Acasă, la Veniamin Apostol

La Dubna, Soroca, s-a deschis casa memorială a cunoscutului actor 

 

Povestea din această pagină diferă de poveştile adevărate pe care le-am scris până acum. E povestea unei case părinteşti care vine dintr-o poveste de demult şi care a făurit visele mai multor generaţii din neamul Apostolilor. Aici şi-a legănat visele şi marele om de teatru Veniamin Apostol de la moartea căruia astăzi se împlinesc 12 ani.

 

Doamne cum mai trece timpul! Parcă a fost ieri. Venise la sărbătorirea a 60 de ani ai Colegiului de Arte din Soroca al cărui student a fost. A rostit un discurs cum numai el ştia să-l rostească. În scurtul interviu radio pe care l-am realizat atunci, artistul nota: „Începuturile mele sunt din cele mai obişnuite. Părinţii n-au avut nicio legătură cu teatrul. A fost vrerea Celui de Sus să-mi îndrepte paşii spre Şcoala Republicană de Iluminare Culturală ‘Elena Sârbu’ din Soroca pe care am absolvit-o în 1955. Aici a încolţit grăuntele dragostei pentru teatru…”

 

La câteva luni după acea neuitată întâlnire, pe 14 decembrie 2000, Veniamin Apostol s-a stins subit la Spitalul de Urgenţă din Chişinău în urma unui atac cerebral.

 

La Dubna nu se vorbeşte despre el la trecut

 

A trecut mai bine de un deceniu de atunci, dar nici până în prezent oamenii satului, rudele apropiate de la Dubna nu-şi permit să vorbească despre el la trecut. La Dubna, unde artistul a văzut pentru prima oară lumina zilei, sufletul lui se deschide mereu ca o floare. Iar oamenii acestui sat ştiu cum să se atingă de floare. Şi fac acest lucru prin nişte gesturi profund omeneşti. În august 2008, când actorul, regizorul, profesorul Veniamin Apostol ar fi împlinit 70 de ani, gimnaziul a fost botezat cu numele său. În fiecare an, de ziua naştere şi ziua plecării dintre noi, de Ziua Mondială a Teatrului, în sat i se organizează acţiuni de omagiu. Acasă, părinţii povestesc copiilor despre nenea Venea aşa cum l-au cunoscut – om al sufletului, al durerii, al bucuriei şi al luminilor.

 

Pentru sat artistul a fost şi a rămas un mare filozof, un neîntrecut povestitor, un făurar de frumuseţi. Iată de ce gândurile de bine şi preţuire sunt pe buzele fiecărui cetăţean al satului. Despre Veniamin Apostol, aşa cum l-a cunoscut, poate să-ţi vorbească ore în şir actorul Andrei Sochircă: „Mă strădui în tot ce fac să nu-l dau de ruşine. Reflectând la tot ce am realizat până acum, spun cu mâna pe inimă că marea parte a realizărilor mele le datorez lui Veniamin Apostol. Primele lecţii de teatru mi le-a dat când venea cu spectacole acasă, la Dubna. În curtea şcolii s-au jucat multe spectacole în regia dumnealui: „Mai ia o tabletă”, „Un individ suspect”, „Dincolo de uşa verde” ş.a. Teatrul lui Veniamin Apostol a fost strâns legat de fiinţa sa, cu rădăcinile adânc împlântate la Dubna. Spre acest altar de mister şi lumină m-a ademenit şi pe mine.”

 

La căsuţa strămoşească simţea iubirea ca pe un drept

 

Veniamin Apostol, Artist al Poporului din RM, care a montat peste 50 de spectacole, s-a produs în peste 15 roluri şi a deţinut o mulţime de funcţii şi distincţii, dintre acestea fiind şi cea de preşedinte al Uniunii Teatrale din Moldova şi titlul de Cavaler al Ordinului Republicii, îşi face şi mai mult simţită prezenţa în orice colţişor din casa în care s-a născut şi a crescut. Vara, curtea casei e plină de flori. Nelipsite sunt preferatele sale astre, busuiocul, văzdoagele şi ţigăncuşele.

