„Acasă e acolo unde democrația nu este mimată, ci respectată”

Interviu cu jurnalista Alina Panico

Alina Panico a absolvit două facultăți în cadrul Universității Transilvania din Brașov. A activat în domeniul PR-ului și al jurnalismului. Este prezentatoarea de știri care s-a opus cenzurii la postul de televiziune 10TV, fapt pentru care a fost concediată. Ulterior întreaga echipă redacțională a decis să demisioneze în semn de solidaritate cu colega lor.

Dragă Alina, ai postat recent un mesaj în care anunți că ești nevoită să emigrezi după doi ani în care ai încercat să înnozi legătura cu RM. Ce speranțe ai avut și în ce punct, dezamăgită, ai decis ca mulți alți tineri să pleci?

Nu doar că am încercat! Au existat numeroase momente în care eram convinsă că sunt pe punctul de a schimba lucrurile. Oamenii cu care lucram, cu care vorbeam îmi confirmau zi de zi acest lucru. După șapte ani petrecuți la Brașov, revenind în Basarabia, aveam certitudinea că sunt pregătită să pun umărul la schimbarea societății, a mass-media, având la bază cunoștințele și experiența acumulate în România. Acum, nu pot să dau o notă legăturii pe care am creat-o, că a fost puternică sau slabă, las pe cei cu care am colaborat să o aprecieze. Tot ce pot să spun e că am dat tot ce am avut mai bun: aptitudini, putere de convingere, cunoștințe, creare de punți. De fiecare dată când lucram la un proiect aveam certitudinea că acesta va avea rezultatele scontate. Așa a şi fost. Până în momentul în care am fost pusă la zid de un sistem politic murdar, care nu face decât să discrediteze imaginea tinerilor care încearcă să schimbe lucrurile. Așa cum știu ei mai bine.

Cei mai mulți dintre ei nu sunt școliți acolo, în R. Moldova, ci departe de familii și prieteni – în Vest. Aceștia sunt niște curajoși că se întorc acasă crezând că pot contribui cumva la crearea unei altfel de societăți. Nu se mai întâmplă acest lucru de mulți ani. Republica Moldova crește o societate de naivi. Fericiți sunt cei care pleacă, care sunt educați pe băncile facultăților europene și care reușesc să se afirme. Avem exemple cu care ne putem mândri. Nu regret că m-am reîntors. Eu am încercat să provoc schimbarea, din păcate nu mi-a reușit. Dar am încercat. Poate, peste ani va mai exista vreo tentativă. Sunt o luptătoare de felul meu.

În acești doi ani, fiind la o televiziune care susținea și promova mișcarea unionistă, ai crezut vreodată că vreunul din partidele de la guvernare vrea Unirea?

Nu am încredere în niciun partid de la Chișinău. Nici măcar în cele care se declară a fi unioniste sau cele care folosesc acest ideal, al tuturor românilor, pentru a câștiga electorat. Sunt declarații de hârtie. Eu cred în oamenii care au demonstrat de-a lungul timpului că își doresc împlinirea acestui deziderat prin fapte concrete. Cei care cred în puterea adevărului istoric. Or partidele de la Chișinău nu au construit un pod care să lege cele două maluri de Prut. Să vă spun eu ce-au făcut? Au primit banii Guvernului de la București și au așteptat să li se pună în brațe investiții. Atunci când li se vorbește de Unire, se fac că plouă.

Democrații au dorit introducerea în Constituție a vectorului de integrare europeană, dar în același timp au refuzat alături de socialiști și comuniști să voteze modificarea art. 13 din Constituție în care să înlocuiască sintagma „limba moldoveneasca” cu „limba română”. Cum îți explici acest comportament?

Am ezitat să răspund la această întrebare. Mi-am aprins suficiente paie în cap din cauza democraților de la Chișinău. Tot ce pot spune acum, adresându-mă către ei: Ați jurat credință statului român, în limba română, atunci când ați obținut cetățenia românească. Oare nu vă este rușine să purtați în buzunarele sacourilor de mii de euro, cumpăraţi tot din banii celui mai sărac popor din Europa, pașaportul românesc și să invocați scuze de doi lei? Ați putea să o faceți măcar din respect pentru martirii Mișcării de Eliberare Națională sau pentru cei care au luptat în războiul de pe Nistru. Oare nu pentru ca copiii voștri să învețe limba română? Aruncați o privire peste manualele școlare să vedeți ce scrie, e vorba de limba „moldovenească”? Pedemiștii, alături de socialiști și comuniști, au refuzat să voteze modificarea articolului 13 din legea supremă. Această cârdășie spune totul.

