Acasă şi în afară

DIASPORA // „Lucrezi două zile, trăieşti două săptămâni”

Fie că nevoile şi sărăcia i-au mânat departe de casă, fie că şi-au urmat partenerii de viaţă, fiecare persoană poartă neîncetat dorul de casă, dragostea celor dragi şi scurtele bucurii ale revederii. Anume când se întorc acasă uită de problemele lingvistice cu care se confruntă, de criza care poate să-i lase fără serviciu la întoarcerea în ţara-gazdă, de singurătate.

Marina LIŢA

Îmbrăcaţi la patru ace, vorbind într-o română frumoasă, membrii diasporei moldoveneşti au participat la cel de-al V-lea lor Congres, pentru a-şi spune păsul, a-şi împărtăşi experienţa de viaţă şi a se face auziţi Acasă. „Sunt de 17 ani în Grecia. Am fost printre primii moldoveni care au lăsat casă, masă şi au plecat să câştige un ban în plus”, începe discuţia Larisa Bilhac, din Boldureşti, Nisporeni, reprezentanta Asociaţiei Moldo-Elene „Orfeu”, din Atena.

„Frumoasă-i limba noastră”

„Când am ajuns în Atena, eram speriată, nu ştiam ce înseamnă Occident. Am început să lucrez la curăţenie, iar din mâini îmi curgea sânge. Eu plângeam şi recitam poezia lui Grigore Vieru „Frumoasă-i limba noastră”. Acolo, departe de casă, am înţeles ce înseamnă limba română”, spune femeia, iar ochii ei albaştri îşi schimbă culoarea.

Deşi a lipsit 17 ani de acasă, aceasta susţine că nu a adunat nimic. „Am trimis în aceşti ani banii acasă şi i-am ajutat pe toţi”, spune femeia. Nici nu se gândeşte pe moment să revină. „Ce să fac? În şcoală nu mă ia nimeni. În Grecia dacă lucrezi două zile, poţi trăi două săptămâni, la noi e invers”, susţine aceasta.

Larisa spune că cea mai mare problemă a moldovenilor din Grecia este legalizarea actelor. „Guvernul elen a încetat din 2005 să legalizeze străinii. Cu toate acestea, este o procedură anevoioasă şi costisitoare. Ai nevoie de asigurare medicală, care costă o mie de euro, la care se adaugă o taxă de 150 de euro”, spune aceasta.

Lipsa curselor aeriene directe

„Sunt bulgăroaică basarabeancă”, se prezintă Svetlana Filipova din Cahul, care este de 16 ani în Bulgaria. Aceasta spune că, spre deosebire de alte ţări europene, în Bulgaria nu e complicat să găseşti de lucru. „De lucru este mult şi leafa e mai bună ca în Moldova. Ai noştri lucrează în construcţii, chelneri”, afirmă aceasta.

Ceea ce lipseşte sunt liniile aeriene între cele două ţări. „Bulgaria este interesată de Republica Moldova. Unii jurnalişti de acolo au fost invitaţi la Festivalul vinului şi au fost impresionaţi de ţara noastră. Ulterior, aceştia au revenit şi au realizat un film despre Moldova, care a fost primit bine. Dar din cauza lipsei unei curse aeriene sau terestre directe, puţini sunt cei care se aventurează să se pornească să viziteze RM”, semnalează aceasta o stare de fapt.

Svetlana Spătaru, din Chişinău, lucra redactor editor la revista „Ştiinţa”. Era mulţumită de serviciul pe care îl avea şi nu se gândea să plece în Italia. „Soţul a obţinut un contract de muncă şi mi-a propus să-l urmez. Deşi nu doream, mi-am urmat soţul”, îşi aminteşte Spătaru, reprezentanta Confederaţiei Asociaţiilor Unite din Diasporă, Padova.

La început îşi ajuta fetele ca să se integreze. „Apoi mi-a venit ideea să fac şi eu o facultate. De fapt ideea o aveam de mai demult, dar aveam familie şi mă gândeam că nu voi reuşi”, spune Svetlana.

