sâmbăta pentru noi e lege să fim aici. Avem până şi un loc preferat, parcă vine peştele cu plăcere în acest colţ”, ne arată Valentin, un client fidel, cu mâna spre mal. „Veniţi la noi, nu ne descurcăm cu micii ăştia şi cărbunii s-au terminat!”, îl strigă soţia.

 

Puţin într-o parte de focul grătarelor, străjuieşte biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului”, monument istoric din sec. al XVII-lea. „Este un loc minunat. Arhitectura, ambianţa, atmosfera, totul este deosebit. Mi-a furat ochii biserica, am şi uitat pentru ce sunt aici”, spune Natalia, o vizitatoare venită de la sud pentru a se distra alături de prietenii ei care o aşteaptă mai în vale şi duc grija focului.

 

Este proprietarul, nu-i proprietarul!

 

Aceasta, ca şi celelalte persoane intervievate, nu a putut să ne spună ce face un monument de arhitectură în centrul unui parc de agrement, cum este considerat lacul de la Porţile Oraşului. „Nu ştiu de ce au pus-o aici. Ne stă bucata în gât când vedem clopotul sau îl auzim în zilele de duminică. Data viitoare vom veni după ora două”, spune indignat Vasile, pe care l-am găsit duminică în parc.

 

Un bărbat se apropie cu un carneţel de fiecare masă şi adună banii de la toţi muşteriii, prezentându-se: „Oleg, proprietarul”. Atunci când îl sunăm, schimbă macazul şi ne spune că se ocupă doar de adunatul banilor. „Şeful nu este în ţară. Va fi săptămâna viitoare. Reveniţi atunci şi veţi vorbi cu el”, aud la celălalt capăt al receptorului.

 

Zonă de odihnă neautorizată

 

Mihai Ursu, directorul Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, susţine că „proprietarii” nu au niciun drept să perceapă vreo taxă de la oamenii care vin să se odihnească. „Despre „Muzeul Satului” a început să se vorbească prin anii 1991–1992. Acesta însă a devenit realitate în 1995, când Mircea Snegur, preşedintele de atunci al Republici Moldova, a semnat un decret prin care a acordat viitorului Muzeu 151,4 ha, iar administraţia publică locală a mai trecut de la ea 26,6 ha. Astfel, la ora actuală, Muzeul are un teritoriu de 178 de hectare”, a declarat pentru JURNAL Mihai Ursu.

 

Acesta susţine că, la scurt timp, a apărut în acel loc o zonă de odihnă neautorizată. „Toate organele de control au început să facă presiuni şi, când ne-am trezit asaltaţi cu amenzi, s-a pus problema în cadrul unei şedinţe a Ministerului Culturii şi s-a decis ca teritoriul din preajma lacului să fie dat în gestiunea unui agent economic. Din 2002, Roman Ostapenco, preşedintele Clubului de Golf din Republica Moldova, avea semnat un contract cu noi care prevedea păstrarea curăţeniei în jurul lacului şi neadmiterea tăierii copacilor. În schimb, Clubul de Golf percepea bani pentru serviciile de agrement. Până în 2007, a fost destul de curat, nu se tăiau copacii pentru lemne sau frigărui. În 2007, Centrul de Medicină Preventivă din municipiul Chişinău şi Inspectoratul Ecologic de Stat au început să facă mai multe controale solicitând un nivel adecvat al curăţeniei (Nici până acum Clubul nu a instalat un WC civilizat – nota autoarelor). De la Clubul de Golf ni s-a comunicat că nu vor face faţă şi atunci a fost organizată o licitaţie care a fost câştigată de un beneficiar. Roman Ostapenco a semnat o scrisoare prin care se obliga să aibă grijă de acest teritoriu, adică să presteze servicii pentru populaţie, fără să ceară bani”, spune directorul Muzeului.

 

Servicii gratuite

 

Ursu menţionează că firma nu a achitat niciun leu în fondul Muzeului. „Clubul de Golf îşi lua responsabilitatea de a face curăţenie pe ambele maluri ale lacului de la Porţile Oraşului”, a conchis Ursu.

 

Un simplu calcul matematic arată că, lunar, Clubul de Golf încasează în jur de 360 de mii de lei. Menţionăm că acest calcul este unul estimativ. Aceasta în condiţiile în care parcul de la Porţile Oraşului este asaltat de chişinăueni în weekend.

 

Vom reveni în numărul de vineri cu un articol despre arhitectura „Muzeului Satului”, precum şi despre litigiul existent între unul din investitorii actuali şi Ministerul Culturii.

 

 

 

The following two tabs change content below.
Marina Liţa

Marina Liţa

Marina Liţa

Ultimele articole de Marina Liţa (vezi toate)