Mișcarea unionistă de pe ambele maluri ale Prutului a anunțat anterior că va colecta semnături în scopul organizării unui referendum referitor la introducerea unui preambul în Constituția României, care să conțină dezideratul Unirii, va fi mai ușor ori nu să facă acest lucru după ce în septembrie a îndemnat cetățenii să participe la Referendumul pentru familie? Cât de importantă este în viziunea ta această modificare?

Să clarificăm lucrurile din capul locului: îndemnul de a participa la Referendumul pentru familie nu a venit din partea mișcării unioniste, ci, mai exact, din partea a două organizații unioniste: UNIREA-ODIP și Noua Dreaptă. Mișcarea unionistă nu are de-a face cu Referendumul pentru familie organizat de guvernul de la București. Acum, în România se colectează semnături pentru adăugarea unui preambul în Constituția României în vederea Reunirii celor două state românești. Bineînțeles că această modificare este importantă, mai ales acum în An Centenar. Este o acțiune istorică care va marca prin fapte concrete cei 100 de ani de la Marea Unire din 1918. Această modificare presupune implicare socială și politică, asta înseamnă schimbarea legii supreme. Or eu nu văd altă modalitate de a reuni Țara.

Mulți jurnaliști acceptă azi să lustruiască imaginea liderilor de partid la TV-urile acestora. Ştiu că ai refuzat câteva oferte în acest sens, de ce nu ai putut să le accepți?

Sunt un jurnalist care duce o cruce grea! Misiunea mea nu este doar una de informare a oamenilor, dar și de a le aduce în case un adevăr care până acum câțiva ani nu a fost spus. Sau s-a vorbit în șoaptă despre el sau s-au pus limite intenționate. Trecutul și prezentul mă definesc ca român, iar acest crez m-a făcut să refuz să muncesc pentru cei care nu împart aceleași valori ca ale mele. Meseria de jurnalist, cred eu, trebuie să o simți până în măduva oaselor. Nu este suficient să apari la televizor, este necesar să te identifici cu publicul tău, să-i transmiți un adevăr. Cum poți să-i aduci în casă minciuna? Eu am refuzat să fac asta, indiferent de plata „grasă” pe care mi-au oferit-o.

Unde te vezi în viitorul apropiat? Ce înseamnă pentru tine acasă?

O să împart două case! Cu vizite scurte de sărbători la părinți în Republica Moldova și cu un trai fericit la București, în capitala Țării. Acasă e acolo unde merg pe stradă și zâmbesc. Acasă e acolo unde pot vorbi liber și pot critica constructiv. E acolo unde nu mă gândesc că am un salariu mic și nu pot să-mi cumpăr o carte pe care vreau s-o citesc. Acasă e acolo unde se vorbește limba română, unde nu ești criticat pentru felul în care te exprimi și nu ți se pun etichete. Acasă e acolo unde democrația nu este mimată, ci respectată.

Care ar fi soluția ca R. Moldova să revină în albia normalității?

În Republica Moldova s-a strigat „jos comuniștii!”. A urmat tragicul 7 aprilie. Acum de ce avem nevoie? De un nou slogan care să ceară căderea democraților? Sau de o altă primăvară sângeroasă după 24 februarie? Unica soluție este REÎNTREGIREA ȚĂRII. Pentru ca Republica Moldova să revină în făgașul ei normal, în vechile hotare ale țării. Atunci ne vom bucura și de integrare europeană, și de drumuri cu adevărat bune, și de salarii majorate cu adevărat, nu doar pe hârtie, și de acces liber la informație, și de liberă exprimare.

Ai un mesaj și pentru oamenii tentați de magazine sociale ori alte daruri electorale în prag de alegeri? Și tot cu acest prilej, care ar fi mesajul tău pentru diasporă?

Am refuzat tot timpul să dau sfaturi clișeizate. Tot ce pot să le spun oamenilor de la sate: informați-vă corect, nu urmăriți un singur post de televiziune, citiți ziare în limba română, implicați-vă în luarea deciziilor la nivel local. Nu uitați ce vă spun politicienii de la Chișinău: poporul este puterea. Folosiți-vă de asta! Cu grijă puneți-vă ștampila pe 24 februarie! Atunci alegeți calea Republicii Moldova pentru următorii patru ani. Altminteri, în martie 2019, vor uita de voi, nu veți mai primi nici pâine de 2 lei și nici concerte la care să primiți hrișcă și „tușonkă”. VOR UITA DE VOI și copiii vă vor pleca. Faceți-vă temele, cât mai puteți. Diaspora: vă mulțumesc că țineți pe linia de plutire Republica Moldova. Acest stat capturat și aflat într-un colaps economic mai supraviețuiește datorită remitențelor Diasporei.

Interviu realizat de Svetlana Corobceanu