A-POLITICE // Universuri paralele

Un maxi-taxi matinal. Jumătate de salon îşi mai împlineşte somnul, iar alta e deja cu mintea înşurubată pe filetul zilei. Cineva îmi transmite banii pentru călătorie, eu îi dau mai departe. În faţa mea e un tânăr cu căşti în urechi. Tresare, se simte deranjat, îmi ascultă rugămintea, ia banii şi îi transmite şoferului. De la ce l-am distras? Asculta o nouă înregistrare cu Shakira sau un nou album cu Linkin Park? Un curs de engleză? Un audiobook? Oricum, se afla undeva, în altă parte… Şi nu era singurul.

Pe unde trec liniile identităţii

Lumea e distribuită altfel decât cred cei care trasează hotare, delimitează spaţii şi construiesc ţarcurile. Bloggerii din Chişinău sunt mai ataşaţi de internauţii de la Bucureşti, Dublin sau Melbourne, decât de funcţionarii primăriei şi de locatarii blocului în care trăiesc. Parlamentarii mai des se întâlnesc cu colegii lor din alte ţări, decât cu cei care i-au ales. Partenerul şi furnizorul străin al unui businessman, dar, mai ales, cumpărătorul străin sunt, în mod explicabil, mai importanţi decât concetăţeanul cu care nu se află în nici un fel de relaţie.

Se constituie (uneori, ad-hoc, alteori într-un îndelung proces programat) entităţi dinamice, diferite (şi paralele) faţă de cele existente. Identităţile societare le concurează pe cele comunitare. Deşi… cine mai ştie azi pe unde trec liniile identităţii? Ultras-ii Barçei ori ai lui Bayern (din toată Europa) sunt mai strâns legaţi între ei, decât doi verişori. Două surori se pot simţi străine, în cazul în care una moare după muzica pop, iar cealaltă, dispreţuind această miorlăială, nu poate trăi fără rap & hip-hop. Fiecare, având găşti de surori vitrege în toată lumea.

Oamenii aşteaptă schimbări în bine acasă

Ministerul de Externe, Guvernul, coaliţia majoritară din Parlament fac eforturi pentru a ne asocia cu Uniunea Europeană, pentru a asigura liberul schimb de mărfuri şi pentru liberalizarea regimului de vize. Dar, spre surprinderea eurodeputatului Monica Macovei (care a susţinut aceste eforturi de asociere), lumea nu a ieşit în stradă să chiuie, să-şi manifeste bucuria. Adevărat, au crescut rândurile la obţinerea paşapoartelor biometrice, dar lumea nu a dat năvală să cumpere bilete pentru ziua de 28 aprilie. Nu se aşteaptă un exod masiv în ţările UE. Mai mult: se anunţă concursuri pentru primul moldovean care va intra în Europa cu paşaport moldovenesc şi fără viză. E ca şi cum cineva s-ar teme că nu se va găsi niciunul.

Problema nu există. Cine a avut de dus e deja plecat, cine şi-a dorit, a mâncat pământ, dar a obţinut paşaport românesc. Oamenii, în majoritate, vor pleca exact atunci când vor avea nevoie: la vară, la toamnă sau peste 5 ani. În rest, cu toate eforturile guvernării (care merită aplauze pentru asta), lumea îşi caută de ale ei, detaşată de toată zarva. O atitudine calmă, eu chiar i-aş zice: europeană. Or, în ţările Europei, lumea îşi caută de treabă. Îmi stă în memorie imaginea unei şatre dintr-ai noştri, într-un tramvai nocturn din Frankfurt. O echipă zgomotoasă şi impertinentă, răbufnindu-şi emoţiile, strigându-se unii pe alţii din capete diferite de vagon. Şi nişte nemţi calmi, care nici măcar nu-i priveau dispreţuitor. Fiecare cu gândurile lui, fără chef de a face ordine…

Grijile interne ale cetăţenilor şi activităţile externe, foarte active, ale coaliţiei sunt fenomene din lumi paralele. Oamenii aşteaptă nişte schimbări în bine aici, acasă: reconstruirea drumurilor, atragerea investiţiilor şi deschiderea locurilor de muncă, condiţii pentru afaceri, justiţie echitabilă, lichidarea corupţiei în toate sistemele pe care le-a afectat versiunea autohtonă a acestui morb: administrativ, judecătoresc, educaţional, medical etc. Pentru că asta e mlaştina care ne ţine departe de Europa, oricât de multe acorduri am semna. Altfel iese că unica şansă ar fi să fugim de aici, dacă tot ni se deschid porţile…

Europa versus URSS

Alături de noi (ce fericire: toată istoria mondială se produce sub ochii noştri!), două state cu două popoare slave frăţeşti vieţuiesc în dimensiuni paralele, care (deja) nu se mai intersectează. Nu se văd, nu se aud, privesc în direcţii diferite, ca vulturul de pe stema rusească. Ruşii din Ucraina văd una, cei din Rusia – cu totul alta. O discuţie banală din două lumi, ambele rusofone, dar cu diferite coduri lingvistice, devine anecdotă. Cineva telefonează din St. Petersburg la rudele/ prietenii din Odesa: „Am auzit că trăiţi zile îngrozitoare. E cutremurător! Veniţi la noi, vă vom adăposti!” „Despre ce fel de grozăvii vorbiţi?” „Cum? Am auzit că fasciştii au ocupat toată Ucraina!” „A, nu! Deocamdată – doar Crimeea.”

