Adrian Păunescu, creatorul Cenaclului „Flacăra”

Poetul, publicistul şi omul politic român Adrian Păunescu (n. Adrian Păun) s-a născut pe 20 iulie 1943 în satul Copăceni, plasa Bălţi, judeţul Bălţi, Basarabia, astăzi R. Moldova.

Născut în Basarabia, Păunescu şi-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Bârca, judeţul Dolj. A absolvit Colegiul Naţional „Carol I” din Craiova. Tatăl lui Păunescu, membru al Partidului Naţional Liberal, a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru „activităţi anticomuniste” de regimul stalinist de după 1945 şi, din această cauză, Păunescu a trebuit să aştepte trei ani pentru a se putea înscrie la facultate. Păunescu a studiat filologia la Universitatea din Bucureşti, fiind apoi bursier, pentru un an, al Universităţii din Iowa, SUA (1970–1971).

A debutat ca poet în revista „Luceafărul” (1 mai 1960) şi cu volumul „Ultrasentimente” (1965). A publicat foarte multe volume de versuri, printre care: „Mieii primi” (1967), „Repetabila povară” (1974), „Iubiţi-vă pe tunuri” (1981), „Totuşi, iubirea” (1983), „Poezii cenzurate” (1990) sau „Rugă pentru părinţi” sau „Încă viu” (2008). Numărul volumelor vândute, semnate de poet, depăşeşte cifra de un milion de exemplare.

A intrat în presa scrisă ca redactor la revistele „Amfiteatru” (1966–1968), „România literară” (1967–1970; redactor-şef adjunct) şi „Luceafărul” (1970–1972). Din 1973, conduce revista „Flacăra”, adevărat fenomen de masă, cu care susţine, până la interzicerea sa, în 16 iunie 1985, peste o mie manifestări de muzică, poezie şi dialog, în faţa a mai mult de 6 milioane de spectatori. Pe scena Cenaclului „Flacăra”, se lansează spre marele public, cele mai faimoase figuri ale muzicii tinere româneşti, poeţi şi alţi creatori.
În 1982, apare triplul album de discuri LP, „Cenaclul Flacăra în concert”, iar în 1983, este realizată, fără a putea fi cuprinse decât puţine filmări, pelicula de 70 de minute „Cenaclul Flacăra – Te salut, generaţie în blugi”, interzisă imediat de autorităţi.
Devenit incomod, este destituit în iulie 1985. Pretextul imediat a fost scandalul busculadei iscate la concertul Cenaclului Flacăra din Ploieşti din iunie 1985, însă Păunescu devenise cunoscut şi pentru criticile la adresa puterii.

După căderea comunismului, nu i s-a permis reîntoarcerea la conducerea revistei „Flacăra”, astfel că, în toamna anului 1990, fondează revista „Totuşi iubirea”. Proprietar, fondator şi preşedinte-director general al Editurii şi Fundaţiei „Adrian Păunescu” SRL (din 1990). A condus revista „Flacăra lui Adrian Păunescu”. În calitate de publicist, a mai condus ziarul „Sportul românesc”, o scurtă perioadă în 1999, şi a realizat emisiuni de fotbal la Antena 1.

În mai 1992, împreună cu poetul Grigore Vieru, Doina şi Ion Aldea Teodorovici, Adrian Păunescu, a fost în faţa luptătorilor din Războiul de pe Nistru pentru a le ridica moralul. S-au aflat la o distanţă de circa 300 de metri de tancurile şi lunetele inamicilor.
Adrian Păunescu şi-a început cariera politică încă din timpul regimului comunist. Între 1966 şi 1968, a fost secretar al organizaţiei UTC de la Uniunea Scriitorilor din România, iar în august 1968 a devenit membru al PCR. În toamna anului 1985, a fost sancţionat de colegii săi de partid cu vot de blam cu avertisment. Intelectual de stânga, după 1989, a fost membru al Partidului Socialist al Muncii (PSM), din partea căruia a candidat şi la Preşedinţie, în 1996. Din 1998, a activat în Partidul Social Democrat. A fost senator de Dolj, în trei mandate.

Poetul Adrian Păunescu a murit pe 5 noiembrie 2010, la Spitalul de Urgenţă „Floreasca”, unde a fost internat din data de 26 octombrie cu probleme grave cardiace, renale şi hepatice. Păunescu a fost înmormântat pe Aleea Scriitorilor din Cimitirul „Bellu” din Bucureşti, în apropiere de Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, George Coşbuc, Nichita Stănescu şi Eugen Barbu, în prezenţa a mii de oameni. Adrian Păunescu a avut parte, pe ultimul drum, de onoruri militare, deoarece a fost decorat, în 2003, cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler.

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău