A umblat cu mintea-n cui și-a rămas al nimănui

S-au cunoscut acum 46 de ani. Natalia se mutase cu părinţii, ce erau specialişti în agricultură, în satul în care o aştepta Arcadie, iubirea vieţii sale. Natalia avea 16 ani, iar Arcadie – 17. Locuiau în vecinătate de câteva săptămâni, dar încă nu se cunoşteau. La o seară de dans la şcoală, băiatul s-a apropiat de fată, i-a sărutat mâna şi i-a spus încântat: „Vecină, dragă vecină, enigmatică vecină, în sfârşit, ne întâlnim”.

Totul a pornit de la suflet la suflet, de la inimă la inimă. Era multă delicateţe în vorbele lor. Natalia, o fată crescută la ţară cu poveşti spuse pe la şezători, nu ştia cât e de frumoasă. Până în clasa a cincea, fire băieţoasă, s-a jucat de-a ţurca cu băieţii din mahala, a spart geamurile vecinilor cu mingea, pentru care părinţii au plătit. A fost bătută cu urzici de diriginta clasei pentru isprăvile pe care le făcea în timpul lecţiei. Aerul războinic a ţinut până prin clasa a şasea, până când a prins gustul lecturilor. Şi atunci când avea timp liber, nu mai ieşea cu băieţii la joacă, dar lua cartea în mână.

L-a cucerit cu vorbe bune de pus la rană

Lecturile i-au cultivat gustul pentru cuvântul frumos, pentru vorbele bune de pus la rană. Cu vorba-i bună şi înţeleaptă îşi mângâia părinţii şi l-a cucerit şi pe Arcadie, o fiinţă duioasă, care provenea dintr-o familie de profesori. Cunoştea foarte multe cântece mai vechi şi mai noi, pe care le interpreta pe la concursurile şi serbările şcolare, apoi în ansamblul de cântece şi dansuri populare al universităţii. Arcadie la acea vreme era genul de om cu care, în timp ce comunicai, simţeai o stare de bine.

Timp de cinci ani s-au tot descoperit unul pe altul. Felul în care se descopereau le aducea bucurie, o bucurie fără limite, care le umplea inimile și zilele. Au ajuns la apropierea trupească abia atunci când au hotărât să se căsătorească, în ultimul an de facultate. După absolvirea facultăţii, s-au întors în sat. El lucra agronom specializat în protecţia plantelor, iar ea, la contabilitate. Munceau, se bucurau de viaţă, dar nu-şi afişau fericirea. Natalia îi repeta deseori: „Să nu te lauzi prietenilor că ne împăcăm bine şi suntem fericiţi pentru că o fericire afişată nu mai este a ta”.

Se priveau suspect şi vorbeau forţat

Prinşi în ritmurile grăbite ale vieţii, şi-au ridicat casa, au adus pe lume trei copii. Munceau amândoi cu inspiraţie la serviciu şi acasă. În zilele de relaxare, se întâlneau cu prietenii. Aveau câţiva prieteni de familie cu care discutau despre cărţile citite, dar mai cu seamă despre cele cu conţinut filozofic. Filozofia era considerată de Natalia medicina sufletului, dragostea pentru cunoaştere.

Printre aceşti prieteni se numărau şi Valeria cu soţul ei, Nichita, care locuiau în vecinătate şi care nu lipseau de la niciun eveniment din familia lor. Valeria se dădea drept cea mai bună prietenă a Nataliei şi nimeni n-ar fi crezut niciodată că Arcadie s-ar putea încurca cu ea. Dar iată că după zece ani de fidelitate în căsătorie a făcut-o, motivându-şi mai târziu pasul prin faptul că Natalia era o soţie prea puternică, şi el s-a lăsat ademenit de ochii dulci ai Valeriei din nevoia de a se simţi mai bărbat.

Spre surprinderea lui, în scurt timp, s-a transformat într-un amant desăvârşit. Natalia nu bănuia că soţul ei o înşală şi nici nu-şi dădea seama că, de la un timp, doar se prefăcea că o iubeşte. Când una dintre prietenele din cercul lor l-a văzut cum intra cu Valeria într-un hotel din capitală şi nu a păstrat tăcerea, Natalia nu a crezut. Dar când l-a prins în flagrant în propria casă, a dat crezare detaliilor picante povestite de cei din jur. Aceştia îi tot şopteau unde se întâlneau amorezii şi cum reuşeau să se ascundă la ora mesei în depozitul grădiniţei unde Valeria era şefă.