Exact în timpul când se produc toate astea, deputatul comunist Sergiu Stati propune (la modul serios, în plenul parlamentului!) să retragem acordul, deja parafat, cu Uniunea Europeană şi să-l renegociem… cu participarea Tiraspolului şi a Moscovei! Adică, să avem acordul superiorilor. Pentru Stati, noi încă nu am ieşit din URSS. Trăim în lumi paralele: Leancă, Natalia Gherman şi Corman (un trio diplomatic de nota zece) sunt deja în Europa; Stati mai e în URSS. Tot acolo e şi Găgăuzia. Transnistria e în Rusia, cu gândul şi cu fapta. Dodon e într-o utopică Moldovă euroasiatică. Lumea e la câştig, fie la Moscova, fie în Italia (oare cum se înţeleg rudele plecate la munci în ţări atât de diferite?). Iar oamenilor care-şi cultivă pământul la ţară toate acestea le sunt cumva… paralele.

Nepotul lui Molotov: ruşii sunt de rasă „ariană”

Veştile din Rusia sunt (po)veşti din „Ţara Oglinzilor” lui Lewis Carroll. Deciziile autorităţilor de acolo sunt (anti)basme. În contextul unei educaţii „patriotice”, se revizuiesc până şi manualele de matematică. Analizând un manual pentru clasele primare, ce inserează exerciţii cu participarea eroilor de basm, experţii au ajuns la concluzia că: „personajele operelor lui Gianni Rodari, Charles Perrault, Astrid Lindgren nu pot nici pe aproape să educe sentimente patriotice şi de mândrie pentru ţara noastră şi poporul nostru”. Voilà!

Modificările în programele şcolare sunt coordonate – fiţi atenţi! – de preşedintele Comitetului pentru securitatea statului (sic!) din Duma Federaţiei Ruse. Este doamna (Irina Iarovaia) care a propus, într-un (alt) proiect de lege, pedepsirea celor care vor pune la îndoială faptul că, în cel de Al Doilea Război Mondial, URSS a fost ţara-victimă nevinovată, care doar şi-a apărat teritoriul. Dacă spui că în 1939 URSS a atacat Polonia, iar în 1940 – a ocupat Ţările Baltice şi Basarabia, atunci nimereşti la puşcărie. În contrapunct, în aceeaşi „ţară-minune”, un alt deputat, politologul şi istoricul Veaceslav Nikonov (nepotul direct al lui Veaceslav Molotov!) anunţă descoperirea că ruşii sunt de rasă „ariană” (sic!). „Teoria” lui este deja citită şi citată în paralel cu Mein Kampf. Fortificând analogia Rusiei de azi cu cel de al treilea Reich…

Ministerul Culturii din Federaţia Rusă a înaintat administraţiei prezidenţiale un proiect pentru strategia naţională de dezvoltare a culturii. Acesta presupune renunţarea expresă la termenii occidentali „multiculturalism”, „toleranţă” etc. Se impune o asociere cu principiile culturii de stat nu ale vreunui Iosif Stalin, ci, mai curând deja, ale unui Joseph Goebbels. Scopurile politicii de stat în domeniul culturii este, în viziunea autorilor documentului, „păstrarea unităţii societăţii ruse” şi „lupta cu valorile străine”. Politica de stat va susţine tot ce este cultura poporului rus, iar celelalte etnii trebuie să se plieze pe această „mare cultură formatoare”. Deşi e un demers al ministerului culturii adresat preşedintelui rus, textul e înţesat de citate-indicaţii ale lui Vladimir Vladimirovici Putin, rostite cu varii ocazii. Vă aminteşte ceva?

Ne ameninţă direct vechiul lagăr „frăţesc”

Dacă v-aţi amintit de nelipsitele în orice document, teză, monografie din timpul sovietic a citatelor din Leonid Ilici Brejnev, atunci e timpul să vă spun ultima veste din Ţara Oglinzilor (deformate). În aceeaşi Dumă s-a copt ideea de a-l trage la răspundere pe Mihail Gorbaciov „pentru distrugerea URSS”. În context, se propune examinarea tuturor actelor care au condus la destrămarea Uniunii Sovietice (de la deciziile unor organe „centrale”, până la declaraţiile de independenţă ale fostelor republici unionale) şi atacarea lor în judecată. Altfel spus, se cere restabilirea URSS în vechile hotare. Dar având deja o cultură limpede pliată pe poporul „arian” şi „formator”.

Aici glumele mele despre lumile paralele îşi pierd culoarea nostimă, devin sinistre. Se estompează şi dispar toate hotarele dintre lumi şi ne ameninţă, agresiv şi direct, topirea într-un singur univers, în vechiul lagăr „frăţesc”, în „necuprinsă-i ţara mea natală”. Brrrr!

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu