A vorbi despre tortură e o terapie necesară

PURIFICARE // „Strigătul din 7 aprilie” pe scena Teatrului „Ginta Latină”

Primul spectacol al tinerilor maltrataţi pe 7 şi 8 aprilie 2009 s-a desfăşurat săptămâna trecută în sala arhiplină a Teatrului „Ginta Latină” din Chişinău. Majoritatea spectatorilor au fost de asemenea tineri, ascultând cu atenţie mărturisirile celor care au fost bătuţi şi torturaţi în comisariatele de poliţie acum doi ani.

„Să nu uităm ce s-a întâmplat la 7 aprilie, să nu tăcem. Tăcerea înseamnă a fi complice cu criminalii”, a declarat Oleg Brega, participant la revolta tinerilor, care de data aceasta a apărut în ipostază de actor, povestind cum a fost bătut de 7-8 poliţişti, cum i s-au luat camerele video, cum a fost urmărit şi ameninţat după proteste.

Organizată de un grup de tineri în frunte cu Sergiu Duminică, victime ale violenţelor comise de poliţişti, reprezentaţia teatrală cu genericul „Strigătul din 7 aprilie” a avut o încărcătură emoţională maximă, aş spune paroxistică. Uneori, emoţiile sugrumau vocile tinerilor, dar ei şi-au învins frica sau jena şi au istorisit în public, prin ce umilinţe au trecut în aprilie 2009.

„Să n-aibă loc de îngropat/ şi copii de sărutat!”

Tulburător a fost poemul scris şi recitat de Nina Caraman, de pe scenă răsunând cu toată forţa versul „Sfântă libertate/ rămâi cu mine!”. Setea de libertate a fost şi laitmotivul unei poezii create de un alt tânăr protestatar-actor, Dumitru Târsână. Din versurile acestuia au răzbătut şi motive de blestem la adresa torţionarilor: „Să n-aibă loc de îngropat/ şi copii de sărutat!”.

Tinerii nu doar au relatat episoade dramatice din subsolurile penitenciarelor şi din comisariate, ci au cerut dreptate şi şi-au exprimat revolta că până azi poliţiştii-călăi nu sunt traşi la răspundere. Ei şi-au rostit demersul cu sinceritate, fără urmă de patetism.

În una din scenete, intitulată „Tortura”, rolul principal, cel al poliţistului, a fost interpretat de Anatol Mătăsaru. Cunoscutul protestatar a redat cu fidelitate şi chiar cu vădit talent actoricesc limbajul grosolan şi comportamentul violent al unor poliţişti reali, pe care a avut trista ocazie de a-i întâlni în închisoare. Anatol Mătăsaru a avut puterea interioară nu doar să reproducă amintiri tragice, ci să prezinte cu umor unele situaţii când, de exemplu, poliţistul care îi bătea pe tineri, urlând la colegii săi în uniforme negre „Vă arăt eu cum se lucrează!”, era sunat de soţie la telefonul mobil şi-i răspundea cu glas dulce: „Mai am de lucru! Vin mai târziu! Te pup!”.

Victimele se transformă în învingători

Astfel de manifestări teatralizate constituie o formă de terapie colectivă, necesară pentru tinerii maltrataţi, dar şi pentru întreaga societate. „Tinerii nu trebuie să se simtă victime ale torţionarilor, ei nu trebuie să se închidă, să se refugieze, să sufere în singurătate, dimpotrivă, atunci când vorbesc deschis despre durerile lor, despre amintirile lor cumplite, se eliberează, se transformă din victime în învingători”, afirmă Ludmila Popovici, director executiv al Centrului de reabilitatare a victimelor torturii „Memoria”.

Spectacolul de la „Ginta Latină” are valoare de act civic şi cultural ce contribuie la purificarea şi însănătoşirea societăţii, dar avem convingerea că nu era nevoie să se suprapună peste scenetele tinerilor protestatari nişte cuvântări pompoase ale unor personalităţi din viaţa publică, iar concertele formaţiilor folclorice invitate „să înveselească” sala au fost pur şi simplu de prisos.

Irina Nechit

The following two tabs change content below.