Atunci soţia înşelată a avut parte de un şoc, urmat de un scandal, după care furtuna s-a potolit. Deşi se priveau suspect şi zâmbeau forţat, soţii au început să-şi vadă de grijile familiei, gândindu-se la viitorul copiilor.

Toate în aparenţă îşi urmau cursul lor firesc. După 25 de ani de căsnicie, când cei doi copii mai mari au făcut studii şi au fost daţi pe la casele lor, Natalia a plecat la muncă în Spania, aşa cum plecaseră mai multe femei din sat. Peste doi ani, după absolvirea liceului, şi-a luat şi mezinul cu ea, apoi l-a convins şi pe Arcadie să lase satul şi să vină alături de familie.

(Copiii mai mari munceau de asemenea la Madrid).

Au trecut prin multe încercări. Natalia credea că aceste încercări îl vor schimba pe Arcadie care, de la o zi la alta, devenea tot mai străin. Dar n-a fost să fie. Omul nu s-a putut adapta la noile condiţii de viaţă şi, după doi ani, s-a întors acasă. A început să ducă o viaţă dezechilibrată. Trăia din banii pe care îi trimitea soţia, bani care îi ajungeau şi pentru răsfăţul amantelor. Fosta amantă, Valeria, se îmbolnăvise şi nu mai prezenta interes pentru el. Suferea de cancer. În scurt timp, s-a stins, fiind înmormântată lângă soţul său, care decedase cu doi ani mai devreme.

Divorțul s-a pronunțat fără știrea ei

În zece ani de aflare peste hotare, Natalia a investit bani în reparaţiile capitale din casă, în mobila nouă, în anexele din gospodărie. Şi-a făcut toate comodităţile ca să se simtă bine atât ea, cât şi mezinul, atunci când se vor întoarce cu totul acasă. Nu știa că fiul nu va mai dori să se întoarcă în țară și ce surprize avea să-i mai rezerve viitorul. Dar surprizele vin atunci când te aştepţi mai puţin. În vara lui 2014, când a decis să pună punct străinătăţii, Natalia avea să afle cu strigare la cer că s-a ales cu nimicul, că nu mai este soţia legitimă a lui Arcadie, că divorţul s-a pronunţat în lipsa ei de câteva luni şi că locul său în casă l-a ocupat o altă femeie venită din satul vecin. Zidul care s-a format între ei în loc să se dărâme, se întărea. Arcadie n-a mai vrut să audă de reabilitarea căsătoriei.

Iar Natalia, mai împietrită ca niciodată, s-a întors în Spania. Avea 57 de ani atunci, Arcadie, 58, iar fiul cel mic – 28 de ani și încă nu era căsătorit. Şi toţi cei care îi cunoșteau, se uitau trist la casa lor şi nu le venea să creadă că Natalia nu mai avea loc în ea cu toate că investise în casă mulți bani, mult suflet şi multă sănătate.

Tot în acel an mezinul s-a căsătorit cu prietena lui din Estonia cu care se afla într-o frumoasă relație de şapte ani și care era însărcinată. Fiul își procurase o casă destul de încăpătoare la Madrid, luând un împrumut de la bancă și avea deja casa răscumpărată aproape complet. Și Natalia investise bani în acea casă, avea un colţ al ei cu intrare separată, dar trăia cu gândul la casa din Moldova. Și dacă visul de a se întoarce acasă i-a fost spulberat, a revenit cu mare tristețe în colțișorul său din Madrid. Optimismul și vitalitatea cu care era înzestrată, energia ieșită din comun, se stingeau încet-încet. Purtarea, atitudinea, faptele nedemne ale lui Arcadie au îmbolnăvit-o. Muncea, aducea banul în casă, dar o făcea fără chef de muncă și dragoste de viață. La începutul primăverii curente, inima Nataliei plină de durere și amar a încetat să mai bată.

Satul și rudele credeau că Arcadie o va petrece pe ultimul drum din casa lor, pe care au construit-o împreună, dar el nici n-a vrut să audă și nici să meargă în Spania cu rudele apropiate să-și ia bun rămas de la ea nu a dorit. Femeia cu care a împărțit atâtea clipe frumoase a fost înmormântată în pământ străin, cea din satul vecin l-a părăsit după ce l-a curățit de mai multe bunuri din casă, iar copiii i-au întors spatele. Nici rudele nu-l mai bagă în seamă. Dintr-un bărbat frumos și arătos s-a transformat în unul neîngrijit și urâțit, care-și plânge de milă la cei 63 de ani împliniți.

The following two tabs change content below.