Accesibilitate de formă pentru persoanele cu dizabilități, cu girul autorităților locale

Foto Orasul obstacolTrotuarele cu gropi, bordurile înalte, transportul public neadaptat, rampele de acces în clădiri prea abrupte sau construite de formă fac orașul Chișinău extrem de neprietenos pentru persoanele cu mobilitate redusă. Deși cea mai mare parte din vină pentru această situație o poartă primăria, funcționarii se apără și spun că nu au suficiente pârghii pentru a schimba situația.

Lucruri banale, cum ar fi urcatul treptelor la o alimentară, procurarea medicamentelor, vizita la medic sau plimbarea prin oraș sunt, în cazul persoanelor care se mișcă cu greu, adevărate acte de curaj.

Prin astfel de momente trece zilnic Cornel Baran, care este dependent de scaunul cu rotile. „Când nu aveam mașină, ajungeam acasă ud și murdar. Era un dezastru”, povestește tânărul în vârstă de 21 de ani. Cel mai mult este supărat pe cei care au instalat rampe impracticabile în instituții publice și blocuri. „Cele mai multe sunt puse de formă. Chiar dacă am forță în mâini, iar greutatea îmi permite să mă deplasez ceva mai ușor, unele rampe sunt atât de periculoase încât nu risc să le urc”, adaugă Cornel. Tânărul crede că persoanele care au diagnoze mai severe decât ale lui nu se pot descurca fără însoțitor.

Chișinăul, prin ochii persoanelor cu mobilitate redusă

Prin astfel de dificultăți trec zilnic și mamele cu copii mici în căruț, care sunt nevoite să ceară de fiecare dată ajutorul persoanelor din preajmă pentru a urca în transportul public sau a trece de scările de la intrarea în farmacii, magazine, bănci și chiar în policlinici. „Ies la plimbare cu copilul în căruț doar în jurul blocului. Încercăm să evităm aglomerația, troleibuzele, microbuzele”, spune Svetlana Corlăteanu, mama unui copil de aproape doi ani.

În situații la fel de dificile sunt și bătrânii, mai ales cei care nu se pot deplasa fără baston. „Picioarele nu mă țin. Mi-e greu să urc și să cobor din troleibuz. Trotuarele sunt pline de gropi. Le ocolesc, dar uneori se mai întâmplă să cad din cauza lor”, mărturisește Angleta Bucățel, pensionară.

Și nevăzătorii percep Chișinăul ca pe un obstacol aproape imposibil de înfruntat. Puțini sunt cei care au învățat să se deplaseze singuri. Cei mai mulți nu ies cu zilele din casă pentru că orașul, cu mici excepții, nu este adaptat la nevoile lor. „Iarna, mai ales, e foarte dificil pentru nevăzători. Îmi amintesc că odată șoferul microbuzului a oprit la zece metri de semafor. Din cauza mormanelor de zăpadă de lângă bordură și de pe trotuare, nu am putut să-mi dau seama unde mă aflu. Am căzut până la genunchi în zăpada adunată lângă trotuar. Trecătorii m-au ajutat să ajung la serviciu”, povestește Valeriu Popov, nevăzător, profesor de Deprinderi de viață cotidiană la Centrul Naţional de Informare şi Reabilitare al Societăţii Orbilor din Moldova.

În evidența Casei Naționale de Asigurări Sociale se află 180,6 mii de persoane cu dizabilități (dintre care 14 mii sunt copii), 525,9 mii de pensionari și peste 75,5 mii mame cu copii cu vârsta de până la 3 ani. Un calcul simplu arată că aproximativ 800 mii de persoane, sau circa un sfert din populația țării, sunt persoane cu mobilitate redusă. Aceste categorii de persoane sunt considerate de specialiști vulnerabile.

rampefoto nadea roscovanuAccesibilitate de formă

Orașul și locuitorii lui percep lipsa accesului ca pe o problemă ce nu-i privește, iar indiferența cu care sunt tratate persoanele cu mobilitate redusă este alarmantă. „Societatea nu este informată despre abilitățile, posibilitățile și problemele persoanelor cu dizabilități, iar unii nici nu știu că noi existăm. Faptul că nu vedem persoane cu dizabilități în stradă e o dovadă că problema accesului există. Oamenii nu ies din casă pentru că nu există rampe”, conchide Ludmila Iachim, coordonator de proiect, Asociația „Motivație”, organizație care luptă pentru drepturile persoanelor cu dizabilități.

O rampă extrem de abruptă, formată din două șine care nu rezolvă în niciun fel problema accesului, dar pentru care s-au cheltuit bani publici, este instalată la instrarea în sediul Direcției Generale Educație, Tineret și Sport din Chișinău. Specialiștii spun că rampa este imposibil de utilizat și asta în timp ce printre beneficiarii instituției se numără și multe persoane în scaun rulant.

„Am vrut să susținem persoanele cu dizabilități. Lumea chiar ne mulțumește că s-a făcut lucrul acesta”, declară Valentina Cujbă, director adjunct al direcției, care precizează că nimeni nu s-a plâns până acum că nu a putut intra în clădire.

Tatiana Stolpeaga, inginerul direcției, recunoaște însă că la construcția rampei nu s-au respectat normele în vigoare. „S-ar fi putut găsi o soluție pentru a diminua unghiul rampei până la 12 grade, așa cum prevede legea, dar cu bani mai mulți”, explică Stolpeaga.

Deși legislația Republicii Moldova obligă autoritățile publice și agenții economici să asigure accesul persoanelor cu dizabilități la infrastructura socială, „doar 30% din instituțiile din Chișinău și din țară sunt utilate cu rampe de acces”, arată un studiu realizat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor. Astfel, din 5137 de instituții publice verificate, 3440 nu dispun de rampe de acces, iar cele existente nu corespund normativelor în construcții și nu respectă necesitățile persoanelor în dificultate.

