Adidaşii lui Vladimir Beşleagă

„Lecturile publice” este un proiect iniţiat de Uniunea Scriitorilor şi susţinut de compania MOLDCELL

 

Vladimir Beşleagă e cel mai tânăr dintre clasicii literaturii române din Basarabia. Nu mă refer la vârsta domniei sale, ci la viteza cu care se deplasează, pe jos, încălţat în nişte adidaşi simpatici, uimindu-ne prin sprinteneala paşilor, dar mai ales prin prospeţimea minţii sale.

 

Autorul „Zborului frânt” la Liceul Teoretic „Mihail Sadoveanu” din Hânceşti

 

Iuţeala cu care urmăreşte şi reacţionează la cele mai importante întâmplări din viaţa noastră literară, politică, socială ne face să uităm deseori că are optzeci şi unu de ani, începătorii invitându-l la cenacluri, debutanţii considerându-l partener de discuţie, autorii cu experienţă chemându-l la lansările cărţilor lor.

 

Neobositul, matinalul, mereu inspiratul Vladimir Beşleagă, pe care criticul Ion Simuţ îl consideră „vârful ierarhiei în proza basarabeană”, e şi unul dintre cei mai aşteptaţi oaspeţi în şcoli şi licee. Ne-am convins de acest lucru, o dată în plus, în ziua ploioasă de vineri, 21 septembrie, când am mers împreună cu domnia sa, cu scriitorul Grigore Chiperi şi cu fotograful Nicolae Răileanu la o întâlnire cu elevii Liceului Teoretic „Mihail Sadoveanu” din Hânceşti, în cadrul Proiectului Naţional de Lecturi Publice.

 

Proiectul Naţional de Lecturi Publice al USM continuă

 

Copiii îl ascultă pe Vladimir Beşleagă ca pe unul de-al lor, ca pe un om blând, senin, care ştie să se copilărească. Prozatorul le-a povestit că personajul principal al romanului „Zbor frânt” e un băiat de treisprezece ani pornit în căutarea fratelui său, rătăcit între cele două maluri ale Nistrului, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. S-ar părea că o temă gravă, inevitabil, va plictisi publicul împodobit cu fundiţe sau înarmat cu laptopuri. Totuşi, fetele şi băieţii din Hânceşti prind fiecare cuvânt al romancierului, aflând cum mama l-a învăţat să citească în trei alfabete, cum a scris prima poezie despre un iepuraş, cum nu era mulţumit de propriile povestiri din perioada debutului şi cum, după sute de pagini în care şi-a antrenat condeiul, a scris o lucrare mustind de adevăr, de suferinţă, de dorul decolării, aceasta numindu-se „Zbor frânt”. „Am scris romanul dintr-o mare durere, după ce a murit mama mea”, le-a mărturisit scriitorul copiilor.

 

Monologul râului Nistru

 

Citindu-le monologul râului Nistru din romanul „Zbor frânt”, Vladimir Beşleagă arăta exact ca un urmaş al lui Creangă, Sadoveanu, încât foarte tinerii săi ascultători vor avea dreptul să se laude, peste ani, că au văzut şi au ascultat un clasic. Unul autentic, de o simplitate năucitoare, care la un moment dat s-a dus spre mijlocul sălii, a găsit-o pe fetiţa care îi pusese o întrebare serioasă şi i-a dat o carte cu autograf.

 

Directoarea liceului, dna Maria Cojocaru, profesoară de română, i-a mulţumit romancierului şi colegilor săi pentru vizita la Hânceşti, spunând că această întâlnire a fost o oră de literatură vie, elevii având norocul de a-i vedea în faţa lor pe oamenii care scriu cărţi.

 

Sportivitatea dlui Vladimir Beşleagă s-a manifestat şi afară, în curtea liceului, prozatorul alerga prin ploaie şi se bucura de ea, iar noi, cei care-l priveam, îl invidiam pentru „Zbor frânt” şi pentru că poartă încălţăminte comodă.

 

Irina Nechit  

 

 

 

 

The following two tabs change content below.