Adrian Teodorovici: „Le duc dorul, îi simt aproape prin cântecele lor”

DINASTII //  La Leova, în amintirea fraţilor Teodorovici, se organizează anual festivalul ce le poartă numele

Energic, optimist, dând sfaturi înţelepte – aşa ne întâmpină Adrian Teodorovici, fratele lui Petre Teodorovici şi al lui Ion Aldea-Teodorovici. Deşi a lăsat în urmă peste şapte decenii de viaţă, ne spune că are sufletul mereu tânăr. Şi e de crezut, convingeţi-vă şi Dvs. uitându-vă la poza alăturată. Ca şi fraţii săi mai mici, este un aprig pasionat de muzică. Toată vara, grădina sa e inundată de melodii interpretate la pian sau acordeon, dar şi de zumzetul celor peste 50 de familii de albine pe care le îngrijeşte.

Victoria POPA

Pe Adrian Teodorovici, fratele mai mare al regretaţilor compozitori Petre şi Ion Aldea-Teodorovici, l-am întâlnit la Leova, la lansarea volumului de carte „Poveşti adevărate” al publicistei Lidia Bobână. Un bărbat înalt, cu părul cărunt, s-a oprit în aşteptarea autografului jurnalistei. Din vorbă în vorbă, începe să-şi amintească de familia şi fraţii săi. „Tata a plecat devreme din viaţă şi mama a rămas cu noi trei. Le-am fost în loc de tată. Petrică terminase clasa a X-a, şi Ionel, clasa a VI-a”, îşi aminteşte Adrian Teodorovici. Tatăl său, simţind că pleacă din viaţă, l-a rugat pe fiul mai mare ca Petre şi Ion să-i urmeze calea de muzician. Adrian s-a împotrivit.

„Tata lucra în Capela corală „Doina”, şi-a întemeiat familia aici, la Leova, cu mama lui Petre şi Ion, pentru că eu sunt de la altă mamă. La Leova a lucrat profesor de muzică. Muncea concomitent în trei locuri. Trăiam greu. Când erau concursuri, nu se dădea transport pentru a pleca la Chişinău. Avea un cor de 120 de copii. Trăiam în sărăcie şi eu nu voiam ca fraţii mei mai mici să fie săraci ca tata, pentru că arta nu era preţuită atunci. Ca şi acum, de altfel”, îşi aminteşte protagonistul nostru.

Ion şi Petre au învăţat vioara la Şcoala de Muzică din Leova, care a fost deschisă la insistenţa tatălui acestora, Cristofor Teodorovici, iar Adrian a învăţat de sine stătător să cânte la acordeon. Astfel, la vârsta de 12 ani, lucra alături de taică-său. Acompania soliştii şi toate corurile create de capul familiei în mai multe sate, au fost chiar şi la Radio Chişinău.

Înainte de a merge la studii, a plecat cu taică-său la Moscova. Ajunşi în mijlocul unui parc, s-au oprit să asculte un concert al unei orchestre simfonice. „Valurile Dunării” al marelui Strauss, simfoniile lui Ceaikovski m-au lăsat fără grai, parcă aş fi fost în altă lume. Totul mi-a părut atât de frumos, atât de măreţ, mi-am zis că nu voi fi niciodată ca ei. Ulterior, tata a încercat să mă convingă că nu am dreptate, dar am decis să îmbrăţişez altă profesie”, îşi aminteşte cu o notă de regret în glas Adrian Teodorovici.

„Muzica a rămas doar o pasiune”

A studiat la Colegiul de medicină veterinară din Leova. În timpul studiilor, lucra în calitate de conducător artistic. Apoi a absolvit alte două instituţii, din Odesa şi Rusia, specialitatea – apicultura. „După aceste două facultăţi, muzica a rămas doar o pasiune. Am compus şi cântece cu motive pastorale, care încă mai sunt interpretate la Leova”, ne mai spune Adrian Teodorovici. Locuieşte împreună cu soţia într-o casă, la construcţia căreia au contribuit mult şi fraţii săi trecuţi din viaţă. Casa părintească au demolat-o, nu s-a mai putut face un muzeu, după cum planificaseră. Pensia este mică, dar prisaca îi permite să-şi asigure un trai decent.

Secrete şi plăceri

„Aş putea să nu lucrez, să trăiesc numai din comercializarea mierii, dar simt o plăcere când sunt util şi oamenii au nevoie de mine. Ba în apicultură, ba pe linia medicinei veterinare. Când eşti solicitat de oameni, parcă şi viaţa e mai uşoară”, ne spune gospodarul. Pasiunea pentru apicultură a apărut după ce a primit cadou un stup de albine de la tatăl său, Cristofor Teodorovici.

Îi place să-şi amintească de fraţii săi. Ion şi Petre îşi făceau studiile în capitală şi, în loc să meargă acasă, se duceau direct la fratele mai mare, unde puteau să privească televizorul, o raritate pe atunci. „Eram uniţi, le duc dorul, îi simt aproape prin muzica şi cântecele lor”, îşi împărtăşeşte emoţiile bărbatul. Cornelia, fiica lui Adrian Teodorovici, locuieşte în Italia. Şi Cornelia a absolvit Conservatorul.

„Cântecele lor sunt atât de actuale”

„Ionel şi Petrică nu prea au fost apreciaţi la Leova, dar la Chişinău iată că au avut succes şi s-au afirmat după foarte multă muncă”, îşi deapănă amintirile dl Teodorovici. „Au obţinut succesul muncind enorm. Cântecele lui Petrică parcă ar fi fost compuse ieri. Era mândru de succesele pe care le-a înregistrat la festivalurile de la Mamaia, România, Ialta, Ucraina, şi apoi în Republica Moldova. Ionel s-a afirmat un pic mai greu, în schimb a obţinut şi el aprecierea largă şi unanimă a publicului. A avut multă susţinere din partea soacrei sale, doamna Eugenia Marin. Ea i-a unit ca duet, fiind şi o familie bună. Ion o iubea mult pe Doina. Cristi, fiul lor, ne mai sună, dar vine rar, este prins cu lucrul. Petrică are un nepoţel de la fată, leit Petrică. Când îl văd, îmi mai alin dorul de fratele meu. Relaţia cu nepoată-mea este una mai strânsă decât cu Cristi”, povesteşte fratele mai mare al Teodorovicilor.

Doi fraţi Teodorovici şi unul Aldea-Teodorovici

Petre şi Adrian au purtat mereu numele tatălui – Teodorovici, iar Ion şi-a adăugat şi numele mamei. Ideea de adăugare a numelui mamei i-a aparţinut Doinei, care nu voia să se încurce numele la primirea onorariilor.

Azi, Şcoala de Muzică din Leova poartă numele „Ion şi Petre Teodorovici”. La Leova, în amintirea fraţilor Teodorovici, se organizează anual festivalul care le poartă numele. Pe strada centrală a orăşelului, într-un scuar, este instalat un monument în memoria marilor compozitori şi interpreţi basarabeni – fraţii Petre Teodorovici şi Ion Aldea-Teodorovici.

The following two tabs change content below.