Ping-pong între funcționari

De altă părere sunt persoanele responsabile din cadrul autorităților publice locale. „La toate blocurile sunt construite intrări pentru persoanele cu dizabilități. Proiectanții sunt cei care trebuie să respecte legea și să proiecteze conform normelor. Comisia de recepție finală examinează actele. Unul din acte este procesul-verbal la terminarea lucrărilor, care conține inclusiv concluziile Inspecției de Stat în Construcții”, susține Vasile Olaru, șef adjunct, Direcția autorizare și disciplină în construcții, Primăria municipiului Chișinău.

Șeful Inspecției de Stat în Construcții, Vasile Radu, nu consideră, însă, că proiectantul este responsabil de această situație, deoarece acesta se ghidează de documentele eliberate de primărie. Potrivit lui Vasile Radu, construcția rampelor este ignorată și de unii, și de alții. „Vinovată de nerespectarea legii în ceea ce privește asigurarea accesibilității persoanelor cu dizabilități în instituții este, în primul rând, administrația publică locală, pentru că funcționarii de la primărie sunt cei care avizează proiectele și eliberează certificatele de urbanism”, susține Vasile Radu.

Pe de altă parte, arhitectul-șef al municipiului Chișinău, Ion Carpov, se apără: „Nu avem pârghii de influență. Noi trebuie să reacționăm la o adresare. Dacă nu se adresează nimeni, nu putem să trimitem noi lucrătorii departamentului ca să facă verificări”, spune Carpov.

Întrebat de ce nici blocurile date recent în exploatare nu sunt dotate cu rampe, funcționarul dă vina pe proprietarii construcțiilor. „Pentru ei este chiar mai simplu să ne oblige prin judecată să recepționăm clădirea. În prezent, legea este imperfectă, iar judecătorii găsesc soluții care să convină beneficiarului”, adaugă Carpov.

Explicațiile funcționarilor sunt puse la îndoială de reprezentanții societății civile care spun că ilegalitățile care se comit nu mai pot fi tolerate. „Construcțiile inaccesibile persoanelor cu dizabilități, multe din care sunt construite ilegal, apar ca ciupercile după ploaie. Asta ne face să credem că există și alte metode de convingere, pentru că o altă problemă gravă a Republicii Moldova este corupția”, punctează Ana Furtună, director executiv, Coaliția Nediscriminare.

Problema accesibilității ajunge în sălile de judecată

Coaliția Nediscriminare a dat în judecată rețeaua de farmacii „Felicia” și Banca de Economii, pe motiv că administrațiile acestora nu asigură accesul persoanelor cu mobilitate redusă. Astfel, în premieră, o instanță de judecată va trebui să se pronunțe pe marginea problemei accesului.

Înainte de a merge în instanță, experții Coaliției s-au documentat și au constatat că atât rețeaua de farmacii „Felicia”, cât și Banca de Economii, care este singura instituție din țara cu capital majoritar de stat, discriminează persoanele cu mobilitate redusă. „Am mers la mai multe sedii ale rețelei „Felicia” și am văzut că nu sunt adaptate. Multe mămici se plângeau că nu pot intra cu căruțul, fiind nevoite să îl lase în stradă. Să îți iei copilul în brațe și să mergi să-ți faci cumpăraturile nu e atât de simplu. În egală măsură am luat în calitate de pârât Banca de Economii, pentru că deține monopolul la capitolul indemnizații, plăți, facilități pentru persoanele în etate și ar trebui să respecte aceste rigori”, susține Ana Furtună.

În cazul dosarului cu Banca de Economii, urmează să fie prima ședință de judecată, iar în cazul „Felicia” – cea de-a doua ședință de judecată, deoarece reprezentantul rețelei de farmacii insistă ca cererea să fie scoasă de pe rol. „La această etapa ei încearcă să tragă de timp”, adaugă Furtună, care a menționat că pârâții nu conștientizează problema. „Le vorbești despre discriminare și despre acomodare rezonabilă și ai senzația că le spui despre un lucru rupt de realitatea Republicii Moldova”, adaugă Ana Furtună.

Contactați telefonic, atât avocatul „Felicia”, Alexandru Tvicenco, cât și jurista Băncii de Economii, Natalia Pleșca, au refuzat să facă declarații pentru presă, spunând că îşi vor expune opinia în instanță.

Legea rămâne pe hârtie

În ultimii ani, s-au făcut pași importanți la nivel legislativ pentru excluderea oricărui fel de discriminare. Se operează cu noțiuni noi, ca incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități, accesul la infrastructură, nediscriminare. În opinia juriștilor, deși există tendințe pozitive, mai sunt încă probleme destul de serioase la capitolul respectarea și implementarea legislației în vigoare.

„Din 2012, avem un cadru legal extrem de favorabil, aș spune chiar, pe alocuri, exagerat de protectiv, pentru persoanele cu dizabilități și cele cu mobilitate redusă. Însă observăm că legile nu se respectă din cauza lipsei unor mecanisme clare de implementare și control”, susține juristul Vitalie Meșter, președintele Centrului de asistență juridică a persoanelor cu dizabilități.

Olga Ceaglei, Ariadna Ursachi, Centrul de Investigații Jurnalistice

Investigaţia a fost realizată în cadrul Campaniei „Jurnaliştii pentru şanse egale şi diversitate”, desfăşurată de Centrul de Investigaţii Jurnalistice cu suportul Programului Egalitate şi Participare Civică al Fundaţiei Soros-Moldova. Instituţia finanţatoare nu influenţează în niciun fel subiectul şi conţinutul investigaţiilor publicate.

The following two tabs change content below.