A-POLITICE // Votul poporului vs resursele puterii

Multă lume şi-a dorit asta, nu toţi însă erau convinşi că se va întâmpla. Guvernarea s-a străduit bine să inducă o stare de lehamite şi apatie. În general, puterea nu a investit prea mult în această campanie. I-a fost cam în cot ce se va întâmpla cu Chişinăul. Era convinsă că în turul doi vor ieşi Ceban şi Radu, îi era suficient. Era atât de sigură, încât, după ce a văzut listele „candidatului independent” depuse la comisia de circumscripţie, a crezut că jocurile sunt făcute.

Unioniştii au fost dispersaţi categoric şi tot atât de categoric detaşaţi de mişcarea proeuropenilor; „independenta” a fost zilnic fardată la televiziunile controlate de putere. Iar singurul oponent real a fost discreditat masiv, metodic, brutal, prin toate mijloacele. Succes garantat pentru putere, având în vedere că, după neutralizarea lui Năstase prin compromitere, nu mai era nevoie de alte acţiuni: totul funcţiona după principiul cascadă, asigurat de troli, de comentatorii din arcul puterii, de bloggerii „unionişti” şi de comentatorii care nu îl înghit personal pe Andrei Năstase. În principiu, din această încredere într-un final favorabil echipei de la GBC, a ieşit un scrutin calm, relativ corect în final. Miza pe lehamitea alegătorului trebuia să fie garanţia succesului deplin al afacerii.

Dar iată că nu a luat foc! Mai mult: excesul de zel (ticăloasa difuzare a dialogului privat al lui Andrei Năstase cu mama) s-a întors împotrivă. Nici măcar slaba participare la vot de data asta nu a fost neapărat în favoarea socialistului, după cum se aştepta. Bineînţeles, fanii lui Ion Ceban au ieşit unul ca unul. Doar că ei nu mai sunt chiar atât de mulţi – a demonstrat-o şi ratatul referendum socialist.  Iar asta înseamnă că nici la toamnă nu le va fi drumul pavat cu flori şi aplauze. După cum se vede treaba – a dedus-o un observator din public – la scrutin au participat doar alegătorii conştienţi de alegere. Fie fideli partidului/ ideii/ cauzei, fie fani ai vreunui candidat neofit, fie oameni care au cântărit şi au decis.

Mişcarea antisistem are acum un atu. E o victorie autentică, nu de un pas spre victorie. O victorie a cetăţenilor. Manipulaţi grosolan (în popor această „tehnologie” e numită fără eufemisme: au vrut să ne aibă de proşti), au discernut, au rezistat. Înseamnă că se poate. Că merită să încercăm şi la toamnă. Sistemul poate fi învins, cu toate tertipurile, inventate din disperare, inclusiv „mixtul”. Încă o lecţie pentru guvernare: având o majoritate constituţională în parlament, să te temi să-ţi înaintezi un candidat la primăria capitalei divulgă un adevăr straşnic: poporul nu te iubeşte şi tu nu îl reprezinţi.

E de apreciat gestul unioniştilor, care au declarat că susţin necondiţionat candidatul anti-oligarhic în turul doi. E o bună strategie politică. Dacă nu făceau acest lucru, iar alegătorii unionişti ar fi mers la vot în favoarea lui Năstase, era mai grav. Acum însă unioniştii rămân în joc pentru alegerile din toamnă. E normal ca toţi (ex-candidaţi, politicieni şi alegători unionişti) să se identifice cu mişcarea antisistem, o mişcare populară largă. Le va fi mai uşor să intre în campania din toamnă. Fie asociindu-se, fie susţinând partida proeuropeană, fie intrând în jocul electoral ca entitate distinctă.

Alegerile au fost şi o testare a „mixtului”, pe segmentul „uninominal”, cu plasarea „independenţilor” (falşi, desigur). Parţial, testul a reuşit. PD, care nu a luat niciodată la Chişinău mai mult de 3-4%, acum are 17%, ale „independentei”. Un spor destul de mare, or, asta înseamnă că la toamnă se va miza pe acest truc „în toată republica”.

Turul doi oferă încă o şansă locuitorilor Chişinăului să demonstreze că ei pot să decidă. Încă o şansă echipei proeuropene să demonstreze că se pot uni, pe un larg palier, pentru un scop comun. Încă o şansă Chişinăului de a deveni un oraş liber şi modern.

Dar turul doi va fi, bineînţeles, şi o bună repetiţie demonstrativă pentru parlamentarele din toamnă. Cu un obiectiv foarte precis: cum e să înfrunţi concomitent ambele redute ale binomului: oligarhia autohtonă şi vasalul străin.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)