„Copiii noştri tind deja spre alte ţări”

Acum este studentă la Facultatea de Drept, specializarea Consultaţie în domeniul muncii, şi a deschis o firmă de traduceri. „Clienţii mei sunt în mare parte moldovenii care vor să-şi perfecteze actele”, povesteşte aceasta.

După ce i s-a încheiat contractul de muncă, soţul a luat altul, în Anglia. Acum este plecat, iar Svetlana a rămas cu fetele care studiază. „După absolvirea facultăţii fetele ar dori să găsească un post de lucru în altă ţară europeană. Italia a fost salvarea generaţiei noastre de sărăcie, dar, pentru cei tineri, Germania, Elveţia sunt locurile unde ar vrea să locuiască”, susţine aceasta.

O comunitate mare de moldoveni se află în Germania. „Sunt nemţi basarabeni, unii au emigrat în urma conflictului din Transnistria, în anii 1992 – 1994, moldoveni căsătoriţi cu nemţi, în baza contractelor de muncă sau la studii, şi cei care se află ilegal, numărul cărora a scăzut considerabil în ultimii cinci ani”, comunică Angela Mutruc, preşedinta Societăţii moldovenilor din Germania.

 

Se ajută şi se susţin

 

Potrivit acesteia, cele mai mari probleme pentru persoanele care ajung în Germania sunt următoarele: necunoaşterea limbii şi găsirea unui loc de muncă. „În Germania există o legislaţie foarte strictă faţă de străini şi abia în ultimii cinci ani au început să fie elaborare diverse programe de integrare a cetăţenilor străini. În prezent, multe persoane originare din Republica Moldova au reuşit să obţină locuri de muncă, în special în domeniul economic şi financiar”.

 

Găsirea unui loc de muncă este o problemă majoră şi pentru moldovenii din Norvegia. Fie că au venit doar să lucreze, fie că şi-au încheiat studiile şi ar fi interesaţi să rămână, aceştia se angajează cu greu. „În aceste condiţii, moldovenii se ajută unii pe alţii – rude, prieteni, persoane necunoscute care devin prieteni pe parcurs. Aici vorbim despre un ajutor atât de ordin informaţional, cât şi de cazare, recomandări cu privire la angajare. Unii apelează direct la organele de resort pentru consultaţii, asistenţă şi ajutor”, ne comunică Esenia C. Steckmest, preşedinta Asociaţiei moldovenilor din Norvegia.

 

Droguri, prostituţie

Pe moldovenii din Liban închiderea Consulatului moldovean i-a făcut prizonieri ai situaţiei. „Cele mai multe probleme le au moldovencele care se află în Liban în baza contractelor de lucru în cluburile de noapte. Asta pentru că o bună parte sunt consumatoare de droguri şi sunt reţinute de către Direcţia Anti Drog şi Trafic Uman. Unele fete care ajung aici se  prostituează, altele sunt doar dansatoare”, spune Charbel Nassar, preşedintele Asociaţiei de Prietenie Moldo-Libaneză. Există la fel şi probleme în familiile mixte moldo-libaneze ca, de exemplu, necesitatea de a legaliza unele acte oficiale, dar şi probleme cu rudele, înscrierea copiilor în şcoli, primirea cetăţeniei libaneze.

Conducerea Republicii Moldova ar trebui să elaboreze unele strategii pentru oprirea şi dirijarea procesului migraţional al tinerilor, prin interesarea studenţilor şi tinerilor, care vor să plece la studii în străinătate, de a se întoarce înapoi. Este un proces mult mai simplu decât a întoarce înapoi persoane, care au trăit 15 – 20 de ani peste hotare.

Un sociolog german a menţionat că dacă un emigrant după cinci ani nu se întoarce în ţara de origine, probabilitatea de a se întoarce scade la 50 %, iar după 10 ani, la 10%.

 

The following two tabs change content below.
Marina Liţa

Marina Liţa

Marina Liţa

Ultimele articole de Marina Liţa (vezi toate)