 

Un covor de iarbă verde şi câţiva nuci bătrâni străjuiesc pragul casei. Priveşti şi te gândeşti că numai inspirat de locurile copilăriei şi de tot acest univers plin de vrajă, Veniamin Apostol a putut găsi în ascensiunea sa liniile de forţă care coagulează energiile.

 

Cu câţiva ani în urmă, când trecusem pe aici, căsuţa era pe jumătate deteriorată. Cumnata actorului, Maria Apostol, cu cele două fiice ale sale, s-a făcut luntre şi punte şi a schimbat anul acesta acoperişul, a făcut reparaţii în interior şi a amenajat încăperile cum s-a putut mai frumos, oferind vizitatorului un prilej de reflecţie despre cel care s-a dăruit artei şi oamenilor. Am trecut şi eu la începutul lui septembrie curent pragul căsuţei cu o vechime de vreo 300 de ani, după spusele gazdelor primitoare. Aici, zic ele, s-au născut străbunicii lui Veniamin Apostol. Fiica doamnei Maria şi nepoata neîntrecutului om de teatru, Lucia, m-a condus dintr-o cameră în alta: „Iată la această măsuţă nenea Venea îşi făcea temele pentru acasă… În acest ungher vedeţi icoana la care s-a rugat fiind la Chişinău, ne-a dăruit-o tanti Lori… La această fereastră bunica Teodosia îl aştepta cu lampa de gaz aprinsă, când venea noaptea târziu de la Chişinău… Nenea a fost o fire pasionată şi pasională, un mare iubitor şi cultivator de limbă română, avea o memorie fenomenală. Avea capacitatea de a cultiva discipolilor nu numai gândul, dar şi starea. Îi plăcea să vină acasă în clipele de răgaz, nu venea singur, ci cu colegii de teatru… În această poză îl vedeţi în faţa microfonului la Radio Moldova, vorbind cu patosul său extraordinar despre relaţia student-profesor în arta actorului…”

 

O probă de suflet

Şi aşa, mergând dintr-o cameră în alta, întreaga sa biografie am citit-o printre pozele şi obiectele de care s-a atins, în care găsim acea existenţă extraordinară a unui om ieşit din comun. Impresionat de cele văzute, un italian care a trecut în vara acestui an pe aici a declarat: „Tot acest anturaj de poveste a trezit în mine emoţii teribile. Fără să-ţi spună cineva vreun cuvânt, înţelegi că din acest univers un mare om şi-a alimentat rostul creaţiei în hotarele exigente ale artei”.

 

Când am ieşit din căsuţa plină de amintiri, Lucia mi-a declarat: „Îmi place să călătoresc, dar după două săptămâni mi-i dor de iarba verde de aici, de tot ce este acasă. Este atât de-al lui nenea Venea şi de-al meu aici, în această ogradă, căci în casa de alături am crescut şi eu. Deşi sunt stabilită la Chişinău, îmi fac timp cât mai des posibil ca să vin la baştină să-mi încarc bateriile.

 

Pentru noi, membrii familiei, nenea Venea rămâne a fi permanent alături. Noi nu ne permitem să vorbim despre el la trecut. Cum să vorbeşti la trecut aici, la Dubna, când orice colţişor ne aduce aminte de existenţa lui?!”.

 

Spaţiul îmi permite să vă mai spun doar atât: casa lui Veniamin Apostol de la Dubna este deschisă pentru toată lumea care vrea să ştie de unde îşi lua acest om genial energiile. Treceţi pe aici la o probă de suflet şi dumneavoastră, dragi cititori! Veţi simţi iubirea ca pe un drept, iar aura lui Veniamin Apostol o să vă încălzească şi o să vă lumineze ca soarele de după ploaie. Nu vă temeţi de duioşie, actorul vrea să-i aflaţi lumina!

Nina Neculce

 

The following two tabs change content below.